African highlands / cap. 1 (RO)

 16 zile in Africa - impresii de calatorie

(decembrie 2006 – ianuarie 2007)

Cu ce sa incepi in povestirile tale atunci cand te intorci la locul denumit “acasa”, dintr-o alta lume, oarecum de pe o alta planeta?! Acolo fiind si urmand un anume program, un anume traseu, in anumite conditii prestabilite, nu reusesti mai mult decat un jurnal strict, fad, cu liniuta de la cap de rand, fara descrieri ample, fara detalii, fara prea multe emotii. In mod paradoxal, acolo fiind si savurand practic fiecare parte a fiecarei secunde, mirosind si tragand in interiorul eului tau fiecare particula din aerul ce te inconjoara, conturand cu privirile si mai ales cu sufletul fiecare centimentru patrat care intra in sfera de cuprindere a ochilor tai, exact aceasta complexitate emotionala nu iti da libertatea de a-ti exprima in mod ordonat si meticulos ceea ce ai vrea sa impartasesti printr-un jurnal de calatorie acelora care nu au pus inca piciorul in zonele strabatute de tine. Desi tocmai atunci si acolo este momentul si este spatiul cel mai real si cel mai apropiat de toate simturile si perceptiile tale, tocmai atunci si acolo tu nu gasesti momentul si spatiul (!). Nu, nu suna deloc idiot ceea ce spun; poate un pic de neinteles pentru cei care nu au experimentat astfel de stari si care au anumite predilectii spre povestiri si jurnale. Caci calatoriile de acest gen, pe langa caracterul lor banal de expeditie, reprezinta de fapt . . . o stare. Starile se pot explica si descrie mai greu in cuvinte, cu atat mai greu in cuvinte scrise, tocmai de aceea nu ma aventurez in a afirma ca voi reusi sa descriu acea stare si acele stari succesive. Ma voi considera absolut norocoasa daca voi reusi sa descriu macar calatoria in sine in termeni banali, prozaici, “tehnici”, astfel incat orice suflet doritor sa poata intui si putin din ceea ce exista in fundal, sa o poata face; sper sa reusesc sa creez o imagine asupra unei zone a Pamantului unde tu, cel care citesti, inca nu ai ajuns. Si poate nici nu ai vrut vreodata sa ajungi, sa fim realisti! Cati oameni se gandesc in viata lor ca ar vrea sa ajunga in Africa? Iar daca se gandesc la Africa, se refera de fapt cel mult la Africa de Sud si/sau la nisipul Keniei, oferit de tarmurile Oceanului Indian. Si cam atat. Nici macar eu nu ma gandeam, in urma cu 7 ani, cand practic am inceput sa intreprind si sa “prind gustul” calatoriilor de gen “globe trotter”, ca imi voi dori sa calc pamant african, avand 

la micul dejun craterul varfului cel mai semet al continentului garnisit cu rasaritul soarelui, 

la dejun stepa masailor si regatul leilor, 

 iar la cină tărâmul de pe podeaua craterului Ngorongoro, 

 una din bijuteriile ariilor mondiale de conservare!! 
Si . . . . am fost acolo, intr-o lume izolata si perfect salbateca, adulmecand albeata norilor care te invaluie din toate partile, colapsand de exasperare in fata durerii fizice si a ploii neingaduitoare care ne-a insotit de-a dreptul enervant de insistent timp de o saptamana, patrunzand nu numai in parul, hainele, bocancii, rucsacii, corturile si izoprenele noastre, dar si in sufletul nostru, obosindu-ne spiritul si vointa pana spre acel nivel de epuizare debordanta si, desigur, frustranta!

