Vara sportivă 2011: Bilanț cu P&P
La-nceput de mai a.c. mă resemnam că, din lipsă de bani și loc de muncă – sau invers -, nu voi putea participa la nici un concurs anul acesta. Acum, când fac bilanțul, inclusiv cel financiar, îmi dau seama că mai mult nu mi-aș fi putut dori. Decât doar dacă aș fi avut atâția bani încât să nu am nevoie și de un loc de muncă și m-aș fi reprofilat pe o nouă meserie: aceea de sportiv. Atunci, cu siguranță, aș mai fi agățat vreo 5 concursuri suplimentare pe lângă lista deja acumulată începând de la final de mai și până la început de septembrie. Căci eu acum fac bilanțul acestui sezon de vară, neașteptat prin tot ce s-a derulat.
Câte concursuri? Să tot fie 10 la număr, (rectificare 28.11.2011)
Din care:
1 x duatlon
2 x mountain bike
6 x triatloane
1 x natație
1 x natație
din care
1 x half Ironman (triatlon de anduranță condiții extreme: caniculă)
1 x half ironbike (mtb de anduranță – condiții extreme, 11 h ploaie, ceva frig, vânt și lapoviță).
1. Concursul de mountain bike din Pădurea Comana http://ankaberger.blogspot.com/2011/05/mtbcomana-28-mai-2011.html a fost un concurs foarte scurt și foarte ușor, de viteză, la finalul lunii mai, pe o căldură neașteptată. Am pedalat din București cei 47 de km până la start și am parcurs și proba de 38 km. Locul I la categoria mea de vârstă este irelevant, pentru că nu am avut concurență și e ușor penibil să fii chemat pe podium în aceste condiții.
2. Duatlonul din Râșnov/Poiana Brașov, desfășurat doar o săptămână mai târziu, a fost debutul meu pe segmentul de duatlon și, implicit, prima tentativă de alergare montană. Am ocupat ultimul loc și am fost mulțumită că am terminat. A fost caniculă pe tot parcursul competiției, și chiar cu 5 minute înainte să ajung și eu la finish, s-a dezlănțuit ploaia, grindina, vântul, frigul și am stat înfrigurați sub corturile organizatorilor cam o oră! A fost o experiență frumoasă per ansamblu și alergarea de 14 km pe munte chiar mi-a plăcut, am savurat aproape fiecare pas, că așa e la începători :-), se bucură de orice http://ankaberger.blogspot.com/2011/07/duatlonul-tara-barsei.html
3. Triatlonul din Vama Veche http://ankaberger.blogspot.com/2011/06/faraasfalt-2011.html s-a desfășurat în condiții meteo neașteptate: ploaie și apa mării foarte rece, să fi avut max. 12 grade. Noroială. Nici aici nu am avut concurență, deci locul de pe podium este la fel de irelevant. Din cauza acestui triatlon am ratat un examen din sesiunea de vară, d-aia am avut stress în septembrie. Dar am luat examenul, deci nu regret alegerea făcută în vară :-), oricât de iresponsabil pare.
4. Cireșul de pe tortul sezonier a fost my half IRONMAN – 17 iunie 2011 -, o experiență de excepție. http://ankaberger.blogspot.com/2011/06/my-half-ironman-full-story.html
Triatlonul din Târgu Mureș - 9 iulie 2011 - a fost canicular și a fost o medalie pe care am savurat-o, de data aceasta nemaifiind singură pe podium, la categoria mea de vârstă. A fost prima experiență de înnot într-o apă curgătoare și nu mi-a plăcut, timpul scos a fost cred că cel mai slab pe care l-aș fi putut gândi. Deși, teoretic, dacă înnoți în aval, ar trebui să ai un timp mult superior decât atunci când înnoți într-un lac (apă stătătoare). Prea caldă apa și prea scundă, au fost zeci de metri unde te afundai în mâlul dizgrațios.
Triatlonul de la Sf. Ana – 16 iulie 2011 - este un pic ”neiubit” de triatloniști, din cauza traseului un pic mai tehnic al probei de bicicletă. Eram la a doua participare aici și anul trecut pierdusem mult la bicicletă, deși anul trecut eram novice în triatlon și chiar veneam dinspre zona de mountain bike. Deci nu așteptam cu mare plăcere coborârile acelea prin păduri, dar surpriza a fost mare: fiind teren uscat, am mers bine la bicicletă și mi-a plăcut la nebunie chiar!! Așa că, cu mâna pe inimă, prima treaptă a podiumului ocupat integral mi-a adus cea mai mare satisfacție din tot sezonul! A fost singura medalie pe care am simțit că o merit pe bune.
De departe cea mai năucă, zăpăcită și oarecum extremă aventură din sezonul competițional 2011 a fost primul meu half IRONBIKE. În general a fost un sezon marcat de extreme meteorologice: ba 8 ore de caniculă, ba 11 ore de ploaie și frig, ba 2 ore de super-caniculă, ba 2 ore de frig-frig și uite-așa .....
