Marathon 7500 - mulțumiri coechipierului

Echipa noastră s-a numit "3 trăzniţi" şi Viorel a fost coechipierul meu la această cursă, el fiind din Galați. Nu am apucat să facem vreun traseu împreună - dat fiind distanțele, timingul și lipsa banilor la fiecare în parte -, dar știam că aleargă, căci ne-am cunoscut la Eco Maraton 2013 și de fapt atunci m-a întrebat dacă vreau să mergem ca echipă la Marathon 7500. Am zis OK, cu o singură condiție: comunicarea trebuie să funcționeze din momentul în care am bătut palma. Io am zis, io am auzit ....

A fost o cursă reușită, din punctul meu de vedere. Am dorit un coechipier mai bun decât mine, ca ritm, și am avut. Fără el, cu siguranță nu scoteam 11h27min. Și nu e vorba că ținteam către un anumit timp, dar cu cât ajungi la finalul unei astfel de curse, cu atât ești mai devreme în siguranță, din multe puncte de vedere. Muntele este mai puternic și e bine să fii precaut, să-i respecți condițiile și să te pui la adăpost din timp. Vremea a ținut cu noi, așa că nu am avut parte de situații extreme de nici un fel.

Cu siguranță poate face o cursă mult mai rapidă cu un coechipier pe măsura lui, eu îl apreciez ca la 9 - 9 ore jumătate. Deci îl recomand - sper să nu se supere :-) - pentru cineva care aspiră la acest timp, dacă îl pasionează. Chiar dacă nu a dat semne, cred că ”statul după ritmul meu” nu a fost o chestie tocmai simplă pentru el.

 Știu că, din ce mi-a spus, a fost prima cursă în care ”nu i-a fost permis” să tragă un pui de somn de măcar jumate de oră. Dacă era după mine, ar fi fost OK, dar cum distanța minimă dintre coechipieri era de 50 m, nu avea cum să se retragă.

 Am foarte puține fotografii cu el surprinzându-i fața, căci majoritar a mers mult în față. Pur și simplu nu poate merge în spate, oricât am încercat să îi explic și să înțeleg logica lui. Aici nu a fost loc de compromis, așa că a trebuit să cedez eu până la urmă. Eu fiind obișnuită să conduc, a fost destul de dificil să nu mă las demotivată de acest aspect.

 În rest, se pare că .... chiar și cei mai pasivi pot fi molipsiți de virusul concurenței și a fost interesant să observ schimbarea și la el :-)

Am intrat cu voie bună pe culoarul de finish - noi ne uitasem în spate și ne gândeam că e tocmai bine, mai vine o echipă mixtă, cu care ne-am și conversat după Poiana Izvoarelor, și putem intra toți, ținându-ne de mâini, pe sub poarta de finish, dar ceilalți doi au preferat să ne depășească și să fie în avans cu probabil 1 minut -, ținându-ne de mână, 

am mâncat împreună apoi și cu asta gata ... aștept fotografiile de la finish :-), cu siguranță a fost acolo cineva care ne-a surprins.

Aici se poate citi raportul complet de cursă (RR = Race Report)

Mulțumesc pentru cursa de sâmbătă, Viorel!

Update 20 octombrie

De ziua lui, în Galaţi fiind şi aşteptând să ridice o piza, căci urma să meargă să se întâlnească cu prietenii, afară fiind furtună şi întuneric, Viorel a fost lovit de o maşină. Glezna piciorului drept este fărâmiţată. A suferit deja două operaţii, are acum în jur de 10 şuruburi, va fi externat mâine şi se adaptează la noua viaţă. De alergat ..... probabil din 2015.

Viaţa este cel mai fragil lucru al nostru şi organismul uman este cea mai misterioasă maşinărie ever!