Dieses Blog durchsuchen

Samstag, 23. Februar 2013

Este alergarea în şoşoni minimalişti echivalentul alergării în picioarele goale?

NU!
N.B. Termenul de "şoşoni" este doar o formă de alint :-) Șoșonii (parcă li se mai zicea și galoși) erau, înainte de 1990, un model absolut oribil de urât de încălțăminte de protecție a încălțămintei. Erau negri, din cauciuc subțire, fără nici un pic de căptușeală, puțin peste gleznă. Ideea era că pe vremurile acelea nu se găsea încălțăminte, cred că în toată România existau 10 modele de bază și culorile erau negru și maro. Se folosea pielea de toate felurile de regulă. Când aveai o pereche de pantofi de calitate, evident că vroiai să-i protejezi. Una dintre variante, de fapt unica, erau șoșonii cei negri și urâți. Te încălțai și peste încălțăminte puneai șoșonii. Adică te mai încălțai odată. Arătau odios, mai ales că femeile nu prea purtau și nu aveau voie să poarte pantaloni (elevele nu, cadrele didactice nu). Te protejai iarna mai ales, pe zloată, și când ploua, evident. Erau utili, dar ... odioși. 
Am căutat tot internetul, nu găsesc o fotografie cu modelul original. Ceva de genul acesta, doar că acoperea întreg pantoful și urca puțin spre cizmă. Aveau gura de intrare largă și se îngusta printr-o curelușă cu capsă, care de regulă era foarte grosolană și greu de manevrat pentru degetele mele prea delicate.  
Eu una nu pot alerga în picioarele goale. Cel mult pe nisip fin, fără scoici sau alte chestii care să-mi chinuie tălpile. Dar nu aş putea alerg cu tălpile neprotejate, cum face, de pildă, Gabi Solomon. Dar sunt fan alergare în VFF (vibram five fingers).
De regulă, masa majoritară de alergători cunoaşte cele două variante mari ale alergării: cu şoşoni specifici de alergare (cine nu cunoaşte infinita industrie în jurul acestor pantofi specializaţi şi super-ultra-specializaţi care ne scot munţi de bani din buzunar?) şi cu picioarele goale. Între cele două extreme există o mare "marjă cenuşie" a alergării cu "şoşoni minimalişti".
Unii au citit că alergarea în picioarele goale face bine. Dar nu se aventurează pe acest tărâm, aşa că aleg acest segment de nişă al folosirii echipamentului minimalist. Ca urmare, se pune întrebarea: sunt efectele alergării în şoşoni minimalişti aceleaşi cu cele ale alergării în picioarele goale? De exemplu, este lungimea pasului aceeaşi? Sau ce se întâmplă cu şocul neamortizat asupra încheieturilor?
Că tot au început australienii şi neozeelandezii să cerceteze precum britanicii, se discută acum pe runners's world despre un studiu din zona aceea a globului, care a fost publicat în British Journal of Sports Medicine
Ca şi în cazul experimentului cu accesoriile de compresie, cercetătorii australieni au luat şi de data aceasta tot 22 de subiecţi, anume 22 de alergători de performanţă, bine antrenaţi, care de regulă poartă încălţăminte specifică de alergare. În cadrul studiului, biomecanica subiecţilor a fost analizată din patru perspective diferite pe o distanţă constantă de 10 km tempo:
1. şoşoni normali
2. şoşoni competitivi (Nike Luna Racer 2)

