De serviciu .... în folosul comunității :-)

Hai să ne relaxăm, că am obosit de împachetat, sortat, organizat, etichetat etc. .... 

Ies prin spatele blocului să mă duc la Kaufland, 10 minute de mers, să iau bandă adezivă.

Jale mare pe străzi, căci mai e destulă zăpadă înghețată și totul este transformat în șleauri, că mașini doar prin aer nu circulă deocamdată, în rest nu există cm2 fără să fie atins de anvelope în deplasare. Deprimant și inuman orașul ăsta, frate. Mizerie cât cuprinde, lene .... ninge și oamenii așteaptă soarele să se curețe străzile. Câtă răbdare au .... o fi și asta o virtute ..... 500 m de mașini parcate în spatele blocurilor, frumos aliniate în alveolele aferente, dar să fiu a dracului dacă s-a obosit vreunul dintre posesori să curețe zăpada, că acum s-a dus grosul și ar fi fost loc să fie aruncată de colo-colo. Mare catastrofă nația asta .....

Și văd o bătrânică mergând ca pe ouă crude și încetinesc, să văd ce face. Se oprește, se uită în stânga și dreapta și mă vede. Și mă roagă să o ajută să treacă peste un mormoloc de zăpadă. Îi întind brațul și pornim cătinel ”la plimbare” și mă ofer să o duc vreo 300 de m până la o zonă mai sigură. Și povestim de iernile ”de altă dată” și mă întreabă: ”Da câți ani, domnișoară?” Hi-hi ..... ”Mă apropii și eu de 50 ....” 

”Auoleu .... n-aș fi zis .... eu am 86. E bine, dar uite, mi-e frică. Că dacă cad, e greu ....”

   A mulțumit cu temenele, neobișnuită cu astfel de gesturi, clar!

      O las pe ea la colț de stradă curățată și văd o altă femeie gâfâind lângă o plasă grea, plină cu alimente. ”Unde-i Kaufland, fata mea?” Și îi arăt. ”Păi din direcția aia vin!” Și îi explic că nu se vede de unde stăm noi, că trebuie să meargă 100 de m până la zebră și de acolo îl vede. Și mă ofer să o ajută să care sacoșa. Mamă .... și ce grea era!!!! cred că avea 12 kg .... m-a rupt de tendoane! Și începe și ea cu povestiri despre cum nu se mai ajută oamenii între ei. Că are două fete, A și B. Și îi zice ieri lui A: ”Dacă tot te duci la X la țară, ia-i și soră-tii un sac cu cartofi.” Și vine A seara cu mașina, intră în casă și îi zice soră-sii B: ”Vezi că sacul de cartofi e în mașină!”

   Deci .... să-mi bag piciorul!!!! Ea nu a luat sacul de cartofi din mașină să-l aducă în casă, că nu era al ei, era al soră-sii și dacă soră-sa îl vrea, n-are decât să și-l care singură de la mașină ...... Băăăăă, ești prost?!!!!

Și o duc până în magazin, îi arăt unde să lase sacoșa grea, să-și ia talonul cu nr. de identificare, îi explic pe unde iese apoi și să nu uite să-și recupereze sacoșa. ȘI ea că nu, că cum să mă răsplătească? ”Să fiți sănătoasă și să aveți grijă! O să vă fie și mai greu când ieșiți de aici, că o să aveți două plase grele.” Deci am mai șocat pe cineva.

   Intru prin magazin, caut banda adezivă, o găsesc, ies din nou pe străzi, fac poze la mizeria lăsată de oameni și mă duc spre casă.

      La trecerea de pietoni ”mă aștepta” un bătrânel, îi era teamă să se angajeze  în traversare. Mă ia de braț, intrăm pe zebră și vine o mașină mică în viteză. Mă opresc îngrozită și strig: ”STAAAAAI!” și nenorocitul de la volan, cu geamul deschis, frânează la câțiva cm și râde ca un sinistru: ”ce, ce-i, care-i treaba?”

Bucureștiul este o țară bananieră și cine nu știe regulile unui stat bananier .... să intre pe Dr. Google, cum zice un amic când răspunde la întrebări :-)

      Ajung la bloc, descui prin spate ușa greoaie și văd un vecin pe care nici măca nu-l cunosc că se chinuiește să iasă din mașină cu niște bagaje. Las ușa și mă duc să-l ajut, îi iau o valiză, descui ușa și îl ”încarc” în lift. Eu nu folosesc liftul vreodată, așa că ne despărțim :-)
Și inevitabil mi-aduc aminte mustăcind de vecinul meu de palier, cu pretenții de domn și intelectual, care nu de puțin ori a lăsat ușa grea de fier a blocului să se încuie în urma lui, în timp ce eu veneam din spate cu bicicleta și rămâneam să mă chinuiesc să descui din nou ușa, să o deschid, să intru cu grijă .... ce îl costa să întârzie 3 secunde, să-mi țină ușa să intru și eu ca o lady? Îl costa dramul ăla de educație și omenie pe care nu îl are și de unde nu e, nu poți cere.

OK, gata? Gata! :-)