Dieses Blog durchsuchen

Samstag, 23. Februar 2013

”Alergatul trebuie să fie liber, omule” - 2

continuare de aici 
Nu te oprești din alergat pentru că îmbătrânești. Îmbătrânești pentru că te oprești din alergat.
 ”(...) a primit oferta vieții lui: North Face (...) s-a oferit să devină sponsorul cursei. Viitorul lui Caballo (n.b. organizatorul cursei), dar și al cursei sale, era, în sfârșit, asigurat. Caballo s-a gândit îndelung la ofertă .... preț de aprox. un minut. 
- Nu, mulțumesc, nu vreau ca oamenii să facă altceva în afară de a veni să alerge, să petreacă, să danseze, să mănânce și s-o ardă cu noi. ALERGATUL N-ARE LEGĂTURĂ CU A-I FACE PE OAMENI SĂ CUMPERE LUCRURI. ALERGATUL TREBUIE SĂ FIE LIBER, OMULE.”

Citat din ”Born to run” by  Cristopher McDougall
Nu sunt expert în comunicarea de acest tip și clar nici unul dintre cei care au comentat nu este. Dar ceva chiar iese în evidență (și) cu ocazia acestei discuții despre taxe, inflamată uluitor de rapid și de complex de la postarea unei simple și micuțe întrebări (anume: ”Nu vi se pare că taxa de participare e cam mare?”): faptul că discuția a deviat și s-au adus în dezbatere aspecte care nu aveau absolut nici o legătură cu revolta Inei și a celor care i-au ținut partea (total sau parțial). S-a discutat despre concursuri gratuite (cine a cerut concurs gratuit?!?!), despre profit și non-profit, despre concurs sportiv = un alt produs pe raftul din supermarket, despre creșterea taxelor și impozitelor în România, despre ”protestul” din 1989 (!!), există și ceva intimidări (percepția de ”intimidare” rezultă din felul cum a fost formulat comentariul respectiv și următorul care a mai apărut) cu referire la o legislație pe care persoana respectivă, jurist de profesie, nu a binevoit încă să o aducă totuși la cunoștință, că dacă tot îți faci ”datoria morală”, fă-o până la capăt (citez: Banuiesc ca stiti ca aceasta initiativa se poate lasa cu amenda, iar valoarea amenzii este mai mare decat cea a taxei de participare: iti garantez eu. Amenda risti si tu, si cei de la "punctul independent de alimentare". Ma simt datoare moral sa-ti spun ca acest comportament se poate amenda si sunt sigura ca va fi...”) ........ în timp ce problematica de fapt a fost ignorată cu graaaaație (vezi cuantumul taxei vs. mesajul de promovare trâmbițat, care unora ni se pare conflictual).
Dacă nu respectăm de fapt esența problemei ridicate, nu se va ajunge niciodată la o concluzie sănătoasă, în nici o discuție. Am pățit-o și eu pe marginea unor materiale publicate, au pățit-o și alții, nimeni nu sesizează acest detaliu vital și nu facem altceva decât să pierdem energie, timp, resurse și să ne învrăjbim aiurea pe net .... când unii nici nu ne cunoaștem între noi, față-n față. Că e ușor să fii cocoș pe taste ..... 
Dar să nu mă lungesc, că mai am de scris azi. Cert este că devierea atât de gravă de la subiectul de fapt - într-o discuție, oricare ar fi aceasta - este clar o dovadă că societatea în care trăim și pe care o lăsăm să se modeleze prin pasivitatea noastră și prin rolul de spectatori pe care majoritatea dintre noi și l-a asumat, ivindu-se practic imposibilitatea fizică de a mai ieși din unghiul de confort propriu, ne afectează în felul de a percepe și a aborda realitatea, ne afectează mult mai mult decât putem și/sau vrem să conștientizăm. Este unul din aspectele de care m-am temut cel mai tare în urmă cu 19 ani.
 Dar să nu mă lungesc, că mai am de scris azi, mă repet deja. Așa că mă fac comodă și mă apuc să citesc întâi, ca să nu scriu bălării.
