Back to Bucharest: la Direcția Pașapoarte din Pipera

   Azi am avut o reală revelație și trebuie să scriu despre asta!

   Tot amân de o săptămână să merg la Direcția Pașapoarte din Pipera pentru a solicita prelungirea pașaportului meu expirat de două luni. Este o formalitate care, teoretic, se poate rezolva comod și prin Consulatul Român din Viena, dar practic, procedura poate fi un coșmar costisitor acolo, funcționarii care duc o viață de lux acolo, tratându-și conaționalii cu maximum de sictir, refuz și superficialitate. Cum puii mei ajung unii să ducă așa o viață ..... mare mister!! Și de ce statul român tolerează așa ceva .... mai bine nu întreb. Funcționarii care reprezintă interesele nației într-o altă stare ar trebui să aibă vocație pentru a merita să fie detașați, mai ales în astfel de locații de lux ale Europei!!! Am zis!

   Deci, mi-am luat actele și picioarele la spinare, am luat metroul și m-am îndreptat spre sediul din Pipera. De când am fost acolo, în urmă cu cinci ani, zona s-a transformat enorm. Atunci era un șantier de coșmar, acum are altă față, doar indolența autorităților legată de curățirea de zăpadă a trotuarelor mai strică imaginea generală. Dar, desigur, iar e chestiune de percepție, obișnuință, pretenții și gust, nu?!

Revelația zilei a fost să dau peste o tânără funcționară debordant de amabilă și pregătită! O tânără funcționară, pe numele ei Roxana Berechet ofițer specialist de gradul I (merci, Bucharestian!), plăcută, plină de viață, implicată și cu temele făcute. La camera/ghișeul nr. 7, undeva pe dreapta în secțiunea de pașapoarte.

I-am explicat situația mea, i-am spus că sunt în totală ceață, că nu am găsit informații pe internet, că nu am reușit să iau legătura telefonică cu Circa 21 de Poliție, de care aparțin - foarte enervant să suni jumate de oră, să formezi de mai multe zeci de ori numărul, să ceri interiorul și nimeni să nu-ți răspundă!! Prefer sistemul austriac, unde ești pus la rând și un robot îți comunică: ”Sunteți al 6-lea în coada de așteptare, sunteți al 2-lea în coada de așteptare” etc..

Și i-am cerut practic sfatul, consultanță, ce să fac ca să rezolv onorabil și legal formalitățile.

Și tânăra doamnă m-a rezolvat în 20 de minute, deși nu era treaba ei, practic!!! Asta a fost culmea! Ea trebuia doar să-mi dea informațiile, restul trebuia să rezolv la colega, la camera 8. Dar colega era ocupată, așa că dn. Berechet m-a invitat la ea în birou și mi-a făcut actele de la A la Z, explicându-mi alternativele.

Foarte tare ..... la plecare am rugat-o să-mi spună numele, e de reținut. Face cinste aparatului funcționăresc român și o felicit pe această cale, un buchet de flori tot merită, nu?
”Mulțumesc mult pentru tot, ați fost extrem de amabilă și .... relaxantă!” :-)

Și aici un alt episod din seria ”Români, așa da!”
O pastilă dulce-amăruie despre ..... România azi, succint