”N-aveți încredere în noi?” - radierea auto în România

Deși o reglementare europeană prevede că mașina personală, dacă ajunge ca bun personal în altă țară și trebuie înregistrată acolo, va fi radiată de oficiul de înregistrare din țara respectivă, care va lua legătura cu autoritățile de unde a fost ”importată” mașina, totuși eu nu am reușit în Austria să conving pe nimeni că asta ar fi procedura. 
După îndelungi căutări și trimiteri de texte din legislația europeană, austriecii au spus că ei nu se ocupă de așa ceva, că nu e treaba lor. În general, când aud de România, atmosfera se schimbă. Nu e vorba de ranchiună personală, ci probabil de faptul că există mari ”divergențe lingvistice”, ca să încerc să fiu diplomată :-)
Acolo sistemul este interconectat, înregistrarea mașinii se face exclusiv printr-o societate de asigurări. Ca urmare, nici o mașină nu poate scăpa fără RCA, pentru că nu este înregistrată practic. Numerele de circulație le primești de la societatea de asigurări, nu trebuie să umbli pe niciunde. Ei trimit datele mai departe la poliție și totul este OK. Polița de asigurare o primești prin poștă, la un moment dat, după 2 sau 4 săptămâni, depinde cum prinzi perioada anului. De asemenea, fără autorizarea tehnică, cum că mașina nu are probleme tehnice/mecanice, nu poți înregistra obiectul. De la service-ul care-ți face verificarea tehnică primești o țidulă și un abțibild pe care ești obligat să-l lipești pe parbriz, sus, pe dreapta. Verificarea se efectuează la fiecare 12 luni și costă în jur de 50 euro.

Cu asigurarea e mai complicat și mai costisitor, dar asta e altă poveste. Ai nevoie de zece (10!!!) ani fără daune pentru a intra pe treapta cea mai avantajoasă de tarif. Până atunci, asigurarea de asigurări îți ia banii preventiv, ceea ce mie mi se pare o mare porcărie, să fiu sinceră. Diferența de la treapta 0 (cea mai ieftină) la treapta 9 (ce mai scumpă) este – în cazul mașinii mele cu 80 CP – de vreo 25 euro/lună, deci 300 euro/an!! Reușind să obțin adeverințe de la societățile de asigurări din România unde mașina a avut RCA, mă aflu momentan în treapta 1. Păi da, ca nici măcar nu am mașina de 10 ani, ci doar de 9 ani și 9 luni …. Deci îmi lipsesc 3 luni de zile pentru a fi onorată cu clasa 0, așa că austriecii mă încasează tot anul, plecând de la premiza că pot genera o daună. Evident că nu mi se pare fair play, dar cine a pomenit de o societate umană fair play?!?!  Paradoxul este oarecum că oamenii au muncit pe brânci secole de-a rândul pentru a construi o societate care, dacă nu mă înșel eu, e tot mai mult împotriva creatorilor ei. Nah, să nu cădem în discuții filosofice ….

    Primul ”specialist” pe radieri pe care l-am contactat în România și cu care am discutat la telefon a avut următoarea abordare:

”Așa, și?! Dacă ați înregistrat mașina în Austria, ce mai vreți să faceți în România. E treaba lor să o radieze!!”

     Apoi am dat de o firmă de pe Bd. Dimitrie Cantemir.

Am citit pe site încă din decembrie și i-am contactat, explicându-le situația și solicitându-le lista cu documentele de care am nevoie, precum și tariful. Tariful apărea și pe site, dar e bine să întrebi. E bine să te asiguri mereu, cu riscul că pari cretin și debil mintal. 150 RON.

Totul a fost aranjat, ba chiar am și programat când mă duc la ei la sediu, eu fiind încă în Austria, așa că marți am reconfirmat adresa sediului și am pornit să călătoresc cu metroul. În prealabil i-am anunțat telefonic că nu ajung la ora 14 și probabil după ora 14. OK, no problem, noi suntem flexibili (!!!) Stai să vezi mai departe :-)

   Ajung la adresă, sun la interfon …. Nu răspunde nimeni.