 P.S. ”Alergatul trebuie să fie liber, omule.” - adică, omule, dacă tot trăiesc într-o societate care NU-mi dă posibilitatea unui câștig pe măsura muncii depuse și majoritatea ne târâm de la un salariu la altul - doamne-ferește să am nevoie de analize medicale sau de un frigider nou sau de o renovare sau de o lucrare dentară -, nu-mi băga dracu în kitul ăla de alergare produse care să-ți justifice ție o taxă de participare la concursul tău, supradimensionată la XXXL, mai ales când ieși pe frontispiciu cu niște sponsori care taie și spânzură în țara asta pe tot ce înseamnă consum, economic, trend, piața muncii etc.. Asta se cheamă ”economie de piață fără scrupule” și cu asta, dacă acceptăm (și o fac majoritatea, abordările de pe FB sunt foarte clare), suntem (și) uman pierduți. 
Plătesc pentru participare, am spus-o de zeci de ori deja, dar nu mă obliga să cumpăr produse prin procedee care pot semăna mai degrabă a înșelătorie (a se citi: ”înșelarea încrederii pe care ți-o acord”). Da știu, toți cei care organizează sunt filantropi, altruiști, oameni de bine care luptă pentru un viitor sănătos al nației și se chinuiesc și ei din salarii mai mult sau mai puțin bugetare (chestie discutabilă în ziua de azi, depinde unde te afli pe organigrama bugetară). Și Lance era idolul sportivilor din întreaga lume. Până nu demult .... acum au început cititori ai cărților sale să-l dea în judecată, că își vor banii înapoi dați pe cărțile scrise de el.
Faptul că organizatorii încep practic ”să se lupte pe spațiul temporal” - adică asistăm în 2013 la 2-3 concursuri simultane / week-end -, chestie care s-au putea extinde în viitor și într-o ”luptă” pe spațiul geografic, arată clar că organizarea nu sărăcește pe niciunul dintre ei și nici nu le ”lasă găuri” prin buzunare. Mă refer la acest aspect doar din cauză că ”cam așa se umblă cu vorba”. 
Practic, atâta timp cât un concurs oferă tot ceea ce trebuie în materie de siguranță, alimentare și marcaj, nu ar trebui să fie treaba sportivului participant care e chestia cu + sau - pe bilanțul organizatorului. Oricum, majoritatea celor care doar participă nu știu ce se află în culisele organizării .... și mulți au dovedit că nici nu le pasă. Nici nu trebuie.
Sau ..... trebuie să înțelegem totuși cum e cu ”costurile de producție” vs. ”preț de vânzare” și cu anumite mecanisme? Dacă nu ne interesează, atunci dăm oricât pe orice. Și furnizorul câștigă pe seama ignoranței noastre și a comodității noastre. Și apoi vrei să dai vina tot pe el?!?!
În vremuri de profundă criză economică, comoditatea și ignoranța sunt deja un lux pe care nu ar trebui să ni-l mai permitem ..... și acum, că tot s-au făcut asocieri cu ”alte produse” și consumabile, să exemplific cu o istorioară recentă: abordare.
Dacă un organizator are ca partener/sponsor o entitate precum Petrom și cere o taxă atât de ridicată .... cum să nu se iște discuții?! Este revoltător. Ca urmare, și eu aleg să nu particip la acest concurs. Nici dacă mi se oferă participare gratis. E vorba de un principiu, nu de faptul că EU am sau nu am banii respectivi.
P.S.  
Dacă cineva consideră că greșesc, aici și în orice alt material, este invitat să-și expună punctul de vedere în mod decent.

Kommentare:

  1. In legatura cu pasivitatea noastra, o parabola japoneza (din pacate nu-mi mai aduc aminte a cui este) spune ca schimbarea este ca o calatorie: numai aproximativ zece procente inteleg cu adevarat necesitatea si vor sa fie vaslasi, pe cand majoritatea persoanelor nu inteleg necesitatea transformarii si sunt observatori, iar cativa, poate zece procente, se opun schimbarii (acestia sunt carcotasii care vor manifesta rezistenta la schimbare).

