Aşa cum era de aşteptat, triatlonul de la Reci de anul acesta şi-a pierdut din spectaculozitate prin faptul că a renunţat la specificul de asfalt şi a trecut la off road. Cel puţin aceasta este percepţia mea. Nici mtb nu a fost, pentru că nici vorbă de munţi. A fost un off road nisipos, cu o băltoacă destul de eficientă cât să te murdărească şi să ajungi mânjit la finish – aşa, măcar de efect, nu? -, aproape canicular, în cerculeţe mici (6 km la bicicletă, respectiv 2,3 km la alergare), foarte potrivit pentru începători. Totuşi, a fost un concurs de viteză şi pot recunoaşte că, neantrenată fiind – antrenamentele mele constau în pura participare la câte un concurs -, chiar m-am străduit să termin într-un timp decent (oricât de indecent mi se pare, la o oră distanţă de locul I pe general). Aş fi fost mai mulţumită să am sub 3 ore, dar am avut 3h09min şi singura consolare este că cele 9 minute le-am colectat în cele două tranziţii, altfel scoteam şi io 2:59:58 :-)
Triatlonul de la Reci, aflat la a XX-a ediţie, a schimbat unghiul de abordare cu 360º, spre dezamăgirea multora, inclusiv a mea. Dar şi spre bucuria altora, evident. Dacă nu era să fie inclus în GrandPrix, probabil nu aş mai fi făcut efortul să merg până acolo, ştiind că tura de bicicletă scoasă de pe asfalt nu avea ce să ofere, ca provocare. Dezamăgirea mea era pur subiectivă, căci abia aşteptam să-mi încerc noua cursieră .... într-o cursă, ca şi preludiu pentru triatlonul de la Mamaia din 3 septembrie. Dar nu a fost să fie.
O altă chestie care pică greu la stomac este faptul că se ţine duminica, efortul de a participa şi de a mai face apoi 5 ore pe drum, combinat cu infrastructura problematică – cei 110-120 de km s-ar putea face în 2-3 ore, într-o ţară ajunsă la nivelul normal de dezvoltare europeană, dar cum România nu aparţine încă de Europa .... decât în zona unor anumite interese ale unor anumite pături sociale .... – devenind epuizant, căci ajungi acasă pe la zece seara şi a doua zi trebuie să fii fresh pentru un nou început de săptămână de muncă. Şi dacă mai ai şi un program care începe la 7 sau la 8 a.m., ai pus-o binişor! Dacă nu ai muncă sau dacă eşti sportiv de perfomanţă cu nici o altă obligaţie, atunci desigur că acest aspect devine irelevant.
Şi acum aspecte care nu ţin de concurs în sine, ci, parţial-color, de comunicare:
Referitor la posibilităţile de cazare, pe site-ul concursului se preciza:
„Hanul Nufarul Reci
Complexul este refăcut!! Cu siguranță că nu se referă la complex, ci la camerele din clădire (pe care eu nu le-am vizitat, deci nu știu). Fotografiile locului de joacă vorbesc de la sine și ele fac parte din complex, asta e sigur.
Proprietarul ne susține în totalitate și ne ajută cu ce poate! Aș fi curioasă cu ce și cum s-a concretizat susținerea și ajutorul.
Cam.2 paturi/1 noapte xx ron/cam.
2 nopți xxx ron/cam.
3 nopți xxx ron/cam.
Se poate campa pentru cei ce nu vor (N.B. sesizați limbajul) sa se cazeze în camerele reînoite care pot primi 42 de oaspeți.
Contact: 0744.753.071 / 0740.167.473 Dl. Simon“
Sesizaţi tarifele, da? Mai-mai să trageţi concluzia că v-ar oferi cazare gratis!
Din experienţa de anul trecut ştiam – şi mă bazam pe asta, dar şi pe faptul că organizatorul îmi preciza susţinerea proprietarului, care nu se ştie în ce constă până la urmă, pentru că anul trecut m-am simţit mai susţinută decât anul acesta (asta aşa, ca o paranteză de nedumerire!) – că pot pune frumos cortul pe buza lacului, pot folosi toaleta comună din zona de campare, nu mă costă nimic, pot parca liniştită şi pot consuma o masă sau o bere la terasa complexului. Ei bine, cu toată declarata susţinere, anul acesta lucrurile au stau un pic altfel.
Am ajuns la complex sâmbătă la 12:30, zona nu era pe deplin cotropită de turişti veniţi la scăldătoare. Ni s-a permis să intrăm cu maşina în incinta complexului contra unei taxe de intrare de 2 RON/persoană. Pentru biciclete şi căţelul din dotare nu ni s-a perceput nici o taxă, mulţumim. Înțeleg că aici suportul a fost sub forma faptului că am avut voie cu mașinile în incintă. Taxa de intrare se aplica pentru toată lumea, mă mir că nu mi-au încasat-o și pentru duminică.
