Bilanțul sportiv competițional pe 2011

Vara sportivă 2011: Bilanț cu P&P

La-nceput de mai a.c. mă resemnam că, din lipsă de bani și loc de muncă – sau invers -, nu voi putea participa la nici un concurs anul acesta. Acum, când fac bilanțul, inclusiv cel financiar, îmi dau seama că mai mult nu mi-aș fi putut dori. Decât doar dacă aș fi avut atâția bani încât să nu am nevoie și de un loc de muncă și m-aș fi reprofilat pe o nouă meserie: aceea de sportiv. Atunci, cu siguranță, aș mai fi agățat vreo 5 concursuri suplimentare pe lângă lista deja acumulată începând de la final de mai și până la început de septembrie. Căci eu acum fac bilanțul acestui sezon de vară, neașteptat prin tot ce s-a derulat.

Câte concursuri? Să tot fie 10 la număr, (rectificare 28.11.2011)

Din care:

1 x duatlon

2 x mountain bike

6 x triatloane
1 x natație

din care

1 x half Ironman (triatlon de anduranță  condiții extreme: caniculă)

1 x half ironbike (mtb de anduranță – condiții extreme, 11 h ploaie, ceva frig, vânt și lapoviță).

1. Concursul de mountain bike din Pădurea Comana http://ankaberger.blogspot.com/2011/05/mtbcomana-28-mai-2011.html a fost un concurs foarte scurt și foarte ușor, de viteză, la finalul lunii mai, pe o căldură neașteptată. Am pedalat din București cei 47 de km până la start și am parcurs și proba de 38 km. Locul I la categoria mea de vârstă este irelevant, pentru că nu am avut concurență și e ușor penibil să fii chemat pe podium în aceste condiții.

2. Duatlonul din Râșnov/Poiana Brașov, desfășurat doar o săptămână mai târziu, a fost debutul meu pe segmentul de duatlon și, implicit, prima tentativă de alergare montană.  Am ocupat ultimul loc și am fost mulțumită că am terminat. A fost caniculă pe tot parcursul competiției, și chiar cu 5 minute înainte să ajung și eu la finish, s-a dezlănțuit ploaia, grindina, vântul, frigul și am stat înfrigurați sub corturile organizatorilor cam o oră!  A fost o experiență frumoasă per ansamblu și alergarea de 14 km pe munte chiar mi-a plăcut, am savurat aproape fiecare pas, că așa e la începători :-), se bucură de orice  http://ankaberger.blogspot.com/2011/07/duatlonul-tara-barsei.html

3. Triatlonul din Vama Veche http://ankaberger.blogspot.com/2011/06/faraasfalt-2011.html s-a desfășurat în condiții meteo neașteptate: ploaie și apa mării foarte rece, să fi avut max. 12 grade. Noroială. Nici aici nu am avut concurență, deci locul de pe podium este la fel de irelevant.  Din cauza acestui triatlon am ratat un examen din sesiunea de vară, d-aia am avut stress în septembrie. Dar am luat examenul, deci nu regret alegerea făcută în vară :-), oricât de iresponsabil pare.

4. Cireșul de pe tortul sezonier a fost my half IRONMAN – 17 iunie  2011 -, o experiență de excepție. http://ankaberger.blogspot.com/2011/06/my-half-ironman-full-story.html

http://ankaberger.blogspot.com/2011/06/ironman-oradea-2011.html

5. http://ankaberger.blogspot.com/2011/07/triathlon-tg-mures.html

Triatlonul din Târgu Mureș - 9 iulie 2011 - a fost canicular și a fost o medalie pe care am savurat-o, de data aceasta nemaifiind singură pe podium, la categoria mea de vârstă. A fost prima experiență de înnot într-o apă curgătoare și nu mi-a plăcut, timpul scos a fost cred că cel mai slab pe care l-aș fi putut gândi. Deși, teoretic, dacă înnoți în aval, ar trebui să ai un timp mult superior decât atunci când înnoți într-un lac (apă stătătoare). Prea caldă apa și prea scundă, au fost zeci de metri unde te afundai în mâlul dizgrațios.

6. http://ankaberger.blogspot.com/2011/07/grandprix-triatlon-ro-2011.html

Triatlonul de la Sf. Ana – 16 iulie 2011 - este un pic ”neiubit” de triatloniști, din cauza traseului un pic mai tehnic al probei de bicicletă. Eram la a doua participare aici și anul trecut pierdusem mult la bicicletă, deși anul trecut eram novice în triatlon și chiar veneam dinspre zona de mountain bike. Deci nu așteptam cu mare plăcere coborârile acelea prin păduri, dar surpriza a fost mare: fiind teren uscat, am mers bine la bicicletă și mi-a plăcut la nebunie chiar!! Așa că, cu mâna pe inimă, prima treaptă a podiumului ocupat integral mi-a adus cea mai mare satisfacție din tot sezonul! A fost singura medalie pe care am simțit că o merit pe bune.

