Back to Bucharest: la cofetărie

   Acum io nu spun că în Austria totul e perfect. Că nu e. Nici măcar nu știm ce înseamnă perfect.

   Dar aici ”sare-n ochi” și doare ..... e prea multă ”suprafață”, prea multă ”poleială”, prea mult photoshop, prea mult sclipici .... și dedesubt e gol sau e stricat, putred.

   Am petrecut zilele astea mai mult prin Militari, fâțâindu-mă între Valea Cascadelor și Lujerului, cu chestii administrative. 

Am zis: ”hai să dau și boutiq-rilor de cartier, de la parterul blocului de sector, o șansă, că și acolo sunt oameni. Nu înseamnă că magazinul din centru e mai elevat, mai corect sau că vânzătorul de acolo e mai școlit și mai implicat. Și aici sunt oameni, cu siguranță profesioniști, corecți, implicați. 

   Deci de la premiza asta am plecat când, mergând obosită - dar victorioasă de la Circa Financiară, Secția Impozite și Taxe - vezi material aici, să vezi ce frumos scriu :-) - am intrat într-o cofetărie. Foarte mică, fără mese, o vitrină pe stânga și una în față.

Platouri cu fursecuri, prăjiturele și prăjituri. Niște savarine absolul babane, cu imens de multă .... frișcă. Foret Noire și alte chestii care păreau delicioase.

Desigur, gusturile NU se discută!

   Intru, salut, întreb ce fel de frișcă folosește pentru prăjituri.

Am o slăbiciune pentru prăjiturile cu frișcă animală. Ca pe vremea copilăriei. Frișca aia spumoasă, vaporoasă, ușoară .... ce delir gustativ ..... ei bine, chestia asta există încă peste tot în cofetăriile austriece și se știe că cel puțin Viena e cunoscută datorită cafenelelor sale unde prăjiturile de casă, proaspete, nu lipsesc. Intru rar, poate de 5 ori pe an, dar de fiecare dată îmi iau o ceașcă mare de cacao fierbinte și imediat două tipuri de prăjituri/tort, din care una e musai cu frișșșșșcăăăăăă .... hmmmmmmm

Așa, deci revenind la cofetăria de pe Bd. Iuliu Maniu:

   Că deși vânzătoarea mi-a spus că frișca e mixtă și eu tot m-am riscat cu o savarină și un Foret Noire pe care nu le pot mânca defel, căci nu-mi plac, iar frișca asta mixtă mi se pare de neînghițit, nici măcar cerul bucal nu o tolerează, ce să mai ajungă până-n esofag - de asta nu mă leg, căci gusturile nu se discută, corect? Da!

Dar de altceva mă leg:

   Vânzătoarea era singură în cofetărie, nu am văzut altă mișcare. După cum mi-a răspuns: ”Eu folosesc frișcă amestecată.” am dedus oarecum că e cofetăria ei sau că măcar ea produce dulciurile, deci de aici am plecat de la premiza că e nu doar un cofetar talentat, dar și un negustor talentat și implicit interesat în vânzare.

   În primul rând vorbea (prin căști) la telefonul mobil (am vrut să scriu doar la ”telefon”, că ”telefonul mobil” e deja pleonasm în România, nu?!).

   În al doilea rând, nu a întrerupt conversația. Adică da, eGZact, vorbea în același timp și cu mine, clientul, și cu prietena sau prietenul sau cine era la celălalt capăt al conversației.

   Desigur că fiind mai preocupată de conversație decât de client, eu m-am ales cu ignore.

   Acum io nu zic, că nu aveam nevoie de cine știe ce consultanță profundă ca să mă pot decide dacă cumpăr ceva sau ce anume și cât cumpăr ...... dar parcă mi-ar fi plăcut să mă simt client.

    ”Aș dori niște fursecuri fragede .....” - spun asta în timp ce mă uitam la un model de fursecuri, dar de unde să știu dacă sunt fragede?

   Nici un răspuns. 

Repet: eram singurul client din cofetărie și afară nu era război, să zici că nu mă auzea sau ar fi avut alte priorități argumentate.