3. şoşoni minimalişti (Nike Free 3.0) şi

4. cu picioruşele goale :-)
Sigur că varianta de Nike Free 3.0 nu este tocmai aceea a unui pantof minimalist, dispunând de 17 mm grosime talpă și o ușoară amortizare, precum și de 4 mm contur de ”rotunjire” a mișcării piciorului (care ajută la o rulare mai fluidă per ansamblu).
Comparativ cu alergătorii încălțați, alergarea desculț generează o ”dorsi-flexiune” mai redusă a încheieturii piciorului (îndoirea spre partea din spate a piciorului) la momentului primului contact cu solul, o îndoire mai moderată a genunchiului la punctul aflat chiar la mijlocul fazei de ținută verticală, mai puțin efort din partea încheieturii la nivelul genunchiului și un efort mai intens la nivelul gleznei. Toate acestea sunt rezultate deja cunoscute din studii precedente. Întrebarea pusă în acest studiu se referă la altceva: ce rol are încălțămintea de nișă localizată între cele două extreme: piciorul gol sau încălțămintea de mare protecție (așa numiții șoșoni competitivi).
Cele două grafice au menirea de a clarifica:
- linia întunecată continuă arată mișcarea cu piciorul gol,
- linia întunecată întreruptă se referă la încălțămintea minimalistă,
- linia continuă deschisă la culoare este pentru pantoful competitiv de alergare de alergare,
- linia întreruptă de culoare deschisă, care nici nu prea se vede, căci aproape se identifică cu cea continuă de culoare deschisă ar fi pentru un pantof normal (mi-e neclar ce înțeleg ei prin ”pantof normal”).   
Cele două grafice nu sunt identice, dar ideea de bază care rămâne privindu-le este că între alergarea cu încălțăminte minimalistă și cea cu alt tip de încălțăminte există o mișcare mult mai asemănătoare decât între aceasta și alergarea desculț. Concluzia cercetătorilor: ”Mecanica articulațiilor genunchilor și a articulațiilor gleznei diferă foarte mult în cazul alergării desculț față de orice alt tip de alergare încălțat. Acest lucru arată clar ceea ce se dorea să se afle, cum că alergarea cu încălțăminte minimalistă nu poate simula perfect biomecanica alergării desculț. În afară de mici diferențe care țin de lungimea pașilor și de frecvența acestora, încălțămintea minimalistă oferă diferențe minore la nivel de mecanică a alergării cu alte tipuri de încălțăminte. Alergarea desculț este, nativ, diferită de alergarea încălțat, astfel că diversele tipuri și modele de încălțăminte influențează foarte puțin stilul de alergare al alergătorilor bine antrenați (de performanță).”
 Atenție la detalii:
- subiecții sunt atleți de performanță, bine antrenați. Mecanica alergării lor este relativ constantă și adaptată pantofilor de alergare cu care ei în mod normal se antrenează. Există studii conform cărora, atleți mai puțin antrenați (amatori) suferă influențe variabile în stilul alergării lor, atunci când folosesc încălțăminte minimalistă.
- subiecții erau alergători care foloseau în mod obișnuit încălțămintea de alergare, ceea ce duce cu gândul la posibilitatea că alergătorii care în mod normal aleargă desculți, adoptă un stil de alergare la fel de ”individualist” și specific, care ar putea fi preluat instant pe un pantof de alergare ușor.
- Nike Free 3.0 nu este tocmai un pantof minimalist, cum menționam mai sus, dispunând de 17 mm grosime talpă și o ușoară amortizare, precum și de 4 mm contur de ”rotunjire” a mișcării piciorului (care ajută la o rulare mai fluidă per ansamblu), în timp ce un mode VFF are doar un maximum de 3,5 mm pentru talpă și nu dispune de niciun artificiu de impulsionare a gleznei.

 Studiul în sine nu aduce informații deosebite, poate doar clarifică faptul că încălțămintea minimalistă de alergare care se comercializează impune mai degrabă un stil de alergare asemănător celui ”încălțat”, nu celui ”descălțat”.
 
O concluzie poate fi: atenție pe ce dați banii și de ce îi dați pe un anume produs! 
Nu echipamentul te transformă dintr-un amator într-un elitist performant, ci antrenamentul asiduu și consecvent!
 S U R S A
aici, experiența mea personală 
aici, despre cum am alergat semi Cindrel în VFF 
aici, cum a decurs un full marathon în VFF

Keine Kommentare:

Kommentar posten

I'm WATCHing YOU!! :-)