7. http://ankaberger.blogspot.com/2011/07/my-ibo-2011.html

De departe cea mai năucă, zăpăcită și oarecum extremă aventură din sezonul competițional 2011 a fost primul meu half IRONBIKE. În general a fost un sezon marcat de extreme meteorologice: ba 8 ore de caniculă, ba 11 ore de ploaie și frig, ba 2 ore de super-caniculă, ba 2 ore de frig-frig și uite-așa .....

8. http://ankaberger.blogspot.com/2011/08/tri-reci-2011.html

Penultimul concurs, triatlonul din satul Reci, pe 7 august, a fost un eveniment frumos, deși un pic supărată după ce aflasem că se schimbase probab de bicicletă, de la asfalt la off-road.  A fost probabil cel mai ușor dintre toate. Proba de bicicletă a avut un pic de inedit în noua formulă, pentru că pedalatul pe segmente nisipoase cere un alt fel de tehnică, pe care eu sigur nu o aveam. În rest, super-caniculă și o nouă medalie de locul I.

9. Uite și peultimul concurs al meu. Un concurs extrem de mediatizat și cu multe discuții. Căruia i-am ”închinat” și cele mai multe comentarii, luată fiind de valul reacțiilor post-event:

Triatlonul din Mamaia, 3 septembrie 2011.

http://ankaberger.blogspot.com/2011/09/triatlon-in-rochita-si-danteluta.html

http://ankaberger.blogspot.com/2011/09/trichallenge2011.html

http://ankaberger.blogspot.com/2011/09/final-de-grandprix-cu-surprize-pentru.html

10. Ultima competiție, chiar inedită: natație indoor. Primul meu concurs indoor, ca adult. http://ankaberger.blogspot.com/2011/11/concurs-de-innot-who-me.html
Ziceam că încerc un fel de bilanț, cu tot ce implică: profit și pierderi.

Nu există pierderi la așa ceva, când ideea pe care mergi și care te animă și îți dă energia necesară să sari în fiecare week-end aproape din biroul unde muncești, în mașina sau trenul care te duce spre locul de concurs, să te echipezi, să te prezinți la start și să ajungi cu bine la finish, apoi să iei din nou mașina sau trenul și să reîncepi o săptămână de lucru la birou, în fiecare zi aceleași 8 sau 10 ore de lucru închis în birou, cu multe hârtii și cu ochii lipiți de monitor ..... deci, când ideea care te motivează pornește dintr-o sursă numită PASIUNE!!

Nu aș fi bănuit, cu doar 2 ani în urmă, că pe lista pasiunilor mele se va mai adăuga una.

Ce am câștigat, care ar fi ”profitul”?

Experiență din mai multe puncte de vedere. Am văzut și locuri noi. Dar poate că cel mai interesant ”câștig” a fost să cunosc oameni care mi-au rămas la suflet .............
TristețURI :-)):
Am citit comentariile mai multor participanți la diverse concursuri. Toți vorbesc, printre altele, de sprijinul celor dragi de pe margine, care îi încurajează, îi hidratează, îi alimentează, îi așteaptă la final, îi masează, le pregătesc micul dejun sau banana din buzunar și chestii d-astea ... Când ajungi la finish și nu te așteapă nimeni, tristețea este indescriptibilă..... Când ești în cursă și la un moment dat simți că o încurajare din partea cuiva apropiat ar face diferența, dar nu ai de la cine să primești încurajarea aceea, din nou, tristețea este aproape demotivantă. Când, după ziua cursei, te mai așteaptă și un lung drum spre casă, pe care nu ai cu cine să îl împarți, tristețea ..... etc.
Bucurii:
Călătoria în sine. Participarea. Pregătirile. Bagajul. Startul. Cursa. Aplauzele și încurajările celor de pe margine, pe care nu îi cunoști și nici ei nu știu mare lucru despre tine. 
Dorințe:
Să am un 2012 cel puțin la fel de bun.
Să am un 2012 mai bun.
Să am cu cine împărți, în mod real, emoția.
Să nu dispară fair-play-ul din competiție și atmosfera aceea specifică de adrenalină, întrecere și solidaritate ”de branșă”. 
Să avem cel puțin la fel de multe concursuri și organizatori implicați și pasionați în mod sincer.
Să pot participa măcar la două concursuri din afara României și măcar la un Ironman full. Dacă nu în 2012, atunci în 2013.
Să învăț să ignor inconvenientele și să nu mai consum energie în critici, chiar dacă critica înseamnă șutul în fund dat pentru o lume mai bună.

