Un clasament calitativ al competițiilor/2013_ep. 1

   Pentru a continua tradiția din 2012 și din 2011, iată aici o analiză subiectivă a curselor care mi s-au părut mie ”cele mai” - se subînțelege că este vorba de cursele la care am participat eu :-) -.
Episodul 1: enumerarea cronologică a curselor mele.
Episodul 2: clasamentul celor mai bine organizate curse (din cele enumerate la episodul 1, desigur).
Câteva concluzii despre concursurile la care consider că merită să mai particip și despre cele care alunecă pe un plan secundar, din motive variate (de abordare, organizare vs. costuri generale de timp, energie, bani).
Episodul 3: cele mai frumoase medalii, cele mai muncite medalii.
  Al doilea an de alergare și al patrulea de triatlon mi-a adus, ca o a doua ediție, mai multe concursuri de alergare decât de triatlon, chestie regretabilă, dar greu de evitat din cauze pecuniare. Aici un bilanț anual al kilometrilor însumați, unde există informații suplimentare.

Iată aici lista celor 16 concursuri la care am participat în 2013 și pe care le-am terminat, cu un grad de satisfacție inferior celui din 2012 și net subclasat celui din 2011 (informații detaliate despre fiecare cursă în parte se regăsesc pe link-ul aferent setat cu altă culoare):

1. Primul concurs al anului a fost un semi-maraton pe asfalt, în Ungaria, pe 24 martie. Un rezultat foarte bun, pe un frig neașteptat.

2. La distanță de două săptămâni, pe 5 aprilie, a urmat tot un semi, dar montan, la Brașov. A fost o răsturnare radicală a podiumurilor față de anul precedent, la start prezentându-se (prea) mulți atleți profesioniști. Foarte frustrant pentru masa de amatori, care aveau impresia că pe terenul lor ar trebui respectate unele reguli (adică, premiere separată măcar), căci amatorii, la o adică, nu au voie să participe în cursele profesioniștilor, nu?! A fost o cursă bună pentru mine, un timp mai bun decât în 2012.

3. Peste alte două săptămâni, primul maraton full al anului, pe asfalt: CLUJ. O deplasare reușită, o cursă bună, o amintire foarte frumoasă și o medalie la fel de frumoasă.

4. La doar o săptămână distanță - ce nebunie! - m-am prezentat la Brașov din nou, pentru o cursă drăcească! O amintire excelentă, un pic dureroasă, dar pe care sper să o repet în 2014! A fost o călătorie interesantă și greu de uitat, am stat trei zile în Brașov.

5. 11 mai, după o pauză de doar două săptămâni, a însemnat ECO MARATHON. Cum era și normal, o cursă foarte slabă ca performanță. Eram deja obosită, dar consideram aceste curse un fel de antrenament pentru ceea ce urma în iunie!!

6. IRONMAN!! - triatlonul pe distanță de Ironman din Oradea, 22 iunie. Având certitudinea că nu sunt îndeajuns de epuizată, zilele imediate de după cursă au continuat cu efort fizic, dar cu siguranță nu mi-am dat seama că făceam erori. Consideram că mă simt mult prea bine, pentru a sta potolită. După o săptămână, deveneam deja analitică :-)

7. Deși ar fi fost indicat să fiu la limita de jos a moderației pentru luna iulie, această lună mi-a adus trei concursuri grele, care mie mi s-au părut foarte grele. Nu mental, ci pur fizic. La doar două săptămâni după Oradea, am făcut marea eroare să particip la traseul lung de la Cozia. Big mistake, minune mare că nu am abandonat, senzația de somn fiind cotropitoare. Mental îmi mergea bine și după Oradea aveam impresia că la orice concurs la care merg, mă duc pentru relaxare ... nu pot să explic.

8. 19-20 iulie a însemnat un fel de Ironman al alergării montane: Marathon 7500! O zi de neuitat, o experiență fantastică, un traseu extraordinar și o atmosferă specifică superbă. Una dintre cursele memorabile ale anului, din multe puncte de vedere!

9. Peste doar 6 zile, pe 28 iulie, mă prezentam la unul dintre cele mai grele triatloane de șosea: Tri Brașov. O experiență organizatorică deplorabilă, cu prea multe minusuri față de plusuri. Un prim caz de fraudă între sportivi, echipament dispărut din tranziție - din fericire, recuperat!! -. Per ansamblu, ca de obicei Brașovul mi-a oferit o călătorie de suflet, căci am rămas acolo trei zile.