Am sunat organizatorul să întreb unde va fi amenajată zona de tranziţie, ca să nu ne pomenim că montăm două corturi exact pe spaţiul eventual rezervat. Pe nicăieri nu era nici cel mai mic indiciu cum că în curând s-ar ţine vreun eveniment organizat, deşi mai erau doar 20 de ore până la start. Cu această ocazie am aflat totuşi elemente noi: cu excepţia înotului, tot concursul se desfăşura în afara zonei complexului, pe partea cealaltă a şoselei. Se ieşea din lac şi se traversa drumul judeţean, zona de tranziţie fiind pusă pe pajiştea de acolo. Acum, ce să zic, exista o logică în această reorganizare, deşi designul din anul precedent mi se păruse fantastic de frumos. Dar acum, trebuia evitată traversarea DJ-lui de prea multe ori şi de aceea părea logic să nu mai avem parte de zona verde de lângă lac. Această zonă urma să fie cotropită de grătărişti, pescari şi oameni veniţi la ştrand – chiar dacă zona de îmbăiere se afla 300 de m mai la stânga.
Ne-am montat corturile, ne-am reîntâlnit şi cu alţi participanţi – familia Bucovan din Baia Mare, Dragoş, Alexandru Ştefănescu –, am făcut o baie de încercarea temperaturii şi am plecat cu biciclete în recunoaşterea traseului. La baie am avut o supărată ”tragere de urechi” din partea unui pescar pasionat, care ne-a spus că el cheltuise 500 RON pentru această partidă de pescuit şi noi i-o ruinam. Ce să zic, omul avea dreptate, ar fi trebuit să ne ducem 300 de m mai departe, în zona aglomerată a ştrandului, cu copii, bunici, grătare şi alte nebunii. Chestie care, pentru noi, care veniserăm pentru un concurs sportiv organizat, nu prea ne cădea bine la stomac. Am înghiţit urecheala, am eliberat zona de pescuit, l-am compătimit pe omul care s-a dovedit a putea vorbi şi limba română, nu numai dulcea maghiară şi am plecat la o pedală.
Descriere traseu bicicletă
Foarte cald afară, aproape canicular. Traseul se dovedea a fi nisipos, cam 2 km din tura de 6 km era trail cu strat gros de nisip albicios-maroniu foarte fin. Pfui, ce surpriză! Şi eu aveam anvelope de noroi! Derapajul pe nisip este mai liniştitor şi plăcut în condiţiile în care te gândeşti că, dacă ştii cum să cazi, măcar te trânteşti pe moale, nu e ca derapajul pe gheaţă. Deci ştiam unde şi cam ce timpi pierduţi vor fi. Diferenţa de nivel nici nu merită menţionată, pentru că exista o foarte scurtă urcare pe drum cu pietre şi pietriş, la vreo 300 de m de start, o urcare de max. 150-200 m lungime, după care urma drum nisipos prin cîmp, pădure, pajişte, pădure, iar şerpuială pe nisip, mai era o urcare pe nisip care putea fi evitată intrând pe iarbă. Drăguţ traseul, fără absolut nici o dificultate tehnică, de şes, parţial printre vite şi grătare, cu umbră, dar predominant soare arzător, traseu off road de viteză, chiar şi eu mergeam bucăţi cu 30-40 km/h!! La finalul turei, chiar înainte de curba la dreapta spre finish, urma o coborâre nisipoasă şi aici roţile se afundau mai serios. După care intrai pe vreo 4-5 m de grohotiş şi apoi iarbă şi apoi iar drum de pământ şi reintrai în tura următoare sau intrai pe linia de sosire. Ei bine, la concurs, la finalul primei ture am buşit-o cât mi-s de lungă pe dreapta, intrând parţial-color în marea tufă de urzici care m-au pişcat până spre seară - atât de intense au fost muşcăturile lor! -.
Revenind la complexul Nufărul și comunicarea
O altă dovadă de susţinere din partea proprietarului complexului Nufărul şi mai ales de foarte bună şi onestă comunicare din partea organizatorului s-a ivit la ceas de seară, precum un parfum de totală relaxare psihică, că doar deh, eram în mijlocul naturii, linişte, copaci înalţi, peşti în iaz şi discuţii ca dinainte de concurs.
Eram eu şi familia Frăţila, deci două corturi. Ne pomenim cu o mică ceată de flăcăi, nu ştiu de ce erau atât de mulţi necesari (am o bănuială, dar mă abţin, să nu fiu prea acidăJ). “Bună seara, trebuie să plătiţi taxa de cort.”
