5 Fingers - Vibram Bikila LS

Anul trecut (vara 2011) intrasem în ”febra celor 5 degete”, așa că am achiziționat o mică colecție Vibram de acest tip. Am citit multe comentarii și opinii pe diverse forumuri, ba că sunt visul oricărui alergător, ba că sunt un coșmar, ba că îți trebuie nu știu ce strategie de adaptare etc. Așa cum dă bine oricărei informații din virtual, totul se contrazicea, fiecare scria din punctul său de vedere, inevitabil.

Am început prin a merge la job cu ei, apoi i-am transformat în încălțăminte de birou. Având vreo 6 modele diferite, care mai de care mai nostimă și mai colorată, nu mă plictiseam. Plus că atrăgeam uimirea tuturor colegilor. Sau chicoteala lor :-)

La faza cu alergatul nu prea ne-am împăcat. Am încercat de câteva ori și nu mi-a plăcut. Fără amortizare, aveam impresia că pierd orice elasticitate din picior. După vreo 5 km se instala un fel de durere care mi se părea periculoasă, așa că am renunțat în a mai crede că voi putea alerga vreodată cu aceste nebunii. Nu-mi dau seama de ce nu le fac o talpă mai groasă ... Pe de altă parte, mi se părea logic să încep activitatea mea de alergător în niște chestii care să fie mai aproape de pământ, nu pe niște șoșoni cu amortizare de 3 sau 5 cm, care chipurile mi-ar proteja articulațiile și coloana. Nu cred așa ceva! Ba dimpotrivă, cred că mi-ar întări articulațiile .... dar cert este că nu știu, e un domeniu prea nou pentru mine.

Acum, după ce din iarnă am intrat direct în vară, azi mi-a venit așa, dintr-o dată, să plec la alergare cu VFF.

Mă și gândeam că după 5 km o să mă apuce vreo suferință și voi da în mers.

Am început să merg cu ei, mai mult pe vârfuri. Apoi, după vreo 600 de m de mers, am început alergare ușoară, tot pe vârfuri. Și după vreo 2 km mi-am intrat într-un ritm de 6:20 min per km. Și am tot alergat .... și am depășit pragul celor 5 km și mă simțeam OK.

Și .... m-am oprit după 22 de km (click aici să vezi traseul).

 Update 08.02.2013:
La distanță de aproape un an de zile, la +6°C, am ieșit ieri seară la alergare cu VFF (pe asfalt, desigur). O altă pereche, care se simte un pic altfel decât cei de sus.

 Nu a fost o chestie premeditată. Pur și simplu umblasem cu ei toată ziua pe coridoarele firmei și am plecat la alergare tot cu ei. Și a fost excelent. Aveam planificată o alergare de 8 km și vroiam să încerc un pace de max. 5:40/km. La final au ieșit aproape 11 km cu un pace aproximativ de 5:40, pe unele ture chiar 5:17-5:20, un timp ”record” pentru mine pe o distanță ”atât de lungă”.
Azi: nici strop de febră musculară sau alte surprize.

 e k i p a m e n t

 Update 27.02.2013:

De citit despre doborârea recordului personal :-)