    AntwortenLöschen
    Antworten
    1. Consider că totul este relativ și că termenul de ”schimbare”, în sensul intrinsec, nu înseamnă neapărat ceva benefic. Fără a vrea în vreun fel să combat mesajul tău, îmi scapă sensul lui în acest context. Uneori, transformarea nu este o necesitate. La ce schimbare te referi, practic? La ce transformare te referi, practic?
      Din punctul meu de vedere expus deja de multe ori, pasivitatea este o letargie non-benefică, ba chiar o boală. Este o variantă de sclavie față de comoditate și comfort. Este o latură umană pe care toți o exersăm, pentru că nu putem fi activi în toate domeniile, la toate nivelele. Fiecare este activ acolo unde simte că se potrivește. Nu cred în beneficiul efectului de turmă, clar.

      Löschen
  2. La un moment dat mi-a zis un nene "ba Adriene, noi, romanii, nu avem stofa de gazde. Ne facem o bodega sau o pensiune doar ca sa putem sa refuzam clientii si sa le spunem ca nu sunt de nasul nostru, ca noi nu ne trezim la ora aia ca sa le dam micul dejun samd". Cam asa si cu alergarea. Facem un concurs numai ca sa aratam ca nu ne intereseaza de ceilalti, sa mearga sa alerge in parc daca nu le convine. Ca noi suntem preocupati de filantropie, dar filantropie pe banii altora, si rezonam cu orice subiect sensibil - daca are publicitate. Pe nevoiasul de langa noi, care nu are publicitate, nu il vedem sau ne este antipatic. Ia uite, al naibii somer, sa isi mai ia un serviciu daca nu se ajunge cu banii.

    AntwortenLöschen
  3. Din 2010 până în 2011 am trecut prin situația de șomer, trebuind să traversez toată iarna cu bani din economii. Aproape un an de zile, oricât de incredibil pare. Suma de la stat îmi acoperea costul de întreținere pe lună de iarnă, facturile alea uriașe care nu îți mai permit să mai pui un ban deoparte pentru o vară relaxată. Ca să nu înnebunesc, am început să ies la greu cu bicicleta, să alerg un puțin. Sportul m-a salvat și m-a scos din prăpastia de care mă apropiam. În 2011 am renunțat la orice idee de concurs. Pe atunci mergeam la mountain bike doar, deci cheltuieli relativ mici. Cunosc faza. Am lucrat ca voluntar, am bătut la incredibil de multe uși. Fie eram prea ”bătrână”, fie ”prea calificată”. În cele din urmă am găsit un post sub calificarea mea, dar era o salvare financiară, trebuia să muncesc, să reîncep să mai și încasez un ban. Deci ..... cei care nu știu cu ce se mănâncă pâinea asta și cei care sunt susținuți de rude sau parteneri sau mai știu eu de cine, își permit comentarii sarcastice și sunt profesori dr. docenți în a da sfaturi de genul ”fă și tu un ban pe lângă” - pe discuțiile legate de ”taxe neargumentate pentru a face sport”. DAR desigur .... supraviețuiește doar cine poate, că doar nu doar mamiferele au jungla lor, ci și noi. La oameni, singura diferență este că ne dăm în cap unul altuia și ne sugem sângele și pentru a simți plăcerea și satisfacția, nu pentru a supraviețui. Comentariul este generalist. Trendul din ziua de astăzi este ”facem bine dacă ne aude tot mapamondul, deci strângem lume. Dacă nu ne aude nimeni, de ce să facem bine?” Este un aspect discutabil al societății contemporane. Revenind la topic, cred că ai punctat destul de bine, materialul meu încercând să evidențieze aspectul de fond al ACESTUI CONCURS, nu al concursurilor la grămadă care se organizează în România. Foarte multe dau încă dovadă de moderație, decență, pasiune, implicare. La un moment dat va interveni și o legislație și atunci se va mai schimba peisajul. Deși legea din România .... la cum arată și la cum (NU) se aplică..... mai bine lipsă! Merci de vizită și comentariu.