Şi cu asta am încheiat without any further comments. Am primit, în schimbul a 10 RON per cort, 5 tichete de intrare a câte 2 RON, așa, de dragul legalității (îndoielnice, de altfel, pentru că unii nu au dorit dovada plății, ceea ce pentru mine este, fără supărare, una dintre multiplele cauze ale colapsului de nerezolvat al acestei nații. ”Lasă măi, ia-ți o bere de ei!” și discuția poate continua argumentat la sânge pe mai multe planuri: economic, financiar, social, juridic).
Noaptea în cort a fost rece şi gălăgioasă. Dacă anul trecut am fost terorizată de muzica din complex, anul acesta teroarea în decibeli venea de pe malul de vis-à-vis al lacului. Muzică populară la greu, deci oribilitatea la maximum. Cred că au încetat după miezul nopţii, nu ştiu. După care, a urmat o noapte foarte liniştită şi senină. bicicletele erau legate şi acoperite cu husă, lângă cortul cel mare al lui Mugur şi al Getei. Ah, şi al lui Pick, căţelul lor cel fricos şi ascultător şi lipicios J. Şi super-disperat atunci când vreunul dintre ei dispare din aria vizuală :+)
Dimineața concursului
Duminică dimineaţă la ora 7 am ieşit din cort. Nu voi insista pe condiţiile sanitare oferite şi cu siguranţă incluse în taxa de cort, imaginile din album vorbesc de la sine. Complexul Nufărul este o moştenire ceauşistă şi după ce vezi şi simţi Cabana de la Lacul Sf. Ana ţi se pare chiar un resort de lux. Tristă realitate, dar aceste locaţii chiar fac parte din mult discutatul şi analizatul turism românesc care ne-ar fi putut face să păşim plutind peste toată criza economică (împreună cu o agricultură raţională şi eficientă, dar astea sunt alte discuţii).
Prefer să menţionez că era o dimineaţă superbă, pescarii erau în activitate, era linişte, doar câteva corturi, un joc minunat de umbre şi nuanţe. Încântătoare sunt locurile până la momentul cotropirii lor de rasa umană cu tot ce include blestemul civilizaţiei şi al unei acute lipse de educaţie environmentală, că să zic aşa, că sună mai cool …. Că aşa erau şi băieţii care au strâns taxa de cort, coooool.
Formalitățile
Pe la opt şi ceva hai la preluarea chitului de participare. Aici, dă-i cu stat la coadă. Declaraţiile erau toate pregătite, fetele le găseau rapid. Când ajung, mă întreabă numărul de participare. Păi de unde puii mei să-l ştiu?! Ah, că listele erau afară, afişate. Bine că nu eram mii de participanţi (că tot citeam nişte comparaţii cu evenimente similare de prin zonele austro-ungare, unde numărul urcă mult peste 2.000 sau 4.000). Am ieşit din rând, m-am regăsit pe liste, am revenit … mă rog, totul a decurs decent. Anul acesta aveam plăcerea să primesc şi tricoul care, deşi nu este unul tehnic, chiar îmi place, deci îl voi adăuga la colecţia de tricouri pe care nu le pot purta, fiindu-mi mult prea mari. Cred că este primul tricou bleo din colecţia de 18 sau 20. Acum, la drept vorbind, pe sărăcia asta şi mai ales plecând de la nivelul concursului, e chiar puţin aiurea să oferi tricouri tehnice. Tricourile tehnice sunt pentru sportivii-sportivi, nu pentru cei care vin să se joace la câte un mic triathlon, nu? În pachetul de participare se mai afla o sticlă cu 500 ml apă, o punguliță de drajeuri (vezi comentariile mai la final), cipul de cronometrare, o revistă ”Men’s Health” – Simte-te bărbată, femeie, ce draku!!! Doar ai venit la un eveniment bărbătesc! -, un singur număr de participare – deci lipsea cel care de regulă se pune pe ghidonul bicicletei, la vedere, nu mă întreba pe mine rațiunea acestei decizii. Așa, de chichi-de 3 lei ridichii, să stai la fiecare tură să-ți urli numărul la CP-uri, ca tembelul agonizat de caniculă, în loc să te concentrezi pe cursă! -. Oricum, trebuie să laud numărul care trebuia prins cu două ace de siguranță, de tricou. E frumos, colorat, textil ți cu siguranță vopseaua ține la ploaie.
Mai era o oră jumate până la start. Abia se începea marcajul la proba de înot. Chestii făcute pe ultima sută de metri, dar cu siguranţă că există motive întemeiate pentru acest gen de organizare heirupistă. Îmi cer scuze, dar din afară aşa se vede.