   Dau telefon, persoana de legătură nu știa. După câteva minute mă sună și-mi spune că vine imediat cineva, s-a dus doar să cumpere pâine (!!!!)

   Aha ….. sincer vorbind, nu prea eram sigură că am nimerit, că nicăieri nu apărea vreo indicație că acolo ar exista vreo firmă de radieri/înmatriculări.

Dar rămân optimistă, că doar nu am uitat cum e cu ”trăiesc în România și asta-mi ocupă tot timpul”.

După vreo cinci minute apare … o tanti. Nu, nu avea basma. Nu că aș avea ceva împotriva tanti-ilor cu basma …… așteptările mele sunt majoritar eronate când e vorba de …. anumite chestii, ca să nu mai zic ”de România”.

   Stăteam pe scările blocului, ca un amărăștean, se deschide ușa de la lift, la etajul 5, tanti descuie ușa și îmi zice să mai aștept un pic să încuie cățelul ….. că are reacții neprevăzute și e mai bine să evităm contactul face-to-face. OK …… primul meu gând a fost că ”aoleu, și eu miros a pisică” ….. dar mi-am dat seama că din decembrie nu mai am cum să miros a pisică …… pisoiul meu și o parte din sufletul meu … au murit. Și asta se numește proces ireversibil, oricât de greu e de acceptat.

   Intru, mă descalț …… ”NU VĂ DESCĂLȚAȚI, vă rog!!!” – puii mei, intram într-un apartament privat, nu într-un sediu de firmă, nu m-am putut abține! Cizmele erau déjà pe lângă picioare când am primit indicația să nu le dau jos.

    Camera X arăta ca un birou de lucru, recunosc.

    Îmi ia tanti actele, printre care și originale ale mașinii și ….. gata!

Nu am timp să rămân perplexă, dar îndrăznesc cu o întrebare:

”Păi și nu încheiem nici un proces-verbal de predare-primire? Totuși, vă las aici niște documente originale.”

Se uită tanti la mine, calmă, neafectată:

”N-aveți încredere în noi?!”

Să mai povestesc???

   Nu că n-aș avea, Doamne ferește (-mă!), dar …… și scoate tanti un contract. Un contract de vreo 3 pagini, tipărit pe 3 foi. Nu, verso-ul primei foi nu e bun sau imprimanta nu are această opțiune. De ce să ne zgârcim la hârtie, în fond, că …. Fond lemnos are țara! Chiar și austriecii iau din el, că de la ei nu prea au voie. Și România dă, că e doică cu pieptul mare și alăptează pe toată lumea, nu?? Doar că banii ajung într-un minim de buzunare particulare, nicidecum în găleata care ar putea deservi interesele publice ale țării.

Și văd că la tarif lasă loc liber (?!?!?!)

Și mi-aduc aminte să ”atac” subiectul, deci Cât costă?

Și șarada continuă, tanti răspunde elevat și abstract precum Sfânta Treime:

Depinde câte drumuri sunt de făcut.

Atunci mi se aprinde lampa de control și văd roșu, roșu, roșu!!! Afișez un zâmbet larg a la Julia Roberts și intru-n joc:

Adică cum câte drumuri sunt de făcut? Nu sunt aceleași drumuri de făcut pentru orice mașină? Că înțeleg că asta e activitatea firmei, nu?

Tanti zice:

S-ar putea să coste 250 de lei, depinde.

    La momentul ăsta eram deja pe alertă.

Dar continui cu zâmbetul Giocondei: ”Dacă mi-aduc bine aminte, pe site scria 150 de lei…..”

  Tanti rămâne calmă, un plic clocotitoare, dar disimulează bine. Nu vreau să mă dau dășteaptă, dar mesajul era ceva de genul: ”Nah, că cu asta nu merge, a citit pe site, fir-aș a dracului!!”
   O văd că se scoală de pe scaun și dă un telefon să întrebe cât costă un serviciu de radiere auto. OK ....... poate că tanti era în vizită prin sediu, nu știu.