Situația de peste un an, final de 2012, 17 concursuri
2012: bilant-km-parcursi-cu-sportivitate

TriChallenge2011&GrandPrix2011

Fuse-fuse-și se duse ...... o vară fierbinte, cu extreme. Cu multe învățăminte, cu multe tâlcuri, cu multe idei noi de măcinat peste hibernarea de iarnă, desigur că și cu schimbări de opțiune, percepție, alegeri.

Înainte de a face un bilanz, o concluzie seacă (cu un iz de mijloc, adică nici negativă, nici pozitivă) referitoare la TriChallenge Mamaia 2011, prima mea participare (a 3-a lor ediție): mi s-a confirmat suspiciunea cum că DA, organizarea acestor concursuri devine un business, adică o activitate profitabilă unde, dacă se alocă gramajul necesar de diplomație, cărțile se joacă pe sume foarte mari. 

106 participanți la olimpic (numărasem 115, probabil am greșit eu)
130 participanți la sprint - proba care va fi desființată din 2012 (?!?!) Concurs adresat maselor .... desființează masele .... nu pricep.

Locul 73/106 la proba olimpică, locul 4/10 la open feminin (10 secunde de locul 3, că așa-i în sport :-)), locul 1/open mixt la GrandPrix 2011 (Aici urmează să văd cum mă vor clasa ei, pentru că la Mamaia nu a existat un clasament pe categorii si diferenta de punctaj e de 10 puncte totuși. Și oricum, acest clasament nu a fost organizat în mod oficial, din varii motive pe care doar organizatorii le știu și le înțeleg, pur și simplu au preferat să dea ignore la ceva foarte evident, anume: un circuit are un câștigător suprem și un podium unic, cu premii relevante! Dar asta a fost prima variantă a la Roumanie). Am acumulat în cele 5 etape 162 pe puncte, fiind deci pe locul I la feminin open. La feminin pe categorie de vârstă, locul 2 a acumulat 89 de puncte și locul 3 doar 46 de puncte, deci diferențele sunt foarte mari și se datorează faptului că celelalte concurente nu au participat la toate etapele. Oricum, din ce am auzit, anul viitor va fi mult mai greu și abia aștept să văd ce competiții vor fi incluse în GrandPrix. Sper, sper să pot participa și anul viitor din plin, ca o acumulare de experiență.

Sunt multe, foarte multe de comentat, sunt multe semne de întrebare și, deși știu că nu voi obține răspunsurile, mă vor aventura în a pune întrebările. Aici, public.
Printre multe altele, îmi pare rău, foarte-foarte rău, că deși am cerut tricou S, tot un M am primit. Care arată de fapt ca un L cel puțin, deci un alt tricou pe care nu îl pot folosi. De ce suntem puși să bifăm o măsură, dacă nici măcar la un concurs cu locuri limitate, unde se știe exact câți de S, câți de M etc. s-au cerut, nu putem să ne bucurăm de mărimea de care avem nevoie?! Nu voi înțelege probabil niciodată care e dilema și complexitatea acestei probleme de organizare. Păcat de tricou, se adauga la stiva din dulap. 
Timpii mei la TriChallenge Mamaia, de care sunt mulțumită, neavând un antrenament în spate:
înot: 1500 m în 33 min
tranziția 1: peste 3 min (inadmisibil de mult).
bike: 40 km în 1h13min (nu aș fi putut mai puțin, poate 1h10min)
tranziția 2: peste 1 min
run: 10,5 km în 1h 3 min (dacă nu aș fi fost atât de obosită de la bike, aș fi scos 55 min la alergare. Am avut 2 episoade de mers de câte 1-3 minute). Ulterior am aflat că au fost 10 km jumate și exact în jumătatea aceea de km am pierdut eu locul 3 la open, pentru 10 secunde.