Reguli de aur pe care le-am reţinut la şedinţa tehnică:
1. Număraţi-vă singuri turele, noi nu vi le numărăm!! 5 ture la proba de bicicletă a câte 6 km şi 4 ture la proba de alergare a câte 2,5 km. Ţineţi-vă singuri socoteala! Du Schande! – m-am gândit – naşpa!
2. Două ture de înnot a câte 500 m.
3. Aveţi grijă să vă spuneţi singuri numărul de participare la fiecare punct de control de pe traseu. Chestia asta devine oarecum problematică după un număr relativ mic de ture parcurse pe caniculă şi pretenţia organizatorului mi se pare cel puţin incomodă. Eu sunt un om foarte disciplinat şi Csuri poate confirma că am avut grijă să spun mereu “nr. 58, tura X”, dar de principiu nu mi se pare o solicitare corectă din partea unui organizator, cu atât mai mult cu cât are ….. wow!!! 20 de ani în spate! Douăzeci de ani organizator de triathlon, nu de bâlci, nu?
Startul, proba de înnot
s-a dat cu 15-16 minute întârziere. Apa era caldă, foarte mulţi nu şi-au pus neoprenul sau poate că foarte mulţi nu aveau. Eu una nu mi l-am pus. Aici mi-am dat seama pe unde pierd timpi la înnot: fără excepţie mi se aburesc ochelarii, nu ştiu cum naiba reuşesc. Când am înnotat în ziua precedentă, nu mi s-a întâmplat. Dar la concursuri, după start, mereu am problema asta, deși aplic aceleași măsuri de prevenire. După ce că nu văd balizele de marcaj, mi se mai aburesc şi ochelarii. Deci e ca şi cum ninge perdea peste ceaţă. Mă opresc şi îi curăţ. Oricum, am mers super lent la înnot. Nu ştiu de ce. Parcă dădeam în gol. Deci cele două ture de înnot m-au cam secat de data asta, plus că nu vedeam defel baliza nr. 3.
Mi s-a părut lungă proba și m-am menținut cu greu să nu fiu chiar ultima. Era ca și cum conduceam plutonul codașilor. Pe tura a doua am observat că nu era nici o barcă cu salvamari prin apropiere, motiv de mare îngrijorare, de altfel. Există oameni care fac cârcei, de exemplu. Sau se poate întâmpla orice. La o lungime de genul acesta erau necesare cel puțin două bărci cu salvamari, care să fie permanent pe traseu. Aici nu mi s-a părut deloc OK și ulterior chiar am citit comentariul unui sportiv care a avut probleme, norocul lui că nu s-a înecat, din povestire rezultă că probabil nici nu s-ar fi sesizat de către organizatori.
Proba de pedalat
Se ieşea din apă, se escalada malul abrupt și mâlos şi se alerga pe covor vreo sută de metri, peste drumul judeţean, se trecea prin poarta de cronometrare, se intra în zona de tranziţie şi se pleca pe traseul de bicicletă. Imediat pe stânga era un punct de alimentare. Apă și lămâie. Pe fază oamenii de acolo, mereu stăteau cu pahare întinse pentru sportivi. Mai puțin OK a fost prezența publicului pe drum, se mai găsea câte unul care tocmai atunci se găsea să traverseze forestierul, să prindă o poziție mai bună de fotografiat sau mai știu eu ce. Nu voi fi niciodată de acord ca pe traseele probelor să pătrundă și alte viețuitoare decât concurenții și asta ține, printre altele, și de organizator.
Cum ziceam mai sus, tura era scurtă, de doar 6 km. Debuta cu o urcare scurtă și simplă, urmau vreo 200 m de teren plat și apoi o urcare mai lungă, pe un forestier cu ceva pietriș mai mare. Diferențe de nivel irelevante, nu exista nici măcar o pantă pe care să fii nevoit să descaleci. Singurele porțiuni delicate erau cele unde ți se afunda roata în nisipul fin. În rest, din cei 6, erau 5 km de pură viteză.
Uite aici cum se întrec două generații :-) distanță. Dubios de relaxată :-))
Înainte să termin probabil tura a 4-a sau a 3-a mi-am dat seama că ceva nu mi se pupă la numărătoare. Ciclocomputerul îl pornisem târziu, deci aveam bănuiala că mai aveam o singură tură, dar nu eram sigură. La primul CP era Csuri și îl întreb dacă îmi poate confirma că trec a 5-a oară pe acolo. Mi-a spus că nu, că el ține evidența la alergători, la el se desprindea traseul de alergare de cel de bicicletă. Dar mi-a spus să întreb la următorul CP, acolo sigur se știe. De acolo am primit un răspuns impasibil, ca o pedeapsă: ”Nu putem spune!” ”Adică cum nu puteți spune? Nu puteți sau nu vreți?” Aceeași impasibilitate și lipsă de implicare sau interes: ”Nu putem spune!” Desigur că îmi venea să înjur, dar totuși nu am făcut-o, că dacă știa vreunul germană?? Nici la al treilea CP nu am găsit o atitudine mai pro-sportiv. Aici reclam două aspecte: nu sportivul își ține evidența turelor. Dacă faci concurs cu ture, găsești o soluție. Și soluția era foarte simplă: trecerea peste pragul electronic, că doar d-aia aveam cipuri, nu? Și atitudinea, bre!
