Duminică, 24 august 2014, 23:15
În sfârșit, ACASĂ!!!
După trei zile-ultramaraton la Powerman Austria, în calitate de arbitru ucenic acreditat prin ITU* via FRTRI**, la ora asta am impresia că niciodată nu voi ajunge să povestesc esența acestui week-end care se încheie peste mai puțin de o oră.
Nu neapărat covârșitor, dar intens, plin, cu somn puțin, tone de informație, rafinament, armonie, colegialitate, haos, alergare, sute de fotografii, excelent food etc.
Pe scurt:
vineri, 22 august:
06:00 - trezirea
07:15 - 12:45 - orele de birou, cu ceva stress, de credeam că voi pierde trenul.
12:45-13:30 - prima experiență cu metroul vienez (bine, am mai fost o dată în februarie, când am fost aici la interviul final de obținere a jobului), schimbat două trenuri.
13:40 - întâlnirea cu Mr. X, un TO (Technical Official) austriac, foarte experimentat, frumos, dar grețos (cel puțin aparent!)
14:04 - 14:30 - cu trenul până în St. Pölten, unde ne-am întâlnit cu alți doi TOs și, cu mașina lor ultimul răcnet, am pornit toți patru către Großraming.
14:30 - 16:30 - St. Pölten - Großraming.
17:30 - ședința tehnică a arbitrilor. Azi se desfășoară cursa echipelor (detalii în alt material).
18:00 - 20:00 - Wheel Station Chief (detalii mai târziu, în alt material, acum doar mențiunea că e vorba de stat în picioare, activitatea highlight în ultimele trei zile. Acum mă dor picioarele că stau cu ele întinse, în pat ... cred că vor să stea pe verticală :-))
20:00 - 21:00 - echipa arbitrilor la o bere, după care am plecat cu toții către locul de cazare, la vreo 4-5 km distanță. Plouă de rupe!!
21:30 - 23:00 - cina (delicios!)
23:00 - check-in în camere.
Nani!
05:30 - trezirea din cauze independente de voința mea. Dacă aș fi știut ce urmează, cred că m-aș fi ”silit” să dorm până la 12 !!
08:30 - 09:30 - micul dejun cu toții (mai puțin excelent, aș spune mai degrabă minimal, dar OK)
10:00 - 12:20 - pornit de una singură pe coclauri, să fac fotografii, să iscodesc, să alerg. M-am ales cu muuuulte poze și 15 km de alergare pe un traseu superb spre Steyr.
Duș, schimbat țoale.
13:00 - 14:00 - prânzul.
14:14 - plecăm toți spre Großraming, pentru a doua zi de concurs. Ca și ieri, zona de schimbare a roților de rezervă a căzut tot în grija mea. Azi se întrec juniorii.
15:30 - ședința tehnică a arbitrilor.
16:00 - 18:00 - ca și ieri, stat în picioare (Wheel Station Chief), dar în ploaie neîntreruptă.
19:00 - înapoi în cameră, duș, schimbat țoale. Ce-aș mai fi dormit ....
19:55 - ne adunăm cu toții în lobby. La invitația organizatorului concursului, urmează să ne deplasăm în grup, în mașini diferite, către o ”fermă” (Bauerhof).
20:20 - 23:40 - peste trei ore de fascinație situată între un rafinament aproape apocaliptic, renascentist și o gastronomie simplistă, dar în același timp parțial sofisticată, decentă, non-extravagantă, o reală melodie pentru orice fel de gusturi. O seară absolut impresionantă, din care îmi lipsesc fotografiile, căci am lăsat aparatul foto în cameră. E ca și cum am vizitat Luvrul cu ochii-nchiși, oarecum. Voi trăi mereu cu acest regret .... Poza de mai jos nu este din vechiul castel despre care vorbesc - clădirea apare atestată scriptic din anul 1370!!! -, dar este o imagine a ceea ce am avut onoarea să văd, să pipăi ... mută de încântare și fascinație față de obiecte din secolele 13 - 19.
Ferma s-a dovedit a fi o rezidență-muzeu, munca unui ”simplu meșteșugar”, care a investit aici cel puțin 14 ani din viața sa și doar el știe ce sume de bani și ce cantități infinite de bun-gust, suflet și emoție artistică. Recunosc că nu am văzut niciodată așa ceva, deși am vizitat toate muzeele din Florența, Roma, Paris, Milano, Veneția. O seară care m-a răscolit cu ”amintiri din copilărie”. Incredibil, ce se poate ascunde într-un sătuc din Austria .....