10. Inimaginabil, dar după alte 6 zile alergam semi-maratonul montan de la Cindrel!! Cu câteva zile înainte măcar am avut inspirația să mă mut de la proba de full la cea de semi. Acest concurs, aflat la a doua ediție, are deja două boacăne care țin de organizator, în sensul că nu se ține de propriul său regulament, dând dovadă de lipsă a unei coloane vertebrale drepte. Un fapt regretabil. Pentru mine, a fost cea mai bună cursă montană a anului, cu cel mai bun rezultat.

11. După Cindrel, aveam, în sfârșit, o pauză de concursuri de 3 săptămâni, wow!! Pe 24 august eram la Reci, unde am făcut cursul de arbitraj triatlon, pe 25 concurând și la Cupa României, primul meu triatlon pe distanță de sprint. O cursă bună pentru mine.

12. Week-endul imediat următor, pe 1 septembrie, eram la startul unui triatlon debutant, cel din Tulcea. O călătorie mirifică pentru mine, descrisă detaliat în trei episoade; organizatoric vorbind un concurs cu prea multe ”peripeții„, un furt de echipament din tranziție și, pentru mine personal, un concurs în care m-am târât la propriu, deși memorabil, plăcut memorabil :-) Oboseala cronică obosise și ea să se ascundă.
13. La distanță de doar o săptămână a apărut o ocazie total neprevăzută de a participa la TriChallenge Mamaia, un concurs discutabil din anumite puncte de vedere relevate în materialele din septembrie 2011. Inițial am decis să nu mai scriu un raport de cursă despre acest concurs, dar totuși la final de an l-am introdus și pe el în seria rapoartelor personale de cursă, aici se află descrierea. Pentru mine personal a fost probabil cel mai bun triatlon al anului, ca performanță. Bine organizat, cu ceva lapsusuri în zona de tranziție, un concept care mai poate suferi îmbunătățiri. Pe de altă parte, așa cum le stă în obicei, acest concurs oferă tot felul de surprize neplăcute cu ocazia premierii (să fie o tradiție cultivată cu grijă?!). Așa că m-am pomenit exclusă din premierea generală pentru categoria olimpică și aici nu pot să nu remarc că în 2011 organizatorii au spus că au anulat premierea pe categorii a fetelor considerând că erau prea puține per categorie. Și acum ce au făcut? Au făcut premiere la proba de companii, individual feminin, deși eram doar două (!). Deci total anapoda. Logic era să fim toți luați în considerare la clasamentul olimpic individual, fără nici o discuție. Ca urmare, un aiurea loc I la companii/feminin și un loc 3 neoficializat în clasamentul de open feminin individual olimpic. 
Cum se face, că tot pe scena de la TriChallenge a avut loc și probabil cea mai penibilă ”premiere” a primilor clasați la final de Grand Prix Șosea (nu au fost acordate premiile în bani promise la început de sezon, fiecare plecând acasă cu o diplomă scrisă cu carioca și atât). Nu cupe, nu medalii, nu nimic. Superb. Cu atât mai superb cu cât federația nu a simțit nevoia să adreseze vreun mesaj, cel puțin o scuză publică față de situația în care am fost puși cu toții ......
Iar cei care au primit premii în bani, fiind pe podiumul cursei (deci nu al circuitului), se pare că au primit banii după .... trei luni de așteptare. Fein, nu?
14. Azuga Trail Running - 27k a fost singura cursă din octombrie, căci Marathon Piatra Craiului a fost amânat din cauza zăpezii.
15. Pe 2 noiembrie, un regal al alergării montane din România: MPC!
16. Ultimul concurs, o decizie spontană, a fost un maraton de asfalt, în București, care mi-a făcut bine și mi-a plăcut. Maratonul Reîntregirii Neamului Românesc, 1 decembrie. Un frumos loc doi :-)
17. Voluntar la Băneasa Trail Race.

Per total, sunt mulțumită și recunoscătoare că am putut realiza aceste curse. Din considerente financiare, au existat vreo 3 concursuri la care am renunțat, dar retrospectiv privind, a fost mai bine așa, nu cred că organismul ar fi rezistat. 
Click aici pentru urmarea cu ep. 2.