Am mai mers pe munti si coclauri in conditii de ploaie indelungata si pisaloaga, ba chiar conditii mai vitrege, mai riscante si mai complicate pentru mine, fiind singura si trebuind sa-mi car singura un rucsac de vreo 30 de kg, trebuind sa-mi car singura cortul, izoprenul, sacul de dormit, mancarea, coltarii, primusul si vesela, trebuind, la finalul fiecarei zile de trek, sa-mi montez singura cortul si sa-l demontez in fiecare dimineata, trebuind sa am grija singura de ceea ce mananc si beau pe tot parcursul zilelor si al ploilor. Ca uite-asa imi vin in minte toate aceste aspecte, aparent “detalii minore” si aproape ca nu inteleg ce m-a putut marca atat de “rau” in cele sase zile de Kilimanjaro, cand in afara de un rucsacel de zi de cca 10 - max. 15 kg, alta grija chiar nu aveam (!), decat sa merg pe propriile mele picioare, sa urc, sa cobor, sa mestec, sa fac fotografii si sa savurez, sa absorb cu toata fiinta mea insasi existenta si prezenta mea in spatiile si momentele acelea, trecand prin acei nori de altitudine, respirand acel aer rarefiat, din ce in ce mai rarefiat . . . si mai rarefiat . . . asta sa fi fost?! Lipsa de oxigen, pe care creierul o simte imediat? Apoi durerea patrunzatoare a ligamentului unuia dintre genunchi, caci totusi, in decurs de doar cateva ore (12 mai exact) treci prin toate cele patru anotimpuri cunoscute, cu extremele lor si mergi in permanenta coborare de la aproape 6 km altitudine pana pe la 1.500 . . . ceea ce inca mi se pare extraordinar totusi!

* * * *

Fiind prima mea experienta pe teritoriul african, aterizand in Nairobi si fiind instantaneu inconjurata doar de oameni de culoarea pamantului, ma voi referi la Africa in general, chiar daca am pus piciorul doar intr-o parte a Keniei si a Tansaniei. Mentionez acest lucru pentru a nu se intelege sau interpreta la un moment dat ca prin aceasta expeditie am vreo pretentie de a fi cunoscut intreg continentul negru. Deci intentia nu este de a generaliza absolut nimic cu valoare absoluta. Stiu foarte bine ca Africa este foarte diversa si intre anumite zone ale ei diferentele sunt ca de la cer la pamant. Dar deocamdata, in perceptia mea, timpul petrecut acolo se defineste ca fiind in “spatiul african”, nu in “spatiul kenian” sau “spatiul tansanian”. Daca voi mai ajunge pe continentul Africii, intr-o zona care sa difere radical de zonele pe care le-am parcurs, probabil ca atunci se va impune automat o delimitare stricta in perceptiile mele vis-a-vis de componentele statale ale continentului. Este o chestie pe care nu o pot explica, cu atat mai mult cu cat nici nu am mai aplicat-o vreodata pana acum, pentru ca nu am mai simtit-o. Nu am identificat, de exemplu, Norvegia cu intreaga Peninsula Scandinava, asa cum nu am identificat nicidecum Ecuadorul cu intreg continentul Americii de Sud. Probabil ca tine exclusiv de perceptie. Nici macar cand spun si ma gandesc la Venetia nu incadrez zona respectiva automat in tara careia apartine de fapt, iar Burano si Murano raman pentru mine alte doua entitati absolut independente una fata de cealalta si fata de Venetia si de intreaga Italie . . . Cand sunt intrebata pe unde am mai fost, spun: in Norvegia, in Venetia, Italia, Ecuador, Africa . . . Pare bizar, nu?

