Dieses Blog durchsuchen

Mittwoch, 26. März 2014

Pegas Duathlon Buftea 2014

Primul meu concurs din 2014 :-) a fost chiar un event foarte frumos, mititel, așa cum îmi place mie cel mai mult.
Un concurs foarte bun ca deschidere de sezon, ideal pentru amatorii de viteză, dar și un bun test al condiției generale pentru amatorii de anduranță. Un concurs-antrenament care poate fi exploatat din plin de cei care se pregătesc pentru un sezon de triatlonuri pe distanțe mai lungi, oferind posibilitatea unei zile pline în care poți acumula un minim de 60 km ciclism și măcar 10-20 km alergare.
Eu am pedalat București-Buftea 23 km, prin Buftea încă 10 km, apoi 20 km în concurs.
Am alergat 6 km înainte de start + 8 km în concurs. Și aș mai fi putut alerga 10 km, locul era foarte îmbietor.

Deci, pe scurt:
Când: 22 martie 2014, 12:00 – 13:25
Unde: Buftea, 23 de km distanță de unde stau eu în București
Ce? Pegas Duathlon*Buftea – ediția I  
Organizator: Pegas Triathlon Club 
Taxa de participare: 50 RON
Timpii mei:
Run 1: 08’45”
Run 2: 09’25”
Run 3: 09’48”
T1:      01’35”
Bike 1: 08’40”
Bike 2: 08’19”
Bike 3: 08’55”
Bike 4: 09’22”
Bike 5 + T2: 09’35”
Run 4: 10’46”
Timp final: 1h24’32” – locul 2 open feminin (locul 1: 1h22’02”, locul 2: 1h38’13”)
Neașteptat de bine după fisura de coastă din ianuarie, nu? :-)
Condiții de participare:
- chit de concurs cu chip de cronometrare, nr. de concurs pentru bicicletă, nr. de concurs pentru alergare și două batoane de la Herbalife;
- un punct de hidratare (pe tura de alergare, la fiecare 2 km te puteai hidrata) și alimentare (banane, portocale);
- voluntari pe traseu;
- circulația oprită pe bucla de ciclism (!!!);
- medalie de finisher;
- masaj gratuit la finalul cursei, pentru doritori;
- clasament/premiere open individual masculin și feminin, ștafete (câte o cupă micuță pentru fiecare din primele 3 locuri și două cutii de batoane energizante Herbalife).
- o porție de paste calde servită la restaurantul ”La Calul Bălan”, înainte de premiere (mie mi-au plăcut foarte mult chiar).
Startul/finish-ul: chiar la intrarea pe domeniul Știrbey.
Proba de alergare s-a desfășurat chiar în parcul Palatului Știrbey, o reală oază de verdeață, iar cea ce bicicletă pe străzile localității, aducând și locuitorilor un iz de inedit.
Traseul de alergare a constat în bucle de aprox. 1,8 km, parțial pe alei de asfalt, parțial pe potecă de pământ, printre copaci înalți, ciripit de păsărele, pe lângă un lac. Sublim!
Traseul de bicicletă a avut și urcări și coborâri, a avut și segmente unde îți doreai să ai bicicletă de teren (max. 200-300 m doar), mai multe curbe. Trebuiau parcurse 5 ture. Cu bicicleta mea de trekking, încărcată și cu portbagaj, deci destul de grea, am rulat cu o medie de 27 km/h, ceea ce dovedește că este un traseu de viteză, eu fiind un ciclist mediocru totuși. Fiind traficul oprit, am avut din plin loc de desfășurare.
Am avut parte de o zi însorită, caldă, primitoare. Cei 23 de km pe care i-am pedalat dimineață cu bicicleta, de acasă până la start, i-am parcurs fără probleme, într-o oră lejeră. La preluarea chitului de concurs totul a decurs bine, fără probleme.
Am fost per total sub 150 de concurenți, un număr ideal pentru o primă ediție. Am avut spațiu mai mult decât suficient în zona de tranziție.
Am alergat pentru clubul din Tromsø, Northern Runners, băieții de acolo fiind foarte drăguți și oferindu-mi anul acesta un tricoul de-al lor :-)
Din punctul meu de vedere, acest concurs ar fi frumos de repetat și în toamnă, la final de septembrie poate. Are șanse mari de dezvoltare și face foarte bine comunității, mai ales dacă va avea continuitate pe termen lung.
Ca mai toate locurile istorice din România, și acesta are de suferit ca urmare a ”părăsirii” și neglijării lor, necesitând ceva investiție de timp, bani, infrastructură și promovare.
De remarcat:
O implicare de-a dreptul prietenoasă a autorităților locale, primarul și poliția. Merită mulțumiri :-)