    AntwortenLöschen
  4. Eu percep semimaratonul Petrom ca fiind unul din cele doua evenimente majore de alergare din Bucuresti. Fac parte (Petrom si MIB) din cursele care incearca sa ne transforme in capitala europeana din acest punct de vedere, pentru cateva ore orasul este mai mult al alergatorilor decat al soferilor enervati de devierea circulatiei.
    Ca mesaj si ca impact poate fi frumos, si mi se pare regretabila lipsa de empatie cu alergatorii care considera ca taxa este mare. Si chiar este mare, raportata nu la Europa ci la nivelul de trai. Sunt sponsori importanti, asa cum este si Petrom de fapt, dar ca taxa evenimentul ramane destul de elitist. Cred ca am fost un pic deranjat cand am constatat ca am prieteni cu care alerg in fiecare saptamana dar nu vor participa la o cursa importanta din cauza taxei. Am plecat de la crosul Petrom gratuit cu peste 2000 de alergatori, cu premii consistente, cu tombola generoasa si am ajuns la semimaratonul cu taxa maricica, taxa care face diferenta intre alergarea "libera" si cea care incepe sa stranga la ciorap.
    Apar inevitabil frustrarea, reprosul, cearta intre alergatori, pe fondul dificultatii organizatorilor de gestionare a micului conflict aparut pe Facebook. Pentru ca se putea rezolva simplu si rapid, se puteau aloca 10-15% din locuri cu o taxa mai redusa. Probabil in kit sunt produse promotionale care sunt oferite ca sponsorizare, reducerea kit-ului de concurs neducand la o reducere a taxei. Eu as renunta cu placere la tricou daca imi scade taxa, dar pe tricou sunt trecuti o parte din sponsori...
    Cred ca se putea actiona un pic mai empatic fata de alergatori, fara sa fie afectat semnificativ bugetul cursei. Participarea la MIB 2012 a avut marele sprijin a doi sponsori, Adidas si Vodafone, care au oferit inscrieri gratuite pe durata limitata, ajutand astfel atat alergatorii, cat si organizatorii. Pentru ca de fapt suntem in aceeasi barca, toti ne dorim un eveniment cu cat mai multi participanti.
    Astept plin de curiozitate si cuprinsul si incheierea; chiar daca organizarea unui concurs nu mi se pare usoara, ma astept ca organizatorii sa fie interesati si de punctele de vedere mai critice, nu doar de cele care ii lauda. Evident, era o naivitate.

    AntwortenLöschen
    Antworten
    1. Da, unul din aspectele cele mai deranjante este faptul că sportivii între ei, amatori cum sunt și provenind din diferite medii și având diverse situații, mai bune sau mai puțin bune social și financiar, ajung să se ironizeze, să se jignească, să se dușmănească. Ne lipsește educația comunicării ca formă de dezbatere, nu de contrazicere permanentă, pentru că în școli nu se învață nimic despre comunicare și inter-relaționare umană și nu este o abilitate cu care ne naștem, ci una pe care trebuie să o învățăm și să o exersăm Mie îmi lipsește diplomația, altora le lipsește gândirea, toleranța și tot așa. Păcat. Un concurs sportiv ar trebui să ne solidarizeze. Un sponsor implicat în universul sportiv ar trebui să determine cu totul alte reacții. Dar aici, sponsorul în discuție chiar depășește moderația și dă ”ignore” la realitatea care ține de nivelul de trai al românilor. Mă întreb câți angajați PETROM pot suporta taxa respectivă, dacă plecăm de la premiza că al dori să participe. Nu știu, nu cunosc cu cât sunt plătiți angajații PETROM. Ar fi culmea ca nici ei să nu fie prea ”la înălțime”.

      Löschen
  5. Cartea din care citez circulă cam printre toți alergătorii. Toți o citesc, o laudă, sunt extaziați. Dar .... se pare că majoritatea nu au reținut o idee cel puțin interesantă, pe care am încercat să o evidențiez prin citatul respectiv. Dacă citești o carte de genul acesta și tot ce ai reținut se referă la semințele chia sau la detalii tehnice .... e cam trist .... culmea e că eu am făcut un liceu unde făceau școală marii campioni ai României (Nadia Comănici ar fi un exemplu), eram în clasa sportivă și toți profesorii aveau numai cuvinte ieftine și jignitoare la adresa celor care fuseseră predecesorii noștrii pe băncile liceului respectiv, sportivii fiind din start etichetați ca fiind ”analfabeți” și ”total proști”, incapabili să lege două vorbe și să construiască o frază complexă cu măcar două predicate, că sunt incapabili să gândească și să filtreze informația primită
    . Eu zic că timpurile s-au mai schimbat de atunci ....

    AntwortenLöschen

I'm WATCHing YOU!! :-)