**** 

Pe continentul african Tansania nu este neaparat una dintre cele mai cautate destinatii de vacanta, fiind, printre altele, in mod putin sau mai deloc explicabil pentru mine, foarte scumpa. Neasteptat de scumpa, raportat la serviciile de care poti beneficia ca turist. Tansanienii in sine, pe langa cersit, se vand foarte scump. Un exemplu (sper eu, relevant) care imi vine spontan in minte: nici ca sa vizitez cetatea Salzburg-ului, nici ca sa vizitez ore in sir celebrele galerii Ufizzi din Florenta, nici macar pentru vizitarea Vaticanului nu am platit atat de mult cat am dat, pentru cca o ora de stationare, sefului unui trib de masai din zona Ariei de Conservare a Craterului Ngorongoro, ca sa pot avea acces pe teritoriul tribal, incluzand “vizitarea” unei colibe si a scolii situata in afara gardului ce imprejmuieste “satul”!! Dar ma rog, masaii reprezinta un subiect aparte de discutie, deci sa nu cad pe panta generalizarilor. Iar despre “arta si necesitatea absolut imperioase ale negociatului” in Tansania, atunci cand s-au ivit practic singurele si unicele 3-4 ore in care s-a pus problema de a putea cauta si cumpara cate ceva, restul timpului fiind petrecut exclusiv in salbaticie, despre asta voi reveni mai spre finalul comentariului, cu o singura mentiune de la care nu ma pot abtine acum: shock! Revenind succint la Tansania, ca destinatie de vacanta, s-ar putea enumera o serie de elemente care, impreuna, alcatuiesc de fapt chintesenta Africii (chiar daca nu in totalitate, am banuiala ca in mare parte). Imagineaza-ti acest colt estic al continentului negru precum un ghem amalgamic de traditii apartinand diverselor triburi (da, se traieste inca in triburi!) si origini, aici coexistand aproximativ 120 de grupari tribale, la care se adauga asiatici, arabi, europeni. 
Chiar si generalizatele triburi de masai se diferentiaza intre ele si acest lucru este usor de remarcat de orice neavizat care strabate doar nord-estul tarii (unde se afla, de fapt, stepa masailor), caci colibele masailor si aranjamentul lor difera vizibil si te fac sa vrei sa afli mai multe detalii despre cum si de ce si cum asa etc. Majoritatea tansanienilor sunt de origine bantu. Datorita ariditatii teritoriului din centrul tarii, populatia se concentreaza mai mult in zonele periferice. Situata in estul Africii, Republica Unita a Tansaniei s-a proclamat in 1964 prin uniunea a doua state suverane: Tanganyika si Zanzibar. Ca suprafata, este cea mai intinsa dintre tarile estice (Kenia si Uganda), cu 943.000 km2. Ofera un peisaj spectaculos si este strabatuta de “Marele Rift Est-African” care, in zona centrala ii formeaza “The Great Rift Valley”- o zona pe care o banuiesc ca fiind absolut mirifica! 

▼ zona “documentara” ▼

Marele Rift Est-African: intinsa pe o suprafata de 6.400 km lungime, de la Marea Moarta pana in Mozambic, aceasta falie acopera o septime din circumferinta Pamantului, fiind caracterizata pe toata lungimea sa de vulcani si cutremure. Cele mai spectaculoase zone ale enormei fisuri se afla pe teritoriile Etiopiei si Keniei, unde pamantul s-a surpat in abisuri de 40-50 km latime, pe alocuri neputandu-se decat ghici podeaua adancurilor. Din motive inca neelucidate, sistemul Marelui Rift a adoptat doua cursuri distincte de evolutie. Din cauza dezorganizarii vechilor albii de rauri, ramura occidentala, care strabate Uganda, Tansania Centrala si Zambia, este marcata de lacuri intinse (Tanganyika, Malawi); ramura orientala, ce inainteaza prin Etiopia, Kenya si estul Tansaniei, are forme de relief joase (lacul alcalin Natron) si vulcani inalti (Kenya si Kilimanjaro). Aici se afla si rezervatia naturala a Craterului Ngorongoro, in timp ce in unele zone vulcanice din vai, cum ar fi Olduvai, au fost descoperite cele mai vechi ramasite umane cunoscute pana in prezent, datand probabil de 2,5 milioane de ani.

 ▲ zona “documentara” ▲

Tansania se mandreste si cu faptul ca pe teritoriul sau se inregistreaza cea mai ridicata densitate de animale salbatice (430 de specii si subspecii, un estimat nr. de 4 milioane de animale), dispune de un litoral generos la Oceanul Indian si, desigur, are faima celui mai inalt munte al continentului: din ce in ce mai putin inzapezitul Kilimanjaro, 5.895 m alt. Sa nu uitam parcurile nationale si rezervatiile nationale: Tarangire, Lake Manyara, Arusha, Mount Meru, Udzungwa Mountains, Serengeti, Aria de Conservare a Craterului Ngorongoro (unde am coborat si noi in penultima zi, urmand sa detaliez la finalul povestirii). Arhipeleagul Zanzibar reprezinta o lume aparte care este, in sine, o alta destinatie interesanta, dar unde nu am ajuns de aceasta data. Dar es Salaam este capitala comerciala si un important port prin care se stabilesc legaturi cu tarile si zonele invecinate: Zambia, Burundi, Rwanda, Uganda.

Steagul Tansaniei are 4 culori:

verde = agricultura;                             galben = mineralele

negru = populatia;                                albastru = arhipeleagul Zanzibar.

~  * * ~