Penultimul concurs, triatlonul din satul Reci, pe 7 august, a fost un eveniment frumos, deși un pic supărată după ce aflasem că se schimbase probab de bicicletă, de la asfalt la off-road. A fost probabil cel mai ușor dintre toate. Proba de bicicletă a avut un pic de inedit în noua formulă, pentru că pedalatul pe segmente nisipoase cere un alt fel de tehnică, pe care eu sigur nu o aveam. În rest, super-caniculă și o nouă medalie de locul I.
9. Uite și peultimul concurs al meu. Un concurs extrem de mediatizat și cu multe discuții. Căruia i-am ”închinat” și cele mai multe comentarii, luată fiind de valul reacțiilor post-event:
Triatlonul din Mamaia, 3 septembrie 2011.
10. Ultima competiție, chiar inedită: natație indoor. Primul meu concurs indoor, ca adult.
Ziceam că încerc un fel de bilanț, cu tot ce implică: profit și pierderi.
Ziceam că încerc un fel de bilanț, cu tot ce implică: profit și pierderi.
Nu există pierderi la așa ceva, când ideea pe care mergi și care te animă și îți dă energia necesară să sari în fiecare week-end aproape din biroul unde muncești, în mașina sau trenul care te duce spre locul de concurs, să te echipezi, să te prezinți la start și să ajungi cu bine la finish, apoi să iei din nou mașina sau trenul și să reîncepi o săptămână de lucru la birou, în fiecare zi aceleași 8 sau 10 ore de lucru închis în birou, cu multe hârtii și cu ochii lipiți de monitor ..... deci, când ideea care te motivează pornește dintr-o sursă numită PASIUNE!!
Nu aș fi bănuit, cu doar 2 ani în urmă, că pe lista pasiunilor mele se va mai adăuga una.
Ce am câștigat, care ar fi ”profitul”?
Experiență din mai multe puncte de vedere. Am văzut și locuri noi. Dar poate că cel mai interesant ”câștig” a fost să cunosc oameni care mi-au rămas la suflet .............
TristețURI :-)):
Am citit comentariile mai multor participanți la diverse concursuri. Toți vorbesc, printre altele, de sprijinul celor dragi de pe margine, care îi încurajează, îi hidratează, îi alimentează, îi așteaptă la final, îi masează, le pregătesc micul dejun sau banana din buzunar și chestii d-astea ... Când ajungi la finish și nu te așteapă nimeni, tristețea este indescriptibilă..... Când ești în cursă și la un moment dat simți că o încurajare din partea cuiva apropiat ar face diferența, dar nu ai de la cine să primești încurajarea aceea, din nou, tristețea este aproape demotivantă. Când, după ziua cursei, te mai așteaptă și un lung drum spre casă, pe care nu ai cu cine să îl împarți, tristețea ..... etc.
Bucurii:
Călătoria în sine. Participarea. Pregătirile. Bagajul. Startul. Cursa. Aplauzele și încurajările celor de pe margine, pe care nu îi cunoști și nici ei nu știu mare lucru despre tine.
Dorințe:
Să am un 2012 cel puțin la fel de bun.
Să am un 2012 mai bun.
Să am cu cine împărți, în mod real, emoția.
Să nu dispară fair-play-ul din competiție și atmosfera aceea specifică de adrenalină, întrecere și solidaritate ”de branșă”.
Să avem cel puțin la fel de multe concursuri și organizatori implicați și pasionați în mod sincer.
Să pot participa măcar la două concursuri din afara României și măcar la un Ironman full. Dacă nu în 2012, atunci în 2013.
Să învăț să ignor inconvenientele și să nu mai consum energie în critici, chiar dacă critica înseamnă șutul în fund dat pentru o lume mai bună.
TristețURI :-)):
Am citit comentariile mai multor participanți la diverse concursuri. Toți vorbesc, printre altele, de sprijinul celor dragi de pe margine, care îi încurajează, îi hidratează, îi alimentează, îi așteaptă la final, îi masează, le pregătesc micul dejun sau banana din buzunar și chestii d-astea ... Când ajungi la finish și nu te așteapă nimeni, tristețea este indescriptibilă..... Când ești în cursă și la un moment dat simți că o încurajare din partea cuiva apropiat ar face diferența, dar nu ai de la cine să primești încurajarea aceea, din nou, tristețea este aproape demotivantă. Când, după ziua cursei, te mai așteaptă și un lung drum spre casă, pe care nu ai cu cine să îl împarți, tristețea ..... etc.
Bucurii:
Călătoria în sine. Participarea. Pregătirile. Bagajul. Startul. Cursa. Aplauzele și încurajările celor de pe margine, pe care nu îi cunoști și nici ei nu știu mare lucru despre tine.
Dorințe:
Să am un 2012 cel puțin la fel de bun.
Să am un 2012 mai bun.
Să am cu cine împărți, în mod real, emoția.
Să nu dispară fair-play-ul din competiție și atmosfera aceea specifică de adrenalină, întrecere și solidaritate ”de branșă”.
Să avem cel puțin la fel de multe concursuri și organizatori implicați și pasionați în mod sincer.
Să pot participa măcar la două concursuri din afara României și măcar la un Ironman full. Dacă nu în 2012, atunci în 2013.
Să învăț să ignor inconvenientele și să nu mai consum energie în critici, chiar dacă critica înseamnă șutul în fund dat pentru o lume mai bună.
Keine Kommentare:
Kommentar veröffentlichen