   Mă uit două-trei minute, trec de la o vitrină la alta .... aveam răbdare, mă gândeam că poate se îndură să-și părăsească conversația telefonică și să se ocupe de mine, dacă tot încă nu ieșisem din magazin.

   Lucrul ăsta nu s-a întâmplat. 

   Mi-ați putea spune dacă aceste fursecuri sunt fragede?

   Doriți din acelea?

Tot e bine, nu mi-a sugerat să caut pe goagăl!!

    Eram prea obosită și prea tolerantă la momentul respectiv, actele îmi ieșiseră mai rapid decât credeam, aveam timp .... am cumpărat până la urmă o savarină, un Foret Noire (execrabile, în pofida aspectului bombastic!) și 100 g de fursecuri. Care sunt destul de fragede, dar fade.

   Ei bine: nu vei vedea în Austria astfel de comportamente. Și acolo ai parte de scene bizare, dar nu vei vedea așa ceva sub nici o formă, jur! Nu vreau să fiu părtinitoare, am măcănit mereu legat de aceste aspecte, acum însă parcă am alte lentile, nu mai sunt aburite ..... căci dacă stai mult pe-aici, prin București, capeți lentile aburite și te asigur că ne se dezaburesc decât după câteva luni și ani de trăit în alt fel de societate. Sigur, și în Tanzania există o societate, doar că e alt continent, altă culoare, altă uniune, nu europeană etc. etc. - ca urmare nu fac comparații atât de tăioase.

   E trist. Sentimentul de neputință e profund în fața acestor ”detalii” care fac de fapt întregul și alcătuiesc conținutul a ceea ce reprezintă nația, poporul, țara, imaginea acestora. Viena este și el un conglomerat de rase și mentalități, aproape că alergi să auzi vorbindu-se germană pe străzi .... dar nu te izbesc chestiile astea. Acolo mai există un buchet de valori și principii care se aplică și bădărăniile sunt estompate, nu au rol de conducere. Nu am văzut paznic cu deștu-n nas sau cu mâna-ntre picioare, nu am văzut jandarm într-o rână șezând printr-un colț în metrou .... oamenii au coloană vertebrală dreaptă, vânzătorii sunt pregătiți și au conduită, dacă dai peste unul în prima zi lui de muncă sau peste vreun practicant, îți zice din prima și te roagă să aștepți un coleg mai cu experiență dacă cumva el nu te poate ajuta, dar de regulă se implică, se străduiește .... bine, și clienții au altă conduită de regulă. Dar cercul e rotund!! Toți suntem clienți și vânzători la un moment dat.

În 2014 a murit un bărbat într-un lift de la metrou și a fost descoperit după câteva ore, făcuse infarct, dar zăcuse câteva ore în lift. Agitație enormă a fost, s-a pornit anchetă în baza camerelor de luat vederi. Ideea era: cum e posibil ca unui om să i se facă rău și absolut nimeni din miile de trecători să nu intervină, să nu sesizeze? 

Personalul angajat care era alocat pe zona respectivă pentru curățenie și pază se pare că și-a pierdut locul de muncă și apoi poliția a continuat investigațiile, încercând să identifice cetățenii care trecuseră prin zonă într-un anume interval de timp cât se presupunea că decedatul a zăcut acolo, ignorat. Nu știu cum e în România, dar în Austria nu ai voie prin lege să nu intervii în cazuri de urgență care au legătură cu viața unui om, mai ales dacă integritatea ta personală nu ar fi în pericol.

OK, procedura e discutabilă, dar eu mă refer la ideea în sine, abordarea în sine.

ALTE SPUMOASE CONTEMPORANE :-)

Back to Bucharest: ”N-aveți încredere în noi?!”

Back to Bucharest: la Orange România
Back to Bucharest: Circa 21 de poliție, București
Back to Bucharest: la agenția imobiliară
Back to Buchaest: Poșta Română și alte picanterii
Back to Bucharest: la administrația financiară sector 6
Back to Bucharest: la Emag și Apple Shop Bucharest 
Back to Bucharest: prin magazine la-ntâmplare

Back to Bucharest: ce te frapează în prima zi prin oraș
Back to Bucharest: ”Doamnă, v-ați pierdut batista!” :-)