Un pic de istorie despre un loc charmant pe care l-am descoperit cu această ocazie:
Istoria familiei Stirbey se impleteste cu acest loc in prima jumatate a secolului al XIX-lea , cand documentele il mentioneaza pe marele vornic Barbu Stirbey ca detinator al satului Buftea de Jos , in anul 1831.
Barbu Ştirbey, domnitor al Ţării Româneşti între iulie 1849 – octombrie 1853 şi între octombrie 1854 – iunie 1856, a moştenit Domeniul Ştirbey de la părintele său adoptiv, marele vornic Ştirbey. Având o formaţie intelectuală modernă, pe care i-o asiguraseră şi studiile la Paris, domnitorul s-a consacrat preocupărilor sale politice, intervenind destul de puţin asupra Domeniului, pe care l-a lăsat la rândul său moştenire fiului său, Principele Alexandru Ştirbey (1837-1895).
Mai puţin preocupat de politică, Principele, născut şi educat la Paris, a fost în schimb o fire dinamică, cu o înţelegere excelentă a timpului său, care, la îndemnul tatălui său, Domnitorul Barbu Ştirbey, a dezvoltat puternic Domeniul Ştirbey, dându-i o dimensiune industrială şi comercială. Principele a amenajat parcul, a construit Palatul şi Biserica, precum şi numeroase obiective funcţionale, doar parţial prezervate astăzi.
Barbu Alexandru Ştirbey (1872-1946) a moştenit Domeniul de la tatăl său la doar 23 de ani. Om politic şi, deopotrivă, un întreprinzător abil şi pasionat, educat şi el la Paris, Prinţul Ştirbey a dat Domeniului strălucirea conferită de generozitatea spaţiului şi fericita amplasare, valorificând la maxim potenţialul său economic dar, mai ales, introducându-l în circuitul înaltei societăţi bucureştene.
Regina Maria păşeşte pentru prima oară pe Domeniul Ştirbey în 1909 şi va urma să frecventeze constant acest spaţiu, despre care a lăsat una dintre cele mai calde mărturii:
“Buftea era un domeniu foarte bine orânduit, aproape de tot de Bucureşti, iar prinţul Ştirbey croise în pădure lungi alei pe care le puteai goni în galop, pe un drum bătut, lungime de mai mulţi kilometri. Atât prinţul cât şi trei dintre fiicele lui erau călăreţi cât se poate de buni şi petreceam de minune împreună. Mi-era dragă acea pădure cu covorul ei de flori ce se schimbă după anotimp, de la mica brânduşă galbenă până la floarea de măzărică din mijlocul verii, de un vânăt adânc, care-şi întindea minunatele mănunchiuri peste tot pământul. Când închid ochii parcă simt mirosul pătrunzător al tufişurilor de stejar care îşi răspândesc îndeosebi aroma spre seară şi par a-şi revărsa până şi fundul sufletului în ceasurile răcoroase ale amurgului. ”
Prinţul Ştirbey s-a aflat în relaţii apropiate cu Familia Regală îndeplinind pentru un timp funcţiile de Administrator al Domeniilor Regale şi consilier al Regelui Ferdinand.
Despre colaborarea Prinţului Ştirbey cu Familia Regală, cea mai elocventă caracterizare a făcut-o Regina Maria:
„ (…) El ne-a fost cel mai credincios prieten şi cel mai apropiat colaborator al meu. Ne-a ajutat să construim România Mare, împreună am dus luptele, ne-am zbătut şi am mers înainte, eu singură ştiu cât de mare a fost participarea lui, deşi numele lui nu va figura în istorie, cu excepţia acestor pagini, dacă vor fi vreodată citite. Dar aici scriu clar în cuvinte hotărâte: Nando şi cu mine nu am fi unde suntem dacă Barbu Știrbey nu ar fi stat alături de noi aşa cum a stat devotat, atent, inteligent, plin de tact, lipsit de egoism. Nu a luat niciodată niciun bănuţ de la noi pentru munca pe care a făcut-o; el a făcut pur şi simplu din devotament, de aceea nu a eşuat niciodată, a stat întotdeauna alături de noi la bine şi la rău, cu sânge-rece în momente de panică, hotărât când trebuia să dea un sfat dificil. Totuşi, gelozia lumii l-a rupt de noi şi trebuie să-l las să plece, deoarece şi eu aparţin acestei lumi nerecunoscătoare. Probabil, ţara sa nu va şti niciodată ce a făcut el pentru ea, pentru că este un om modest, care a lucrat pentru gloria regelui său şi nu pentru a sa, dar aici în aceste pagini, unde adevărul a fost scris zi cu zi, cu o sinceritate aproape brutală, eu vorbesc de omul care a fost incorect tratat, aşa cum se cuvine să vorbesc despre el: cei care l-au rupt de noi vor trăi regretul de a fi procedat astfel, niciodată regele nu va mai avea un consilier mai cinstit, mai sincer, mai lipsit de egoism şi mai inteligent; aceasta o depun mărturie în faţa lui Dumnezeu şi a oamenilor(…). ”