În altă ordine de idei, să participi la un concurs unde este foarte facil să fii ”furat” de alți concurenți, cu sau fără intenție, iar mi se pare aiurea. Dovadă este că există o suspiciune, foarte diplomat exprimată de câțiva concurenți care au sesizat niște neconcordanțe de timpi realizați de câte unii vs. campionul absolut pe triatloane, prezent și la Reci. Nu am urmărit, recunosc, eu particip de dragul cursei și prefer să nu știu cine și cât mușcă din cașcaval, este deja o răsturnare de valori în care aș prefera să nu mă amestec.
Proba de alergare
a decurs bine pentru mine, deși am luat în piept toată canicula. Traseul a avut și părți bune de umbră. Au fost primii 10 km ai mei alergați fără pauză și din acest punct de vedere durata de 53 minute pe mine mă satisface. Chiar am întrecut concurenți cu antrenament, care în mod normal ar fi trebuit să fie măcar cu o tură înaintea mea, deci mă declar foarte mulțumită.
Apreciez în mod foarte pozitiv că organizatorii ne-au oferit apă rece pe traseu, nu coclită de soare. Apreciez negativ că în afară de apă și lămâie se pare că nu au oferit nimic altceva, ca și anul trecut, dacă mi-aduc bine aminte. Eu una, pe traseul de biklă nu m-am oprit deloc pentru alimentări, aveam camelbag-ul, iar la alergare am pus apă mai mult pe mine, decât am băut. Dar localizarea a fost bună, pe alergare mureai dacă nu aveai paharele alea cu apă la distanțe mici. Din punctul ăsta de vedere, anul anterior fusese mai slab gândit, se găsea apă la un singur punct de întoarcere, deși ambele erau pe șosea, deci se putea pune la ambele (!)
Aș regândi
O altă chestie pe care aș analiza-o se referă la faptul că o parte din traseul de alergare coincidea cu cel de bicicletă. Fiind vorba de off-road și de două viteze foarte diferite de deplasare, aici ar fi trebuit luate niște măsuri minimale de siguranță!! Eu fiind pe bicicletă, pe teren nisipos puțin în coborâre, aveam în fața mea un alergător, un băiat sub 20 de ani. Săracu, nu avea nici o intenție să îmi stea în cale, dar nici nu știa pe unde să o ia, era amețit. Eu nici atât nu știam pe unde să o iau să nu dau în el, dar nici eu să nu o bușesc în nisipul ăla și din viteza aceea. Am strigat să facă loc, mi s-a pus în fața roții, apoi iar dreapta, iar stânga .... ca în Stan și Bran. Mie, în febra vitezei și a situației, mi se părea logic să o ia la dreapta prin iarba tăiată, din moment ce eu eram pe firul drumului nisipos. Dar probabil că logica lui îi dicta lui altceva, dacă o iau eu prin iarbă? Și uite-așa.
Apoi mai sunt concurenții care, fie din rea intenție, fie de epuizare, nu mai eliberează traseul atunci când vine altul din spate și cere loc liber. Mi s-a întâmplat așa o chestie pe o urcare, tot cu nisip. Am strigat de 3 ori, nu s-a dat la o parte, l-am ocolit cât am putut pe stânga lui, dar tot l-am atins pe braț. Mă enervase că nu eliberase poteca și mi-era teamă că nu am pe unde să-l ocolesc, era deal și era dureros să opresc bicla în rampă. Nu l-am lovit, dar l-am atins și ulterior mi-am auzit vorbe. Adică tot el măcănea, cum că l-am lovit și nu i-am cerut scuze. OK, eu îmi cer scuze și sper ca data viitoare să-ți ceri și tu scuze că refuzi să eliberezi traseul atunci când se pregătește unul să te depășească. Dar vezi că s-ar putea să ai ghinion cu un concurent mai puțin culant.
S-au afișat rezultatele, parcă am fi la examene :-))
Și acum, despre informațiile publicate înainte de concurs, în stilul propriu de violență ”verbală în scris”:
Triatlonul Cupa “Háromszék” se adresează în special amatorilor şi nu este sub arbitrajul Federaţiei Române de Ciclism !
