„Ţeava cu proşti care înconjoară şi traversează planeta Pământ s-a spart exact deasupra României.” Cât de adevărată poate fi afirmaţia asta, chipurile răutăcioasă şi nedreaptă, pe care am reţinut-o dintr-o carte denumită „Enervări – sau bucuria de a trăi în România”?!?!
Cât de greu se obţin nişte răspunsuri complete, utile şi prompte de la furnizorii români?
Foarte greu, incredibil de greu, de neînţeles de greu şi pentru mine, absolut inacceptabil de greu. Şi acum nu mă refer la instituţii ale statului român, care ne persiflează din vârful piramidei. Vorbesc de furnizori privaţi, care la o adică fac reduceri de personal pe motiv că nu au clienţi, deci nu au încasări. Situaţia asta de client care se roagă practic de furnizor să-i bage nişte bani în cont în schimbul unui produs m-a exasperat încă din anii 95-96, de când mă tot lovesc de ea şi tot speram să dispară. Dar nu a dispărut, ci s-a agravat.
Exemplul recent 1:
Service de biciclete.
„- Am un mountain bike tubeless, când îl pot aduce pentru o revizie?”
„- Nu ne ocupăm de tubeless!”
„- ?! ... De ce?”
„- Păi, în primul rând, nu avem soluţia aceea care se introduce în interior.”
„- ..... păi .... şi nu se poate cumpăra, pur şi simplu?”
L-am cam pus deja în mare încurcătură, hai că o dă la-ntors pe cale filosofică acu:
„- .... b...a ....d ....a.... Dar noi avem o altă filosofie şi nu încurajăm sistemul tubeless.”
„- Nu e vorba de încurajat, e vorba că efectuaţi la modul general service de biciclete şi aveţi un client care are tubeless. Îl refuzaţi?”
„- Cam da.”
„- Nu vorbiţi serios!”
Dar omul vorbea serios. Te pui tu cu filosofia furnizorului român?!?!?
Exemplul recent 2:
„- Am nevoie de o asigurare în caz de accidentare pe parcursul unui triatlon ce se va desfăşura în Oradea. Concursul durează între 10 şi 16 ore, deci ar fi o asigurare valabilă pentru o zi. Oferiţi un astfel de produs? Dacă da, la ce costuri şi ce riscuri acoperă, vă rog?”
Trece luni, trece jumate din marţi din marţi şi scriu din nou:
„Buna ziua.
Am transmis duminica catre dv. (sau sambata), o solicitare pentru informatii privind o asigurare in caz de accidentare pentru cineva care participa la un concurs de anduranta, respectiv un triatlon in Oradea. Organizatorul doreste ca participantii sa aiba o asigurare medicala in caz ca se intampla vreun accident pe durata concursului.
Nu am primit nici un raspuns, este cazul sa mai asteptam? Practic, suntem destui interesati de informatii, participarea fiind undeva pe la 100 de persoane din toata tara.”
Miercuri primesc un răspuns:
“Astazi am primit primul mail cu solicitarea dvs, in week-end nu se lucreaza.”
WTF?!?!
“În week-end nu se lucreaza, dar e logic ca luni dimineata cineva ar trebui sa verifice corespondenta electronica, corect?!
Foarte tareeeeeeeeeeee raspuns!! Sunteţi plătit să lucraţi sau e doar aşa, de distracţie, să râdeţi de clienţi?”
În cele din urmă, primesc nişte informaţii prin care aflu ce riscuri sunt acoperite. Şi spune că tariful este în funcţie de perioada valabilităţii. Deci mai întreb o dată, ar fi a treia oară aceeaşi întrebare: “Cât costă, halloooo, care e tariful, vă rog? Am precizat de la bun început că e vorba doar de 24 h.”
Următorul răspuns îmi oferă un tarif de grup!
Hallooooo, care e tariful individual?!?!? Eu v-am solicitat un tarif individual …. Ah, OK, dacă dv. vreţi aşa (Furnizorul nostru, Stăpânu nostru”, nu?!?!), atunci scad eu 10% şi îmi aflu tariful individual.
“V-am dat tarif de grup pentru că aţi precizat că e vorba de un grup mare.”
Unde dracu am precizat că suntem un grup? Am menţionat cam care ar putea fi numărul de participanţi, poate vă simţeaţi dracului motivaţi să arătaţi ceva interes că uite, există un potenţial de clientelă, aşa, başca, din cer!!! dar nu am cerut tarif de grup. Grea limba română ….. şi adormită mintea românului.
