Shin Splint Syndrom

Important pentru alergători mai ales, dar nu numai pentru ei, SSS este un sindrom datorat stress-ului aplicat asupra tibiei. În literatura de specialitate apare ca ”Medial Tibial Stress Syndrome (MTSS)”. Cam 20% din durerile de care suferă alergătorii au la bază acest sindrom.

Cauze:

- suprasolicitarea musculaturii din zona tibiei, mai exact Musculus Tibialis Posterior și Musculus Soleus. 
M. Tibialis Posterior joacă un rol important în tensiunea arcului plantar (curbura tălpii piciorului). La apariția primelor dureri trebuie luate măsuri prin reducerea antrenamentului. Pe termen lung, ignorarea primelor simptome duce la o deteriorare a mușchiului și apariția blatfus-ului. O consultație detaliată printr-un medic ortoped, de preferință un medic sportiv, este neapărat necesară.

Mușchii scheletului (mușchii striați) se prind de os prin două capete, originea (unde începe) și inserția (unde se termină). 

www.medicinasportiva.ro

 Durerea este provocată de un stress al inserției terminale care provoacă inflamarea zonei. Acest fapt poate duce la întărirea celulelor musculare și apariția unor nodule dureroase. Durerea este la început locală, după care se extinde de exemplu spre tendonul lui Achile, spre călcâi, dar și spre genunchi.

Alte cauze, pe scurt:
Pe lângă suprasolicitarea musculară a zonei mai există și alte cauze care trebuie luate în calcul:
+ mulți sportivi amatori ignoră primele simpotme ale suprasolicitării anumitor mușchi (de aceea recomand însușirea anatomiei și fiziologiei corpului uman atunci când te apuci de sport, ca să știi să iei primele măsuri de precauție) și în câteva săptămâni ajung la infectarea stratului care îmbracă osul, respectiv tibia;
+ o fisură musculară;
+ tehnică defectuoasă de alergare și folosirea unui tip nepotrivit de încălțăminte (talpă prea tare, alergare din călcâi) - valabil și pentru plimbările în tempo sau Nordic Walking.
   Sindromul se manifestă preponderent la alergătorii pe distanțe lungi fără experiență acumulată în domeniul anduranței. De regulă aceștia dispun de deficiențe în technica de alergare, poartă încălțăminte nepotrivită și nu respectă perioadele de regenerare și odihnă. 

Ce e de făcut? (terapeutic și preventiv)

Măsurile care se impun depind de mai mulți factori:

- la apariția primelor simptome de durere se reduce antrenamentul de alergare (volum, intensitate, frecvență) și se aleargă doar pe plat;

- în cazul durerilor mai puternice se renunță total la alergare și se apelează la alte opțiuni (non-agresive): înot, bicicletă;

- se aplică gheață și brânză de vaci - ajută la atenuarea durerilor în primă fază;

- se apelează la un fizioterapeut cu experiență (familiarizat cu nodulele formate, în germană se numesc Triggerpunkte) - acest tip de terapie având de regulă rezultate mai bune decât îngurgitarea de medicamente.

Alte opțiuni care dau rezultate:

În cazul în care aceste simptome (dureri) apar chiar înaintea unei competiții, se va apela la aplicarea benzii kinesiologice, împiedicându-se astfel pronarea excesivă a piciorului. Dacă durerile persistă, se va menține banda aplicată pentru relaxarea musculară.

Preventiv:

* exercițiile de întindere a musculaturii gambei trebuie executate la fiecare antrenament, de preferință la final și nu imediat (antrenamentul de alergare nu trebuie finalizat prin oprire bruscă, ci prin mers degajat pe o distanță ce poate varia între 300 și 1000 m);
* dacă există deja simptome dureroase, se vor efectua exerciții de întindere de mai multe ori pe zi;
* întărirea musculară a gambei ține, printre altele, de ”igiena obligatorie” a oricărui alergător (dansator, fotbalist etc.). Foarte eficiente sunt exercițiile de coordonare/stabilitate (caută pe Google ”MFT BRETT”;
* alergarea în picioarele goale este un tip de antrenament foarte util, din când în când, precum și alergarea pe nisip. La acest tip de antrenamente trebuie apelat și început cu precauție, fiind un stress nou și nu lipsit de ”alte pericole”. Eu personal recomand Vibram5Fingers, cu care alerg de 5 ani deja.

Materialul de față nu. are pretenții academice. Este un material informativ și fiecare va apela la regula ”bunului simț”, controlul medical de specialitate fiind practic un instrument obligatoriu. Cert este că simptomele nu trebuie neglijate. Există riscul de a se degenera sau chiar de a fi de la bun început o fractură de stress a tibiei.
Ca regulă de aur, mai ales în sport: prevenirea e mai bună decât terapia. De aceea, exercițiile de întindere a mușchilor solicitați, practicate în mod regulat, sunt recomandate chiar și înainte de un antrenament (de regulă se execută mobilizare dinamică la început și întinderea la final, dar în cazul anduranței prioritățile variază de multe ori).

Aici un site interesant în limba română: http://www.esanatos.com
Și am mai găsit materiale documentate și pe alte bloguri românești:
http://eualerg.blogspot.co.at/2011/08/periostita-tibiala-probleme-de-sanatate.html