Inainte de toate, anunt important! Traseul ediției XX. va fi off road !
DATA DESFĂŞURĂRII: 7 AUGUST 2011
PROGRAM
06. aug. 2011
19:00-21:00 Inscriere si preluarea numerelor Nu s-a onorat pentru că nu sosiseră cipurie, așa că degeaba m-am dus de vineri acolo. Am zis ”hai să ajut și eu organizatorul, să-i ușurez un pic munca.”
07 august 2010
08:00-9:30 Preluarea numerelor
09:45 Deschiderea festiva sedinta technica
10:00 Start Triatlon Cupa « Haromszek »
xx:xx Festivitatea de premiere la toate categoriile S-a desfășurat în jurul orei 15
LOCUL DE DESFĂŞURARE
Concursul de triatlon "Háromszék XX."se organizează la "ex" (de ce ”ex”?!) complexul turistic Nufărul situat pe malul lacului Reci la 3 km de satul Reci, pe drumul judeţean care duce spre oraşul Covasna. Complexul este situat la 12 km de Sf.Gheorghe pe drumul judeţean ce duce la Covasna, iar dinspre Braşov pe drumul către Tg.Secuiesc la 37km.
CATEGORII DE VÂRSTĂ
Proba olimpică
Bărbați 14 - 19 ani cat.1. această categorie nu este calculată în puncte
20 - 29 ani cat.2.
30 - 39 ani cat.3.
40 - 49 ani cat.4.
50+ ani cat.5.
Doamne 14 - 19 ani cat.6. această categorie nu este calculată în puncte
20 - 29 ani cat.7.
30 - 39 ani cat.8.
40+ ani cat.9.
Minitriatlon cele de la proba olimpica, dar nici unul nu conteaza în punctaj!
Stafetă: nu există categorii, echipele fiind mixte (distanța este cea olimpică)
Limita minimă de vârstă este de 14 ani înpliniți! Iar cei sub 18 ani pot concura doar cu acordul scris al părinților!
Remarcile acelea legate de puncte și punctaje ar fi trebuit explicare oarecum, e vorba probabil de încadrarea în GrandPrix 2011, circuitul Bioeel cu cele 5 etape de triatloane.
Fondul de premii
Vor fi premiate categoriile open! Adică DOAR categoriile open și se referă probabil la cash, că așa, toate categoriile au fost urcate pe podium.
locul I. 600 ron
locul II. 400 ron
locul III. 200 ron
DISTANŢELE DE CONCURS
Proba olimpică:
înot 1km; ciclism 30 km; alergare 9 km;
Ștafetă:
înot 1km; ciclism 30 km; alergare 9km;
Mini triatlon: înot 500 m; ciclism 18 km; alergare 4,5km;
Traseele vor fi efectuate în felul următor:
înot : ture de 500 m - în lacul de la Reci
ciclism: ture de 6 km - în mestecănișul de la Reci - ture off road
alergare: ture de 2,25 km - în mestecănișul de la Reci - ture off road
Traseele vor fi în felul următor:
înot - ture de 500 m în lacul Reci (care nu este adâncă), pe lângă balize gonflabile care delimitează traseul; Se va inota în dreapta fiecărei balize. Nu este permis înotul cu alte echipamente ajutătoare cu excepția costumului de neopren și a ochelarilor de înot.
ciclism - ture pe teren accidentat în mestecănișul de la Reci. Numărul de concurs trebuie purtat pe spate, la vedere! Și dacă ai camelbag? Nu pot să înțeleg de ce ați scos voi bunul obicei de a se pune numărul pe ghidon, în față.
alergare - ture pe teren accidentat în mestecănișul de la Reci. Numărul de concurs trebuie purtat în față, la vedere.
Concurentul trebuie să respecte regulile de conduită civilă pe durata traseului!
ATENŢIE CEI INTERESAŢI
Concursul nostru NU are limite de timp!! (Ţine de fiecare să vadă dacă nu poate termina concursul)
ÎNSCRIERE
Înscrierea se poate face la fața locului în cortul de înscriere comform programului!
Toți concurenți la preluarea numerelor trebuie sa semneze fișa de înscriere si declarația de PROPRIE RĂSPUNDERE!
Pentru concurenţii cu vârsta între 14 si 18 ani care nu au o legitimaţie de club valabilă este strict necesar consimţămîntul unui părinte care trebuie să fie prezent la înscriere!
Fiecare concurent înscris online va primi confirmare de înscriere!