11.09.2011

Sunt puține lucruri care mi-au displăcut la Trichallenge Mamaia (cu excepția, desigur, a celor descrise aici final-de-grandprix-cu-surprize-pentru.html) și la momentul la care scriu aceste rânduri chiar s-au consumat extrem de multe pe forumul de pe Facebook, astfel încât sunt supra-saturată de comentarii negative, ironii, bălării, pro- și contra, inepții. Cam fiecare are dreptatea lui, toți suntem subiectivi la un moment dat. Destule neînțelegeri, unele atacuri la persoane .... dar așa se întâmplă când se alimentează un val mic și acesta crește într-un tsunami, se mai iese din context, se deviază și se ajunge off-topic. Per ansamblu, regret că m-am implicat din nou într-o cauză, care prea puțin servea propriile mele interese. Pentru că am consumat prea mult timp și energie. 
Mi-a plăcut că a fost asfalt. Nu mi-au plăcut noxele. Mi-a plăcut covorul roșu pe care, teoretic ar fi trebuit să ieșim din proba de înnot. Dar aici s-a schimbat traseul și la ieșire nu știai încotro. Mi-a plăcut că în zona de tranzit nu avea acces decât concurentul. La Vama Veche nu s-a respectat acest lucru, de exemplu. Mi-ar fi plăcut un spațiu mai generos între locurile din zona de tranziție. Mi-au plăcut toți voluntarii, înghesuiala a fost mare și cu siguranță au avut mult de muncă. Mi-au plăcut cei doi care împărțeau apa pe traseul de alergare. Băiatul de acolo a încercat de două ori să-mi dea apă când rulam pe bicicletă, dar mereu cu dopul pus și nu aveam ce să fac cu ea, neavând de gând să mă opresc din viteza mea. Dar omulețul era perseverent și a depus mult efort, pe căldura aceea.
Premierea a fost și ea frumoasă. A lipsit podiumul. Au lipsit medaliile. Au lipsit cupele. Premierea a fost făcută la maximum de popularitate și aici au apărut nemulțumiri din partea anumitor categorii ignorate - fetele corporate, de exemplu. Nu vreau să comentez, pentru că a fost un amalgam de neînțeles acolo. Au fost criterii subiective, după cum și declarase organizatorul. Deci a preferat să suie pe scenă toate cele 5 echipe de bloggeri, dar să ignore alte categorii de participanți care se întâmplă să fi fost majoritar fete.
  Medalia de finisher, cred că am mai spus, jenantă vs. pretențiile de promovare.
  Concursul a fost promovat ca un eveniment de masă. Cu toate acestea, s-a anunțat că din 2012 nu va mai exista lungimea de sprint. Ceea ce mi se pare că se bate cap în cap. Dacă s-ar renunța la înnotul în lac, concursul s-ar putea ține într-unul din camping-urile din afara Mamaia, spre Năvodari. Nu ar mai fi noxe. Da, dar asfaltul ar fi prea îngust și nu poți bloca total accesul mașinilor.
  Ce mi-a mai plăcut? Mă gândesc. Probabil că atunci când participi la prea multe, multe aspecte ți se par de la sine înțelese. Bine-bine, la o taxă de 100 RON, desigur că unele aspecte trebuie să fie incluse fără a fi evidențiate. 
  Ah, mi-a plăcut că a fost concursul pentru copii, cu siguranță merita văzut și aplaudat, dar eu eram încă în cursă. I-am văzut pe micuți doar un pic, pe traseu :-))
  Siguranța pe traseu a fost parțial color asigurată. Florin Leonte am înțeles că a fost accidentat de o mașină. Eu am văzut două faze care puteau sfârși urât, pe traseul nostru intrând câte un turist, câte o motocicletă, câte o mașină .... nașpa, că la 40 km/h la bicicletă totul devine mult mai sensibil. 
    Mi-a displăcut proooofuuuund ideea de a se comercializa ”pasta party” și de a limita accesul. O oferi sau nu o oferi. ”Pasta party” ține de concurs, dacă tot o anunți. Toți au plătit aceeași taxă, de ce apare limitarea asta ulterior? Bogați și săraci? Cine e mai rapid mai apucă un voucher la ”pasta party”??  Și cine nu are banii ăia sau nu are iuțeala respectivă, se uită ulterior la poze și se întreabă dacă și el a fost la același concurs? Hm ...

  Știam deja, dar mi se confirmă: oricât de frumos este traseul, concursul, atmosfera ..... contează al naibii de mult abordarea și atitudinea organizatorului. Pentru mulți, Mamaia este evenimentul suprem. Pentru mine, evenimentul suprem a fost Ironman Oradea. La mulți prinde izul acesta de publicitate excesivă, a.î. nici nu mai dau atenție la toate câte se promit, dar nu se respectă. Eu prefer varianta din Oradea, unde se promite puțin, nu se mediatizează atât de extravagant, dar se oferă mult, mult, mult peste așteptări. Îmi pare rău, dar și aici trebuie să felicit organizatorii orădeni! (Nu, nu sunt rudă cu nimeni de acolo, nu fusesem niciodată în Oradea în viața mea, nici penpals nu am avut în Oradea. A fost, pur și simplu, o revelație!)