Joi, 20 noiembrie 1919, Cotroceni,  (pag. 362 – 363)
REGINA  MARIA  a  ROMÂNIEI
Însemnări  zilnice, vol.1,  Editura HISTORIA , București, 2006
Figuri dintre cele mai importante pentru România modernă au fost adesea oaspeţi preţuiţi ai Domeniului Ştirbey: Ioan Slavici, Vasile Alecsandri, George Enescu, Lascăr Catargiu, Petre Carp, Teodor Rosetti, Mihai Şuţu, Titu Maiorescu, generalul Ion Argetoianu, Carol Davilla.
În 1917, în Palatul rechiziţionat de armata germană şi-a stabilit locuinţa Mareşalul August von Mackensen şi tot aici a fost negociată pacea cu Puterile Centrale, semnată la 5 martie 1918.
La puţin timp după moartea tragică, în circumstanţe bizare, a Prinţului Ştirbey, în 1946, întregul domeniu a fost expropriat şi preluat de către Gospodăria Partidului Comunist.
Chiar dacă nu în regim privat, obiectivele economice ale domeniului au continuat să funcţioneze, la acestea adăugându-se studiourile de film Buftea, în care s-au filmat coproducţii care au adus la Domeniu actori celebri, ca Jean Marais sau Belmondo.
Domeniul a continuat să fie un loc al unor importante decizii politice, precum şi de vizite şi discuţii pentru liderii politici comunişti, printre care şi Gheorghe Gheorghiu Dej. La Palatul Ştirbey, Hruşciov a semnat, în 1964, documentele legate de retragerea trupelor sovietice de pe teritoriul României.
În 1973, lotul de tenis al SUA a fost găzduit la Palatul Ştirbey şi s-a antrenat pentru finala Cupei Davis pe terenurile de tenis ale domeniului.
Timp de un secol şi jumătate, Domeniul Ştirbey a evoluat constant, adaptându-se schimbărilor economice, fiind martor tăcut la decizii şi schimbări politice, ocrotind o familie de domnitor, primind oaspeţi de seamă, şi rămânând totuşi neschimbat în ceea ce poate de la început i se destinase: o eleganţă simplă, naturală, aerul romantic al parcului, cu arborii săi seculari, un sentiment de libertate, moderată de bun gust, care fac ca vizitatorii să îl simtă familiar, intim, în ciuda istoriei sale copleşitoare, care impune mai curând un respect cald, decât o reverenţă insurmontabilă.
Începând din 1990, Domeniul a fost preluat în administrarea Ministerului Culturii, apoi de către RAAPPS, fiind în cele din urmă revendicat si câştigat în instanţă de către moştenitorii familiei Ştirbey, şi ieşind astfel complet din circuitul public.
La 6 iunie 2007, Domeniul Ştirbey a fost achiziţionat de la moştenitorii familiei Ştirbey de către societatea comercială Bucharest Arena SA, care l-a redeschis publicului, păstrându-i caracterul de parte a patrimoniului cultural şi istoric naţional şi totodată adăugând noi construcţii care să vină în întâmpinarea aşteptărilor publicului contemporan.
Deschis acum unui public receptiv la subtilităţile eleganţei proaspete şi naturale, Domeniul Ştirbey rămâne un spaţiu al rafinamentului, deopotrivă romantic şi modern, păstrând intimitatea pe care o conferă  parcul şi biserica destinată exclusiv vizitatorilor săi, precum şi nobleţea autentică şi încărcată de istorie a Palatului Princiar.
Servicii puse la dispoziţia oaspeţilor: restaurant cu specific DOMNESC, spaţii pentru organizarea evenimentelor private sau corporatiste, consultanţă în conceperea evenimentelor, seri cu tematică românească şi nu numai, transport, securitate, catering, scenotehnică, instalaţii de lumini, instalaţii audio-video, impresariere artistică si multe altele, toate la preţuri confortabile.
Obiective de patrimoniu istoric şi cultural/ Obiective turistice:
Palatul Știrbey, Palatul Mic, Poarta Turnul de apă, Biserica.
Construcţii noi si spații destinate evenimentelor:
Sala “Regina Maria”, Pavilionul „Prințul Știrbey”, Pavilionul „Prințesa Nadeja”, Terasa Dej, Peluza cu o suprafață de 4 ha. 
  *cuvântul ”duatlon” nu apare în DEX, ca urmare am rămas la cuvântul de origine, cu ”h”.

Keine Kommentare:

Kommentar posten

I'm WATCHing YOU!! :-)