Furnizorul ar fi CityInsurance, sponsor oficial al echipei naţionale de fotbal a României.
Cât de greu se obţin nişte răspunsuri complete, utile şi prompte de la furnizorii români?
Foarte greu, incredibil de greu, de neînţeles de greu şi pentru mine, absolut inacceptabil de greu. Şi acum nu mă refer la instituţii ale statului român, care ne persiflează din vârful piramidei. Vorbesc de furnizori privaţi, care la o adică fac reduceri de personal pe motiv că nu au clienţi, deci nu au încasări. Situaţia asta de client care se roagă practic de furnizor să-i bage nişte bani în cont în schimbul unui produs m-a exasperat încă din anii 95-96, de când mă tot lovesc de ea şi tot speram să dispară. Dar nu a dispărut, ci s-a agravat.
Exemplul recent 1:
Service de biciclete.
„- Am un mountain bike tubeless, când îl pot aduce pentru o revizie?”
„- Nu ne ocupăm de tubeless!”
„- ?! ... De ce?”
„- Păi, în primul rând, nu avem soluţia aceea care se introduce în interior.”
„- ..... păi .... şi nu se poate cumpăra, pur şi simplu?”
L-am cam pus deja în mare încurcătură, hai că o dă la-ntors pe cale filosofică acu:
„- .... b...a ....d ....a.... Dar noi avem o altă filosofie şi nu încurajăm sistemul tubeless.”
„- Nu e vorba de încurajat, e vorba că efectuaţi la modul general service de biciclete şi aveţi un client care are tubeless. Îl refuzaţi?”
„- Cam da.”
„- Nu vorbiţi serios!”
Dar omul vorbea serios. Te pui tu cu filosofia furnizorului român?!?!?
Exemplul recent 2:
„- Am nevoie de o asigurare în caz de accidentare pe parcursul unui triatlon ce se va desfăşura în Oradea. Concursul durează între 10 şi 16 ore, deci ar fi o asigurare valabilă pentru o zi. Oferiţi un astfel de produs? Dacă da, la ce costuri şi ce riscuri acoperă, vă rog?”
Trece luni, trece jumate din marţi din marţi şi scriu din nou:
„Buna ziua.
Am transmis duminica catre dv. (sau sambata), o solicitare pentru informatii privind o asigurare in caz de accidentare pentru cineva care participa la un concurs de anduranta, respectiv un triatlon in Oradea. Organizatorul doreste ca participantii sa aiba o asigurare medicala in caz ca se intampla vreun accident pe durata concursului.
Nu am primit nici un raspuns, este cazul sa mai asteptam? Practic, suntem destui interesati de informatii, participarea fiind undeva pe la 100 de persoane din toata tara.”
Miercuri primesc un răspuns:
“Astazi am primit primul mail cu solicitarea dvs, in week-end nu se lucreaza.”
WTF?!?!
“În week-end nu se lucreaza, dar e logic ca luni dimineata cineva ar trebui sa verifice corespondenta electronica, corect?!
Foarte tareeeeeeeeeeee raspuns!! Sunteţi plătit să lucraţi sau e doar aşa, de distracţie, să râdeţi de clienţi?”
În cele din urmă, primesc nişte informaţii prin care aflu ce riscuri sunt acoperite. Şi spune că tariful este în funcţie de perioada valabilităţii. Deci mai întreb o dată, ar fi a treia oară aceeaşi întrebare: “Cât costă, halloooo, care e tariful, vă rog? Am precizat de la bun început că e vorba doar de 24 h.”
Următorul răspuns îmi oferă un tarif de grup!
Hallooooo, care e tariful individual?!?!? Eu v-am solicitat un tarif individual …. Ah, OK, dacă dv. vreţi aşa (Furnizorul nostru, Stăpânu nostru”, nu?!?!), atunci scad eu 10% şi îmi aflu tariful individual.
“V-am dat tarif de grup pentru că aţi precizat că e vorba de un grup mare.”
Unde dracu am precizat că suntem un grup? Am menţionat cam care ar putea fi numărul de participanţi, poate vă simţeaţi dracului motivaţi să arătaţi ceva interes că uite, există un potenţial de clientelă, aşa, başca, din cer!!! dar nu am cerut tarif de grup. Grea limba română ….. şi adormită mintea românului.
Furnizorul ar fi CityInsurance, sponsor oficial al echipei naţionale de fotbal a României.
Keine Kommentare:
Kommentar veröffentlichen