Taxa de înscriere :
60 RON până la data de 03. aug. 2011 (data foii de vărsământ)
100 RON la stafeta
100 RON/persoana si 150 RON/echipa la fața locului (mama-miaaaaa, în 2012 au dublat practic, cer 300 RON/echipă!!!! Senzațional tupeu, doamnelor și domnilor, în condițiile în care eu nu am auzit de o creștere a nivelului de trai în această țară, ba dimpotrivă.)
Pînă pe 01. aug. 2011 ora băncii, taxa de participare se poate trimite prin virament bancar la contul asociatiei: Asociația Alpin Sport
RO48BRDE150SV01566201500 BRD SFANTU GHEORGHE
Jingle Bell sau Stille Nacht? This e-mail address is being protected from spambots. You need JavaScript enabled to view it
TAXA DE INSCRIERE ASIGURA
Alimente şi apă în pachetul de înscriere, cât şi pe traseu la punctele de întoarcere. Recuperare de pe traseul de concurs in caz de abandon (concurentul are obligaţia să ajungă pînă la primul punct de control). Un tricou inscripţionat cu emblema concursului. Medalia de finisher Harta concursului şi asistență medicală de urgență!
Acum, sincer vorbind, nu ştiu dacă limba mea română este de vină şi vocabularul meu restrâns, sau limba română a editorului textului. “Alimentele” din pachetul de înscriere au constrat într-o pungă de drageuri de la Crăciunul trecut. Termen de expirare: 01.12.2011. Ce păcat, nici măcat nu le pot da ca şi cadou la Crăciunul care vine, fir-ar să fie!! La ediţia din 2010 am primit drajeuri de la Paştele 2010, deci erau mai proaspete. Acum primim bonboane de la Crăciunul din 2010. Ca şi anul trecut, singura mea remarcă este: „jenant“.
Apă a fost la 500 ml, tricou a fost (bumbac, bleo, dimensiunile adimensionate, ca de obicei la tricouri). Medalia de finisher aş denumi-o mai degrabă medalion. Un medallion din plastic cauciucat, care cu siguranţă a implicat ceva resurse, dar nu este medalie, să fim clari. Şi aici vreau să fac neapărat o remarcă: oamenii de pe podium nu au primit medalii și nici cupe. Repet remarca: “jenant rău!” Harta concursului nu a existat. Iar semnul “!” nu ştiu ce caută în acest context, că mă şi sperii de el, cad de pe bicicletă şi vine salvarea!! De când se folosește acest semn pe post de virgulă sau punct???
PROGRAM
06 aug. 2011 19:00-21:00 Inscriere si preluarea numerelor
Nu s-a ţinut. Desigur că unii au venit special, ca să le elibereze şi viaţa organizatorilor pentru a doua zi de dimineaţă.
07 aug. 2011
08:00-9:30 Inscriere si preluarea numerelor
9:45 Deschiderea festiva sedinta technica
10:00 Start Triatlon Cupa « Haromszek »
xx:xx Festivitatea de premiere la toate categoriile
Parţial-color s-au respectat intervalele orare şi am toată înţelegerea şi chiar admiraţia pentru faptul că au reuşit, având în vedere că în seara precedentă nu au putut scăpa de măcar o parte dintre participanţi, deci cu atât mai mare balamucul de dimineaţă. Întârzierea startului a fost doar de un sfert de oră, o marjă tolerantă.
Dacă aveţi întrebări nu ezitaţi să ne scrieţi vă vom răspunde cu multă plăcere! Desigur că aici nu pot comenta plăcerea sau neplăcerea, comentez doar faptul că nu prea se răspunde, dar ce contează, din moment ce “se poate şi-aşa, noi să fim sănătoşi!”
P.S. legat de abordare, motivații, accesorii, investiții
Cine urmăreşte comentariile mele de un an de zile va remarca însă un element nou în abordare: am început să dau atenţie timpilor de parcurgere! Incredibil, nu? Desigur că încă se mai păstrează componenta de JUST FOR FUN, dar .......... investiţii serioase în echipament anul acesta. Am cheltuit în două luni de zile cât nu am cheltuit în 6 ani de când am descoperit primul concurs de mountain bike!! Ăsta fiind doar un aspect al întregii poveşti.
