Afară plouă și e vânt,
mi-s pletele la pământ,
Afară plouă șî-i urât,
mi-ajunge apa până-n gât!
Și-s plin de draci și-s plin de nervi, / Aud în gând numai gâlcevi, / și-afară-i vânt și plouă mult, /și io mă cert cu un incult ….
Și plouă de-mi înoată mintea, /Acu și azi și …. dinaintea / cui vreau eu să-ndrug, / Că mintea-i pute, nu e truc!
Și-așa nervos și plin de spume, / Am zis ”good bye! Tu nu ai nume / pe care să mi-l poți rosti / în viața de acu și-aci!”
Și am plecat la tropăit, / Cu mintea mea de aiurit,
și dă-i de-aleargă, / dă-i de sari, /peste pietre și homari, / fă un kilometru, șapte, / împinge vântu, dă din coate, / numără o tură, două, / și afară plouă, plouă, plouă …..
Pe la kilometrul opt, / ud, stropit și-aproape mort, / d-oboseală și sictir, / m-am gândit că ar fi cazu, / să mai schimb un pic macazu.
Era șapte făr-un sfert, / și ploua pe continent, / sus pe scări la Romniceanu / nu era nici pui de neamu ….
Ce să fac, pe und’ s-apuc, / Guguștiucu de-un papuc? / Nu era vorba, mă frate, / Că ne vedem pe la șapte?
Dacă tot mi-s io prin parc, / Hai să tropăi și să marc / Înc-o tură că e fein, / și simt parcul că e ”mein” :-)
Și-am făcut o tură, două, / Nici picior de om, că plouă, / Când să dau să urc de tot, / Să mă duc și să nu-ntorc,
Am zărit așa, prin ceață, / Nu doar una mogâldeață, / Ci-un șirag întreg de domni, / Ce-alergau ….. Punct!
Și-uitea-așa, pe negândită, / Ca o oaie zăpăcită, / Am găsit turma nebună! / Ce aleargă, nu e glumă!
Furăm 13 inși la start, / și-alergarăm ….. și hai s-o dau în proză, că rimele nu-mi ies.
Evident că
trebuie să fii un pic mai mult dus cu pluta să alergi pe așa o vreme și pe așa o
mizerie. Exact la momentul când mă gândeam ”na, că au anulat alergarea de azi,
să vezi ce râd de ei când ajung acasă!” :-) , am
văzut băieții cu numere mari pe frontispiciu și am zis ”hai mă, că au venit
unii!”
Băieții de la Pegas Triatlon Club au venit
… pe așa o vreme câinească! De jenă, și tot trebuie să fac prezența, din moment
ce spusesem ”prezent” pe Facebook - platforma supremă de comunicare (!)
Eu chiar îmi decalasem alergarea plănuită
de 8 km cu o oră-ntreagă, ca să fiu la ora 19 în parc la Romniceanu. Alergarea
”de-ncălzire” prin Izvor a fost destul de dură, spațiul fiind deschis și mult
mai expus vântului, plus că ploua cu multă încăpățânare.
Cele patru ture de scări din pârlitul de
părculeț Romniceanu însumează 6,40 km și nu e chiar foarte ușor
să le alergi. Fusesem ieri și văzusem cam cum este, dar ieri era cald. Și uscat. Și soare. Azi era
…. Foarte ud și întuneric și nu mai vedeam - că nu am ștergătoare la ochelari și
se mai și abureau -, așa că am avut un handicap la coborârile treptelor inegale.
Dar am mers cu precauție, să nu cad, că dacă cazi pe trepte pe-acolo e cam vai
și-amar, fără glumă!!
A fost drăguț, a fost o provocare, am făcut
o alergare bună, sunt mulțumită cât de cât, apreciez faptul că băieții au
organizat, îmi pare rău că nu am știut mai dinainte, cică a mai fost o
alergarea d-asta …. Și ne-au și hidratat, aveau apă și pahare!
Mi-a plăcut să fiu în seara asta acolo și
să alerg cu alți ”nebuni și frumoși”. Am fost 3 dame per total și 10 domni. Cu
siguranță mulți nu au venit din cauza vremii.
M-am dus să mă schimb în hotel, am stors porii pielii, am încălecat bicicleta și dă-i pedală 8 km până acasă .... a fost cam urâtă călătoria prin mizeria urbană. Ploaia transformă Bucureștiul într-un coșmar și mai hidos, din cauza traficului, a disperării șoferilor care își scot ”umbrelele pe patru roți” la plimbare, din cauza autorităților române care în 23 de ani nu au fost capabile să pună la punct infrastructura rutieră a unei capitale. Europene.
Keine Kommentare:
Kommentar veröffentlichen