Atmosfera a fost foarte relaxată dar, în același timp, foarte oficială, cu doi ”înalți demnitari” ai ITU, delegați, un britanic și o italiancă (detalii într-un material ulterior), garderobă casual, tonuri joase, veselie, discuții tehnice raportate la sport și discuții pe subiecte culturale raportate la mediul în care ne aflam și care ne-a fascinat pe toți. Comportament super-decent la masă, no smokers!!
Ferma s-a dovedit a fi o rezidență-muzeu, munca unui ”simplu meșteșugar”, care a investit aici cel puțin 14 ani din viața sa și doar el știe ce sume de bani și ce cantități infinite de bun-gust, suflet și emoție artistică. Recunosc că nu am văzut niciodată așa ceva, deși am vizitat toate muzeele din Florența, Roma, Paris, Milano, Veneția. O seară care m-a răscolit cu ”amintiri din copilărie”. Incredibil, ce se poate ascunde într-un sătuc din Austria .....
Atmosfera a fost foarte relaxată dar, în același timp, foarte oficială, cu doi ”înalți demnitari” ai ITU, delegați, un britanic și o italiancă (detalii într-un material ulterior), garderobă casual, tonuri joase, veselie, discuții tehnice raportate la sport și discuții pe subiecte culturale raportate la mediul în care ne aflam și care ne-a fascinat pe toți. Comportament super-decent la masă, no smokers!!
Undeva pe la orele 00:00 am ajuns și noi din nou în camerele noastre, am făcut bagajul și ne-am culcat pe la unu dimineața. Aveam mai puțin de cinci ore de somn la dispoziție.
04:45 - trezirea, echiparea, eliberarea camerei.
05:15 - 06:00 - micul dejun.
06:15 - pornim în mașini către Weyer, pentru a treia zi de concurs.
Ulterior am aflat că noi, ca arbitri ITU, am fi putut dormi duminică până la prânz, startul sportivilor de elită (de performanță) fiind abia la ora 15:00. Dar, din colegialitate și amabilitate, prezența noastră la întregul eveniment a fost practic un suport acordat organizatorului.
08:30 - startul pentru ștafete și cursa populară.
Am stat la check-in în zona de tranziție a celor înscriși la age-group și până la ora 13:00 am activat doar aici.
11:00 - startul pentru age group (extrem de interesant, multe penalizări, haos).
13:00 - 14:40 - mi-am căutat zona de amenajare a punctului de roți rezervă, am început să iau în primire roțile (23 am avut azi în grijă, din Belgia, Franța, Olanda, Marea Britanie, Italia, Germania).
14:40 - Directorul de cursă decide deschiderea celui de-al doilea punct pentru roți de rezervă, la jumătatea turei de bicicletă, pe coclauri, pe la km 10 de la start. Așa că .... se organizează chestia asta.
15:00 - 17:00 - Wheel Station Chief în Gaflenz. În sfârșit, ploaia a plecat, soarele arde, bate vântul și eu stau pe coclauri, în plin soare.
17:30 - după ce a trecut de mine ultimul ciclist, am fost dusă la punctul inițial cu roțile de rezervă, rămânând pe poziții să returnez sportivilor roțile. Din păcate, din cauza unor ”uitici”, am stat acolo până pe la ora 18, după care am luat ultimele patru roți și afișajul (greu domnule, greu!!) și am rezolvat problema roților nerecuperate.
18:30 - 19:00 - ședința tehnică a arbitrilor ITU, cu mulțumiri din partea Delegatului Tehnic ITU, o italiancă charmantă, Laura Patti - și feed-back (ce erori au fost, ce nu a funcționat, ce putem îmbunătăți anul viitor și cum).
19:00 - 19:30 - masă comună în VIP Lounge.
19:30 - 21:00 - Weyer - St. Pölten.
21:05 - 21:30 - cu trenul, St. Pölten - Viena.
21:40 - 22:15 - cu metroul prin Viena, am schimbat două trenuri.
22:30 - 23:00 - 8 km pe bicicletă, cu rucsacul în spate (laptop, echipament de alergare, uniformă de arbitru etc.)
Pot să mor de somn acum?! :-) Sunt .... criță!!!!
Bilanț vineri-duminică:
Aprox. 40 de ore de stat în picioare, din care cam 12 ore în ploaie.
Aprox. 11 ore de somn.
15 km de alergare.
Nu știu câte fotografii, undeva pe la 200 per total, din care e posibil să rămână jumate, după primul filtru.
E mult mai simplu să fii concurent și nu e prima oară când spun acest lucru, dar fiecare job e cu propriile lui satisfacții, până la urmă .....
Keine Kommentare:
Kommentar veröffentlichen