Aventura cunoașterii, de prin lume adunate: RESPECTUL

Pe un grup de pe FB (cine nu știe ce este ”FB”?!?!?!?! :-)), intitulat ”The Ironman Journey”, un tip a postat la un moment dat un comentariu cum că are o colecție întreagă de căști de înot - și posta fotografia - de pe la concursurile de triathlon și se gândește ca atunci când se antrenează la înot în bazin să înceapă să-și pună câte o cască. Poate că una de Ironman ar fi cool, nu? Și ne întreba pe noi pe care să o aleagă din colecția lui.

Răspunsurile erau foarte diverse: ironice în general. Unele teribiliste.

Asta e mica mea colecție :-)

Peste două zile, același tip lansa o întrebare: ”Când vă antrenați în bazin, purtați cască? Dacă da, de ce o purtați?”

Și a-nceput ploaia cu răspunsuri din toate părțile lumii: Franța, State, UK, Irlanda, Austria etc. Fete și băieți, evident.

Tipul din Franța a spus sec: ”În Franța nu ai voie să intri în bazin fără cască de protecție. D-aia o port.” Afirmația a mai venit și de la câțiva britanici care spuneau că în bazinele unde merg ei nu se permite accesul fără casca de protecție. Că nah, se numește de protecție, până la urmă, nu de înot.

Multe tipe, dar și câțiva tipi, spuneau că poartă cască ca să nu le tot vină părul în ochi.

Cei mai mulți spuneau că e normal să se antreneze cu echipamentul de concurs, să se obișnuiască și mai ales să gestioneze relația cască/ochelari.

Mulți spuneau că poartă casca pentru că pur și simplu sunt mai rapizi (cu 5% cică) și e important să se antreneze și să simuleze viteză de concurs. Tipul care dădea procentul de viteză pozitivă (și care și declara că el e chel, dar tot poartă casca) a fost puțin ironizat și a explicat: Nu pot afirma că o cască din silicon conferă viteză mai mare celui care o poartă decât celui care e chel și nu o poartă, dar, așa cum atunci când mă duc la muncă îmi pun cămașa și cravata pentru a mă introduce mental în atmosfera de lucru, tot așa și casca în bazin mă introduce în atmosfera de competiție. Deci, evident că ”totul e în cap, dear!” :-)

Mulți au spus foarte decis că nu, nu poartă cască. De ce puii mei să poarte cască??

Unul zicea că are capul mare și căștile de înot îi sunt mult prea strâmte.

Altul spunea că pune casca doar când are sesiune de viteză și înoată cu cronometru, deci rar.

Altul spunea că pune casca doar pentru că nu are unde să-și țină cronometru, și atunci îl fixează sub cască.

Altul spunea că nu se simte liber cu cască (!!!)

Altul spunea că poartă casca doar când înoată în apă deschisă, dar nu în bazin. Nu argumenta, din păcate.

Am fost singura, din actualele 56 de comentarii, care a făcut o referire la RESPECT.

”O port pentru eficența proprie și pentru respectul față de ceilalți. Nu cred că părul nostru ar trebui să înoate și el liber prin bazin printre ceilalți.” Fiecare să-și guste propriul păr, la o adică.”

Respectul este o formă de reciprocitate și toată lumea știe vorba aia cu ”ce ție nu-ți place, altuia nu-i face.” 

Despre legea nescrisă a TAKE vs. GIVE am scris prin ianuarie și în acest material și descriam harmonia creată în societate de acest principiu simplu ....

Ne place să intrăm în bazine curate, corect?

Ne place cumva să ne dăm peste ochi în timp ce înotăm pentru că părul lung al vecinului de culoar ne intersectează când trece pe lângă noi?

Ne place cumva ca atunci când, accidental, mai luam vreo gură de apă, să simțim păr prin gură? Eventual nu al nostru :-)
Numai când mi-aduc aminte câte fițe am văzut la viața mea pe la diverși care mai să vomeze dacă găseau prin mâncare un fir de păr .... fie și al lor!!! Doar nu credeți că ăla din piscină e mai drăgălaș doar pentru că se scaldă în clor?! :-)

Mie una nu-mi place, deși în mod paradoxal nu am avut vreodată probleme cu vreun fir de păr găsit prin tocană! L-am luat frumușel, l-am dat deoparte și mi-am consumat porția. Dar ideea e alta acum și, dacă mie nu-mi place să mă hărțuiască părul altora prin bazin mă gândesc că nici celorlalți nu le place. E simplu.

De regulă am părul tuns băiețește, excepția a fost taman în anul când nici nu am fost la bazin, din cauza alergiei (2013). Și totuși nu m-aș fi gândit niciodată să intru prin bazine fără casca de protecție.

Cam asta e ”evoluția” omenirii. 

