Dacă nu e Kahlenberg, e Klosterneuburg, deci ceva tot e! :-)

GALERIA FOTO 
Deși planul era altul - să ajung undeva off-road, pe un deal, pe un muntișor, ceva, să mă dau și io cu bicla de teren pe Kahlenberg eventual - drumul m-a condus către
Klosterneuburg. Și nu regret, că tare frumos a fost și am avut și noroc de nu m-a plouat :-)
Vineri am probat un long run - 21 km/1h54min -, sâmbătă am încercat un short ride pe cursieră - 50 km/1h59min - (ar fi fost lung dacă reușeam un 100 km, dar am avut și alte treburi de făcut, inclusiv un somn de amiază :-), așa că pentru duminică era gândită o ieșire ”de voie”, cu bicicleta de off-road.

(intermezzo: vineri seara, să fi fost opt jumate, după ce am oprit ceasul la km 21, am mai stat o vreme pe malul fluviului. Eram prea încălzită, așa că nu am riscat o baie, dar tare ar fi mers .... hmmmm ... era vânticel și nu mi s-a urât încă cu viața, așa că am stat cuminte și am făcut câteva fotografii de acest gen:)

Revenind la azi, duminică:
De la 8 la 9 am făcut o alergare de 10 km, determinată de fapt de dependența mea de produsele de la Ströck :-). Cea mai apropiată patiserie se află cam la 2 km distanță. Când am ajuns în apropiere, am zis să dau o raită și pe malul Dunării și la retur să-mi iau ceva pentru micul dejun, cafeaua era deja pregătită în cameră. La ora aia totul era pustiu. Duminică dimineața, puii mei! 

Poza asta e făcută deja undeva prin sălbăticie, povestea e mai jos.  Dar o să plasez pur și simplu pozele cele mai reprezentative de azi, prin tot textul :-)

Și uite-așa au mai ieșit 10 km, nu foarte săltăreți, dar revigoranți, căci era destul de răcoare și eu la short și maieu doar!! Cu foamea-n gât am revenit acasă și am savurat un bogat mic dejun.
Abia pe la 11 am pornit cu tancul meu și cu traseul studiat rapid pe internet, dar fără să-mi iau notițe. Aveam timp și eram deschisă către orice neprevăzut, principalul era să-mi placă.

Până după Reichsbrücke, pe Donau Insel, drumul mi-e deja cunoscut ca-n palmă, deci primii 10 km erau asigurați. După vreo 10 km am părăsit asfaltul și am dat în altă lume .... a se vedea și cele două poze de mai sus.
Vremea era bună, un pic răcoare, o bluză subțire cu mânecă lungă ar fi fost foarte bună la purtător. Nori grei, denși, aglomerați și de un alb strident strigau cât îi țineau plămânii: ”vom ploua, vom ploua, ha-ha-haaaa!” 
Dacă aș avea o hartă tipărită în față, aș putea să dau și denumiri, dar cum nu am și accesul la internet e limitat, mă voi rezuma pe cât posibil doar să ilustrez escapada de azi :-) 
Am intrat pe un drum paralele cu cel pe care pedalasem ieri și eram deja în altă lume!

 Era un drum neasfaltat, să zicem ”drum de țară”. În dreapta era pajiște, versant, deasupra fiind aleile asfaltate de-a lungul Donau Insel, iar pe stânga se întindea, pe km întregi, un fel de crâng pe o fâșie îngustă de nisip, limitat de un alt braț al Dunării. 
Mă simțeam ca-n ”Cireșarii”!!
Pe stânga, din loc în loc, aproape regulat, se făceau intrânduri spre apă și chiar bucăți de plajă cu nisip fin ....

Și am tot pedalat, intrând din când în când printre arbuști și arbori .... chiar eram în alt univers, așa, brusc ...

Undeva prin Banat mai găsisem fascinația asta ... Cheile Carașului, dacă nu mă înșel ...

 E prea mult spus că eram uluită, dar eram plăcut surprinsă, era pe gustul meu, un necunoscut d-ăla prin care te temi un pic să înaintezi, dar până la urmă o faci, că n-ai astâmpăr!
Am intrat pe una din plaje .... vis-a-vis, peste Dunăre, ceva mai încolo se lungea același peisaj.

Hurrraaaa ..... puteam să sar un pic, nu? Pur și simplu așa :-)

Nu știu câți km am pedalat așa .... vreo cinci cred, dacă mă gândesc bine și calculez distanțele. Am ajuns la unul dintre capetele insulei, doar că pe un alt segment de drum, pe care nu-l știam.

Deodată totul se termina .... alunecând în ape .... apă peste tot ....

Aici se reuneau apele separate de prezența insulei și vedeai partea fluvială pe stânga și cea de agrement pe dreapta ... adică pe dreapta se înoată fără probleme, nu sunt nici curenți, în timp ce Dunărea fluvială e destinată transportului de mărfuri și persoane.

Am stat un pic aici și apoi am luat drumul retur, pe unde venisem. Știam că ratasem un pod care m-ar fi dus către Kahlenberg, cel de la Florisdorf, așa că poate mai aveam timp ....

Cum-necum, am fost furată de drum, de nou, de un nou episod de amintiri legat de Promenada Dunării (mai puțin plăcute) și nu am ajuns unde plănuisem, dar tot am găsit direcția cel puțin. 

E greu să nu fii furat de peisaj, într-o zi atât de frumoasă:

Din Nußdorf am luat-o pur și simplu pe Drumul Bicicletei care se scurge de-a lungul Dunării și am ajuns aici:

Taman azi se aniversau 900 de ani de atestare, dacă nu mă-nșel, așa că locul era animat în stil caracteristic.

Nisipul acesta movuliu era presărat cu tot felul de cristale, pietricele și bucăți din sticlă prelucrată și era deliciul copiilor ...

Se mâncau bunătăți făcute de casă, se degusta vin, se stătea la taclale, la soare, era muzică live, o combinație de clasic cu modern .... o atmosferă plăcută, înainte de o ploaie, după cum se părea.

Cum eu aveam prânzul în rucsăcel, am dat o rundă:

Nu puteam zăbovi prea mult, ora trei era maximum la care vroiam să dau startul pentru călătoria retur, mai ales dacă ploua.

Mi-era și foame, recunosc .....
Așa că mi-am luat pedalele la zor, cu altă viteză, pe același drum. Mai aveam vreo 20 de km, așa apreciam.

Pe drum m-am oprit totuși să-mi iau prânzul, nu mai rezistam :-)

plus că până la urmă se părea că ploaia avea să mă ocolească! 

O oprire la muzeul de artă contemporană ....

 pe care eu una nu ”o gust” ...., pentru că nu-i pricep mesajul (!)

Și cam atât pe ziua de azi, 50 de km și o excursie frumoasă, lejeră, de vreo cinci ore. Pe Unteren Alten Donau, adică my home, plouase zdravăn și era parcă mai răcoare. Insula este de multe ori un fel de barieră de temperaturi și precipitații.

Pe acolo pedalasem în urmă cu vreo două ore și țopăisem pe nisip :-)
Pentru câteva ore, uitasem de multe și copilăream din nou :-)

P.S.

Deci, mă duc miercuri către ironman Oradea sau nu?! Asta-i întrebarea!!!! Sunt NU-uri din mai multe părți, un singur DA.

P.S.1

Recunosc că nu prea mi-a ars de scris. Sunt prea multe în jurul meu, nu mai apuc să scriu. E ceva aiurea momentan.