    Citesc contractul mai departe. Se pomenea ceva de o Anexa 1 și nu se pomenea nimic de actele predate. Deci ……. dacă nu exista un proces-verbal de predare-primire …. Contractul ăla era nul pentru mine, sincer. Că nu  mă interesa!

    Să-mi bag picioarele, dar practica asta cu semnat contracte în care se menționează anexe inexistente e străveche în țara asta și am așa o alergie la nebunii d-astea ….. inclusiv contractul de muncă ți se dă fără anexe, pe bune!!! Bă frate, nu schimbă nimeni nimic la nivelul ăsta, să nu ne mai simțim dracului înșelați, prostiți, duși de nas, furați la o adică?????  Și io care mă gândeam că poate e bine în România, doar mi se pare mie și că să-mi iau lumea-n cap e o idée cât se poate de nefastă, mai ales că aveam căldurică și confort aici, la momentul plecării ……

   Îi spun că nu pot semna un contract cu anexă dacă nu am și anexa.

   Dacă vreți anexa, vă tipăresc și anexa.

   Aha, deci tanti îmi face un serviciu …… iar eu mă simt ca un idiot, nu?! Așa e sistemul din școală, când ești mic și ți-e rușine să întrebi ceva, că râd ceilalți de tine! Exact așa este societatea asta. Nu întrebi, nu ceri, nu pretinzi ….. decât așa, discret, pe-ntuneric, că ți-e rușine de reacțiile celorlalți care sunt de părere că ”lasă mă, că merge și-așa!”

   Bingoooo, anexa înșira actele pe care clientul le predă, culmea!!!!!! Deci nu-s proastă degeaba ….. Am citit, am completat, am modificat unde era cazul, am semnat, am predat documentele și am plecat.

CONCLUZIE:

După o săptămână aveam certificatul de radiere. Domnul Roșu, care s-a ocupat de dosarul meu, a fost prompt, amabil și flexibil.

Doamna Dinu, cu care am ținut legătura de la început, a fost OK.

Singura nepotrivire a fost acolo la sediu, cu tanti respectivă care pare să fie mama sau soacra. Nu am nimic cu micile afaceri de familie, dar nu mi-a plăcut abordarea și încercarea de a scoate mai mulți bani de la mine. Asta nu mi-a plăcut deloc.

Așa că:

S.C. S. E. SRL a lucrat, până la urmă, curat și eficient. Doar să fiți atenți ce cereți, ce semnați, ce plătiți, ce stabiliți de la bun început. Asta dacă vă pasă și dacă vreți să educați puțin prestatorii de servicii, că prea suntem la cheremul lor pe banii și timpul nostru și asta mă seacă la suflet de fiecare dată, oriunde în lume!

Gândește-te un pic: nu e STATUL, că toți zic că ”Statul fură”, ci e societate privată frate!! Și mă tratează de parcă aș fi prost .... din start!

Nu am dat denumirea societății și numele întregi ale persoanelor, cine e interesat mă contactează personal.
ALTE SPUMOASE CONTEMPORANE :-)

Back to Bucharest: ”N-aveți încredere în noi?!”

Back to Bucharest: la Orange România
Back to Bucharest: la Direcția de Pașapoarte - o reală revelație!!! Așa da!
Back to Bucharest: Circa 21 de poliție, București
Back to Bucharest: Poșta Română și alte nebunii picante
Back to Bucharest: la agenția imobiliară
Back to Bucharest: la administrația financiară sector 6
Back to Bucharest: la Emag și Apple Shop Bucharest 
Back to Bucharest: prin magazine la-ntâmplare

Back to Bucharest: ce te frapează în prima zi prin oraș
Back to Bucharest: ”Doamnă, v-ați pierdut batista!” :-)