După primul podium, creierul lucrează altfel. După al treilea sau al patrulea podium, lucrează şi mai altfel¹. Începi să îţi pui problema de antrenamente. „Îţi dai seama ce timpi aş scoate, dacă m-aş antrena??? Mamă-tată, aş rupe traseul, nu alta!” Cam aşa gândeşti. De unde la început nici nu ştiai bine pe unde e linia de start, începi să îţi ascuţi auzul şi eventual, dacă ar fi de vânzare pe Wiggle, ţi-ai mai cumpăra şi o pereche de urechi noi J, căci informaţii se află cu grămada pe cm2. Unele bune, altele de aur, altele mai puţin bune, altele chiar deloc bune. Trebuie să investeşti apoi şi într-un filtru sau o pâlnie, să cerni revărsarea de mici sau mari informaţii care curg sau se scurg de peste tot. Şi te ia vârtejul frate. Acu nu că doar te uiţi de la capătul clasamentului în jos – înainte mă uitam de la capătul de jos în sus, mă găseam mai repede -, dar te uiţi pe fiecare probă în parte câte secunde ai la coadă şi cam al câtelea ai fi pe general, unde ai câştigat, unde ai pierdut. Apoi îţi refaci cursa în minte şi te gândeşti unde mai puteai ciupi juma de minut. Eu am început să ciupesc cam 3-4 minute cel puţin la tranziţie, folosind aceeaşi pereche de încălţări şi la biclă şi la alergare şi înlocuind şireturile cu elastice. Apoi am înlocuit pantalonul şi tricoul cu un costum de triatlon. Cu el iei startul, cu el ieşi din apă, cu el te sui pe bicicletă, cu el alergi şi cu el treci linia de sosire – când o treci, desigur!
Probabil că la elitişti criteriile diferă, dar la mine se menţin două componente vitale:
1. tu fă-ţi cursa ta proprie, nu te interesează ce face celălalt. Dă tu ce poţi mai bun din tine, gestionează-ţi efortul astfel încât să-ţi ajungă resursele pe toată cursa, nu doar pe o probă, două sau două jumate. Şi nu deranja pe nimeni în cursă, cere voie să treci şi, dacă nu ţi se dă voie, treci oricum, cu riscul că poate îl vei atinge pe cel depăşit. Ai obligaţia să îl avertizezi că soseşti, educaţia îţi dictează să-l rogi şi verbal să elibereze traseul, iar dacă el refuză, atunci trebuie să te descurci, făcând eforturile aferente pentru a-l ocoli, fără să-l dărâmi. Acu, dacă l-ai atins cu cotul din viteză şi ai spus un „sorry” prea anemic, pe care el oricum nu îl aude fiind rămas în spatele tău ... se mai întâmplă şi d-astea, aşa că la final aşteaptă-te la o piedică sau la un adjectiv mai mult sau mai puţin meritat.
2. nu uita că viaţa în sine este un concurs. Bucură-te de cursă, învaţă să-ţi cunoşti organismul şi să-i apreciezi potenţialul şi resursele. Opreşte-te atunci când e de oprit, abandonează atunci când nu se mai poate, forţează atunci când eşti sigur că suporţi şi fizic, şi psihic. Şi dacă pe timpul cursei majoritatea timpului, e semn sigur că te bucuri de ea şi că efortul este bine dozat. A zâmbi necesită efort. Când nu mai poţi zâmbi e semn că .... dacă nu ajungi mai repede la finish, te vei opri. Încrâncenarea nu e bună, consumă energie în mod inutil. Şi spun acest lucru chiar dacă înţeleg tentaţia încrâncenării.
Cam asta e, cam asta aplic şi deocamdată cam asta funcţionează la mine.
premiații la open, fete și băieți, locul I a primit plicul cu 600 RON
și o coroniță imensă, de lauri :-)
Mi-e greu să-mi definesc rezultatul de la Reci, pentru că este un concurs mititel, de viteză și eu nu sunt om de viteză. La categoria mea de vârstă și gen am fost per total doar două tipe, deci urcarea pe podium se apropie de jenant, dar tot e mai bine decât locul 1 din 1. În clasamentul general sunt pe locul 50/70, se putea și mai rău. Acu echipament cam am, de antrenamente duc lipsă și mai ales de bani pentru un abonament permanent la un bazin de înnot.
Ca urmare, ceva emoții față de ultima etapă a circuitului, căci proba de înnot va fi de 1500 m și mă va trage mult în jos, dar asta e, facem ce putem. Mă bucur că am avut un sezon plin și mărșăluim mai departe spre finalul unei veri destul de extremă.
Cât privește următoare participări la Reci: depinde ce trasee stabilesc pentru anul următor. Și să nu mai fie duminica. Anul viitor prevăd oricum o foarte sporadică prezență pe la concursuri, așa că .... să lăsăm întâi să vină toamna.
Astăzi se desfășoară ediția XXI.
Nu m-am mai dus, din mai multe motive. Materialul din link-ul de mai sus cred că le numește suficient de clar. Recitind descrierea ediției din 2011, mi-am dat seama că părțile mai puțin plăcute se cam uită, în general, ceea ce este bine, altfel unde am ajunge? Pe de altă parte, comparând 2010, 2011 și 2012 concluzia este devastatoare: în loc să meargă mai bine, se pare că merge în jos. Cel puțin ciudat.
