”Avem o țară frumoasă și bogată!” - da, uite ce de bogătași în ea (!!)

Cineva a postat pe Facebook această fotografie - superbă, de altfel! -

”Cand, la palatul Versailles din Franta, la 1700, faceau pipi la olita si-l aruncau pe geam, la noi in Romania, in satul Archita exista sistem de canalizare inca de la 1300.
Avem o tara frumoasa si bogata!!”

Grupul sau pagina respectivă se numește ”Vacanza in Romania” (da, egzagt așa, cu ”z”) și promovează oarecum România, chiar dacă multe afirmații de acolo nu prea au legătură cu realitatea sau adevărul istoric, devenind parțial penibile. 

Un singur comentariu exista raportat la această postare, un comentariu excelent, din punctul meu de vedere: 

 ”Aveam o tara frumoasa si bogata (si inca avem dpdv estetic, acolo unde romanul modern si zgarcit nu a ajuns). Acum 2 din 5 romani au wc-ul in curte. Am avut o evolutie rapida care s-a impotmolit ..... avem cele mai mari si inutile taxe doar pentru ca banii publici sunt furati in proportie de 70%. Doar ca noi ne mandrim cu ce am avut si ce a mai ramas in picioare nu este de ajuns.”
Și eu aș mai adăuga că o mult prea mare parte din populația masculină din România urinează pe unde-i vine, precum câinii când îi apucă: garduri, arbori, arbuști, colțuri de case, cauciucuri de mașini etc. 

Da, și așa m-a cuprins din nou acea tristețe dureroasă sau durere tristă care mă încearcă mereu când mă gândesc la România.

”Un comentariu excelent, Robert! România secolului XXI la nivel de incipient Ev Mediu, o țară cu un potențial natural mult superior ”altor civilizații” europene, dar care ne-au depășit prin conștientizarea propriilor resurse și exploatarea lor în armonie cu mediul înconjurător și cu o orientare către om, către plante, către animale. Păcat .... o țară care încântă, dar din care pleci plângând și neînțelegând mare lucru (adică: ”de ce atâta sărăcie, de ce atâta corupție, de ce atâta lipsă de servicii pro-client, de ce atâta mizerie?” Moștenirea arhitecturală a fost lăsată de germanici în mare parte, dar nu prea a mai avut cine să o păstreze, să o respecte, să o valorifice în spiritul culturii și în folosul comunității. Cu optimismul gratuit .... se vede unde s-a ajuns. Nu, nu divinitatea are grijă, asta nu s-a înțeles în țara celor care pun totul în cârca lui ”cum o vrea dumnezeu - CLICK PE LINK”. Trist, trist, trist..... infinit de trist.

 Fotografia este superbă (dar la greu photoshopată!!) - cu nimic mai specială însă decât milioane de alte colțuri ale lumii -, din păcate cine a fost pe acolo sau cine chiar trăiește acolo știe că zidurile stau să cadă, mucegaiul e la el acasă și oamenii se târăsc la propriu și la figurat prin nămolul unor străzi neasfaltate, inspirând vara un praf care le ucide spiritul, plămânii și tot ce a mai rămas în dorința lor de a trăi.”

P.S. Comentariul inițial la fotografie este total neadecvat, ca să nu spun penibil.

 Un alt exemplu, un alt ”colț de rai” unde oamenii mor cu zile: Ighiș-fragmente-din-exoticul-turistic
Tot pe facebook, în urmă cu vreo 3 ani poate, cineva posta următoarea fotografie:

 cu următorul comentariu laudativ:
”Românii sunt un popor talentat, harnic, creativ, unic. Dovadă stă moștenirea arhitecturală. ”
Fără nici cea mai vagă intenție de a fi ironică sau sarcastică sau răutăcioasă, iată numele ”românilor” care au realizat planurile, construcția și design-ul acestei mici capodopere arhitecturale:

Castelul Peleș din Sinaia, reședința de vară a regilor României, a fost construit la dorința regelui Carol I al României (1866 - 1914), după planurile arhitecților Johannes Schultz, Carol Benesch^[1] și Karel Liman, și a fost decorat de celebrii decoratori J. D. Heymann din Hamburg, August Bembé din Mainz și Bernhard Ludwig din Viena.
Sursa, click aici - trăiască internetul, ca sursă aproape inepuizabilă de informație.
Io nu zic că ”românii nu sunt”, da un pic de simț al măsurii și lungul nasului nu ar strica.

Criza Lance

Iată o noua ”poveste” care ar trebui să nu lase mapamondul pasiv pe interior. Pe lângă crizele ”financiară, economică, politică, socială”, omenirea suferă de acute crize de moralitate, etică, adevăr, imagine, abordare. Dacă ne-am opri un pic mai mult și ne-am analiza pe noi, pe colegii noștrii, rudele, prietenii, cunoștințele noastre, ne-am speria cât de ”ciumați” suntem deja. Cei nou-născuți nu mai au nicio șansă să vină pe lume puri, sunt deja din pântec infectați cu o genă distorsionată și au deja o mentalitate defectuoasă, astfel că ”normalul” este din start ceva putred.

