Alaltăieri noapte a nins și aici în vale, dimineață casele, străzile, mașinile și toată natura din căușul acesta pitit între munți era sub un strat de aproximativ zece centimetri. Cei doi km cu bicicleta ”de trekking” au devenit doi km de mers pe lângă ea. Azi am luat mountain bike-ul, altă viață frate, doar pe față mai trebuie să montez cauciucul cu țepi. Până spre seara gheața a dispărut și zăpada a fost măturată. Bate nu crivățul de iarnă ci Foenul. Un vânt dulceag și cald. Un vând care aduce migrene pentru foarte mulți oameni. Un vânt care dărâmă cam tot în cale și lasă vraiște prin păduri. Când bate Feonul pe-aici multe drumuri montane vor fi închise și se începe cu eliberarea lor. E un vânt ca o limbă ascuțită care te avertizează și te pune la colț, te liniștește. E ca un bici. E ca un mister. E ca un mesaj. E un vânt care împroașcă cu emoții și răscolește spiritele super-sensibile.
De trei zile mă scald în băi ciudate de emoții care se lasă cu manifestări febrile. Metaforic e ca vântul prin Bărăgan, exact așa mă simt. Nopțile sunt reale episoade și dacă pun cap la cap tot ce se derulează prin mine sunt nu doar trei zile ci vreo opt zile. De atunci noaptea călătoresc prin Himalaya, prin Venezuela, sunt în compania unor oameni care au făcut parte din viața mea la un moment dat .... o fi un joc hormonal? O fi ceva premonițional? O fi ceva karmic? Tot ceea ce (mi) se întâmplă de o vreme pare să aibă coada karmică pe undeva și încă nu îmi dau seama ce urmează. Corpul transmite semnale pe care nu le înțeleg. Visele mă transpun în lumi și dimensiuni noi ale căror semnificații nu îmi sunt clare. E aglomerație multă la mine. E mult gunoi în fața porții, e o bănuială. Și nu știu cum să fac curat.
Simt ..... simt că ..... bâjbâi.
Am stat pe buza lacului și m-am lăsat scuipată de valurile trântite cu ciudă de marginea chiuvetei, căci cu ce poți compara un lac, dacă nu cu o chiuvetă, la o adică? Rar vezi lacul atât de agitat, rar îl vezi metamorfozat în ocean de parcă ai aștepta să trăiești fluxul și refluxul. Unde or fi dispărut lebedele, că de câteva săptămâni au dispărut din vizor? E plin de rațe, stăteau în comunități de trei și de 30 lăsându-se bălăgănite de ondulația apei. Arătau precum rățuștele cu care ne jucăm copii fiind în cadă, exact așa arătau, doar că nu sunt galbene cu cioc roșu.
Natura nu cântă, ci face zgomot în seara asta. Un zgomot asurzitor și fascinant. Dinspre apă venea un aer călduț.
Bate Foenul pe la noi ..... Și Zell am See-Kaprun rămân fantomatice până cel puțin anul viitor. Oare va rezista nopții bradul imens deja fixat în centru și deja împodobit? Mă-ndoiesc, sincer ..... S-au grăbit cu atmosfera de Crăciun anul acesta în contextul în care tradiționalele, coloratele și adesea chicioasele piațete de Crăciun sunt interzise. Fără turiști, cea mai mare parte a Austriei are un spirit fantomatic ..... pe care eu persona îl savurez dincolo de dezastrul economic. Suntem cu toții supuși tranziției și chiar dacă acest virus este o făcătură umană, totuși Universul dirijează. Vrem-nu vrem intrăm cu forța din gaura de vierme și pentru cei neobișnuiți cu schimbările, aceste vremuri sunt trauma vieții lor. Pentru cei care nu au exersat schimbarea, care au ocupat cinci sau zece sau douăzeci de ani același scaun la același birou, au circulat prin același cerc de oameni de care oricum erau, mai mult sau mai puțin scârbiți - pentru acești oameni vremurile prezente reprezintă cutremurul existenței lor. Și, ca în orice stare de război, unii devin mai săraci și alții devin mai bogați ....
Keine Kommentare:
Kommentar veröffentlichen