Respectul s-a pierdut pe undeva. Comentariul meu a primit un singur LIKE. Nu că m-aș fi așteptat la așa ceva :-)

Revin un pic la chestia cu ”nu mă simt liber cu casca pe cap, în bazin.”

Ce este  LIBERTATEA???

Nu mi-ar ajunge restul vieții să încep o dizertație pe tema asta. Vinerea trecută am fost la o petrecere cu prezențe multinaționale: austrieci, polonezi, o turcoaică, un neamș, un slovac. Și s-a discutat destul de serios și pe tema de CE ESTE LIBERTATEA DE FAPT? (erau cu pro și contra interzicerii fumatului în localurile publice și discuția ne-a prins pe mai mulți, cu argumentele de rigoare, cei contra fiind în minoritate dar dorind să înțeleagă opiniile celor pro).

Printre multe definiții (aiuristice) ale LIBERTĂȚII, eu una o aleg pe aceasta ca fiind normală și potrivită societății umane:

Libertatea mea individuală nu există. Pentru că libertatea mea individuală este întodeauna limitată de libertatea ta individuală.

E destul de clar, nu? 
Pentru mine, libertatea înseamnă să fumez oriunde, chiar și în casa ta. 
Pentru mine, libertatea înseamnă că dau muzica care îmi place mie la sonor maxim oricând vreau și oriunde vreau. 
Pentru mine, libertatea înseamnă să trec pe roșu la semafor și să merg cu 230 km/h. 
Restul nu mă interesează, ”după mine, potopul!”
Întrebarea e simplă: V-ar place să (încercați!!) să trăiți într-o societate unde fiecare individ ține cont doar de libertatea sa personală, pe persoană fizică, cum zice marele mason de la sectorul 5 ?! :-)

Cam așa.
Este și acesta un punct de plecare pentru o educație care să ne armonizeze reciproc. Crezi că vei vedea vreodată campanii publicitare pe astfel de teme, care practic sunt VITALE societății umane?! 
Din păcate, potențialul educațional al mass-mediei nu este folosit în beneficiul nostru, ca societate. Deși ... puii mei ... societatea o formăm noi oamenii. Cum naiba am ajuns atât de jos pe planeta asta și de ce procesul de canibalizare și autodistrugere câștigă teren?

Looking after yourself during an ULTRA RUNNING! Very nice lecture indeed!

Distances are: 50, 70 and 100 km.

I adore this presentation. It shows a lot of spirit, fair play, ability to honest communication, respect for the participant, good marketing tool after all, right?

• Ultras are sometimes described as eating and drinking contest with a little exercise included. We provide you with basics along the route at our drinks and feeding stations, but they are spaced out along the trail and may not cater to all your desires nor be there in time for you to satisfy your water and energy requirements. However, there are plenty of lodges and little shops along the trail, carrying something for every taste. So take charge of your own needs and carry some money! Don’t rely on us (let alone blame us) if you feel thirsty/hungry and we’re not there; It’s your race, it’s your body, listen to it and look after it well.
• This is 100km, mostly off road, some of it many hours from the nearest road head. We cannot possible mark or (wo)man every spot where you might take a wrong turn. We do our best to avoid losing any runners but you’ll have to look after yourself a bit too. We provide you with a trekking map that you can mark the course on. That will give you a general idea. Know the main villages along the route! We give you a laminated take along hand out with the main villages indicated to take along. Don’t forget it!
• When in doubt ask for the next village on the list.
• This is an ultra mountain trail race. We have GPS data but different devices give somewhat different distances and altitudes. We’re confident that the routes are pretty close to their stated distance, but if they are not exact, so be it. If at all, you’ll get a bit of free extra trail length for your registration fee.
• Some of the trail is lovely easy running, some of it is quite “technical”, i.e. you’ll need to be fully focused and slow down if you feel you’re losing control. Especially when you come to wet patches, but it basically applies anywhere. Any stone may tip over when you step on it. Be light footed, flexible, and dance down those boulders in small quick moves. You may see a Nepali or a fell runner flying past you, don’t try to follow unless you’re confident that you have the necessary technique. Run your own race. Your body will tell you what you can and cannot do (anymore) at a particular stage of the race.
• You’re not the only one on the trail. Be a good fellow traveller and:
• Don’t run on suspension bridges
• Don’t force yourself past others but ask or wait
• Mules, Buffalos, cows, they couldn’t care less you’re doing a race
• You’ll be surprised how many locals are aware of what you are doing and will shout you along. And most trekkers will have heard of it too (told by their guide) and encourage you. They treat you with respect. Make sure you treat them with respect too. And if someone laughs or makes a silly remark, who cares, and they might have a point….. ☺

Absolutely exceptional text! I could fall in love with the Nepalese people just reading this!! Congrats!  I bow to you, really!

sursa