Dacă iei în considerare textul din fotografia de mai sus, pe care eu am găsit-o pe internet, concluzia este una singură: trăim în lumea pe care noi o făurim, deci tot ceea ce se întâmplă este rezultatul strădaniilor noastre. Voi mă adulați pentru că mă credeți un zeu în viață și, dacă vrem să nu fim cu toții infectați până în măduva oaselor, ar trebui să recunoaștem că ființa umană iubește să fie adulată de semenii săi. Că dacă mă adoră patrupedul meu de casă, asta nu are nicio însemnătate pentru orgoliul meu. Dacă mă adoră 3 vecini, iar nu mă mulțumește. Dacă mă adulează locuitorii orașului, încep să am idei. Vreau mai mult. Cum obțin mai mult? Și povestea o știm cu toții. Și marii dictatori ai istoriei umane tot de la un ”Bravooo băăăă, ești bun!!” au pornit. Și li s-a urcat la cap, și ia de-l mai dă tu jos pe ăla cu capul urcat peste nori .... că de-acolo lumea de la picioare se vede cu totul altfel!

  Când UN OM este lăsat să ajungă în vârful unei piramide, el este printre cei mai puțin vinovați. Nimeni în toată istoria omenirii, atât cât cunoaștem din ea, nu a pus stăpânire pe mase de oameni, de unul singur. Nimeni. Nici Hitler,  nici Caesar, nici Băsescu, nici Rasputin, nici Musolini, nici Stalin etc. Nici șeful tău de la birou care poate se comportă ca un tartor!

 Când auzeam despre Armstrong, mă gândeam că eu sunt o ignorantă. Pe vremea aceea nu știam realmente ce înseamnă ciclismul și cu siguranță nici nu auzisem de triatlon. Nu cheltuiam gânduri pe aspecte legate de duritatea unor astfel de competiții sportive. Așa că treceam cu neatenție peste numele Armstrong. Mi se părea ceva utopic și-atât.

Desigur că vor apare studii psihologice acum și topuri întregi de materiale scrise despre acest fenomen mental, cu inimaginabilul pe care l-a determinat la scară uriașă în probabil mai toate segmentele societății (scuzați naivitatea, dar tind să cred că tentaculele au pătruns și pe segmente care aparent nu au nicio legătură cu sportul!). Despre tăria de a insista în minciună, despre puterea de a extinde efectele minciunii, despre ipocrizia infinită, despre capacitatea fie și de a mima bucuria exaltatoare la finișul victorios al unei competiții extrem de dure. Cum te poți bucura în așa hal de un renume pe care ți-l construiești prin înșelăciune? Cum îți poți lăsa părinții, familia, prietenii să te adore și să te serbeze pentru victoriile tale? Să te ierte pentru faptul că nu le acorzi atenție, căci ești prea ocupat? Cum poți lăsa milioane de oameni să depună eforturi nespuse și neștiute doar pentru a te urmări, a te vedea, a te atinge? 

Cum poți ...... ????????????????????????????????????????????????

Adevărul este că astfel de povești încep din neant. Vorba vine. ”Din nimic, nimic nu se naște.” - cum simplu și adevărat susțineau filosofii greci. Adevărul este și că oricine este capabil să lase să se dezvolte o asemenea psihoză colectivă, dacă se prinde că el este alesul și că, contextul îl avantajează. Oricine. Căci tentația este enormă și omul nu e construit pentru a rezista marilor tentații. Cedarea la tentații este dovada imperfecțiunii umane. Cei care ”rezistă” tentației de a-și construi un imperiu, fie el și fals în esență, sau putred, sunt prea puțini.

Cu siguranță că această poveste te lasă mut. Nici nu știi ce să comentezi. Simți frustrare, tristețe, amărăciune, regret. Regret că totuși nu era adevărat. Regret că s-a aflat. Regret că ai fost prost să crezi. 

Eu una mă simt incapabilă să comentez .... Ce să comentez? Că un om a mințit mapamondul, a înșelat încrederea, sau că mapamondul a crezut posibile performanțele sale supraomenești?

Există oare vreun domeniu în societatea umană unde corectitudinea, lupta dreaptă, talentul, munca asiduă și numai munca să ducă la performanțe neobișnuite? Există bogătași corecți? Există politicieni și afaceriști necorupți? Trebuie să fii ignorant, superficial și naiv să crezi că Lance Armstrong nu este de fapt o imagine relevantă a naturii umane în generalul cel mai banal. Care nu va dispărea niciodată. Natura asta umană adică.
Ce poate deveni Armstrong acum?

Cu siguranță, un profesor cum nu mai există. Un individ care a reușit atât de mulți ani să reziste nedescoperit de dopaj, ori este un geniu, ori au fost prea mulți cei care au știut și au alimentat construirea acestui imperiu, fiind toți plasați în poziții cheie ale sistemului și având grijă ca pozițiile să le fie protejate.

Ceea ce m-ar interesa pe mine acum ar fi:
De ce s-a dezvăluit adevărul? 
și
De ce acum?
E posibil să nu aflăm niciodată.  
Iar Lance Armstrong să fie considerat ca fiind o ființă nepământeană sosită de pe altă planetă necunoscută încă oamenilor.

Aș da orice - vorba vine - să fiu acum în imediata lui apropiere. Să fiu duhul divin cu care vorbește când se crede singur. Oricât de ”păcătos” ar fi, pun pariu că în zilele astea vorbește cu entități divine ...............