Beneficiile alergării nocturne

English Version HERE

Ce se întâmplă cu simțurile noastre atunci când alergăm prin întuneric?

Nu promovez antrenamentele de seară din simplul motiv că sistemul nervos vegetativ intră în starea simpatică, ceea ce implică un anumit nivel de agitație.

Pentru cei care nu cunosc implicațiile, explic pe scurt cam cum stă treaba cu sistemul nostru nervos vegetativ (SNV).

SNV se compune din sistemul simpatic și cel parasimpatic.

Sistemul nervos SIMPATIC funcționează independent de controlul nostru (conștient), pregătind organismul pentru situații ”de fugă, scăpare, luptă” (mai mult sau mai puțin periculoase). Astfel că atunci când intrăm în simpatic:

·        #  Ritmul cardiac crește
        #  Pupilele se dilată
        #  Intestinul gros devine inflexibil#
         #  Crește activitatea glandelor sudoripare
        #  Crește presiunea sanguină

Antagonic, sistemul nervos PARASIMPATIC este cel care controlează digestia și odihna, astfel că atunci când ne aflăm în parasimpatic:
     #  Ne conservăm energia
    #  Pupilele se contract
    #  Ritmul cardiac scade
    #  Crește activitatea intestinală și glandulară
    #  Se relaxează musculatura tractului intestinal.
  
Devine deci clar de ce sportul după o anumită oră ne influențează non-benefic calitatea digestiei și a somnului, ori somnul este cel mai important instrument de regenerare.

Cu aceste informații în buzunar, să vedem ce beneficii poate aduce alergarea pe întuneric:

Pe întuneric simțurile noastre se ascut. Asta înseamnă, printre altele, că suntem atenți la maximum la mediul înconjurător, renunțăm la căștile din urechi și la muzică ca factor artificial de motivare. Cu alte cuvinte, ne apropiem de noi înșine, ne dăm ocazia să ne întâlnim, să ne cunoaștem și să ne dăm atenție. În timp, învățăm semnalele propriului organism și învățăm să ascultăm de ele.

În oraș sau prin pădure, prin natură, departe de oraș, recomand începerea alergării de seară la amurg, atunci când încă nu este întuneric, pentru a intra treptat în lipsa de lumină cu care ochii noștri sunt obișnuiți. Reduce riscul de accidentări. De asemenea, pentru început recomand să se alerge o perioadă pe același traseu, cu mici deviații introduce la fiecare nouă sesiune, trecând apoi și la trasee noi.

În întuneric, pupilele se măresc, mușchii ocular sunt mai încordați, deci se antrenează și ei, efortul de a recunoaște obiecte și obstacole se intensifică. Pe termen lung, se pot constata îmbunătățiri ale vederii.

Mai există un organ care reacționează diferit în întuneric, fără să ne dăm neapărat seama: nasul. Mirosul se va ascuți și el și vom constata că prin întuneric percepem noi miresme. De pildă, putem mirosi asfaltul ud, atunci când nu îl vedem clar și putem face diferența între ud și uscat. În pădure putem diferenția mirosul lemnului, în oraș devenim mai sensibili când trecem pe lângă un restaurant.

Există persoane care se tem să alerge prin întuneric, mai ales pe trasee necunoscute. Pentru cei care au probleme cu vederea, alergarea nocturnă nu este neapărat pe TO DO list. În cazul acestor persoane, când dilatarea pupilelor nu îi ajută relevant, intervine ceva mai intens auzul. Creierul încearcă să găsească o soluție pentru a echilibra organele simțurilor și intensifică sistemul auditiv. Creierul este cu siguranță computerul perfect, el este cel care dă comenzile și atunci când constată că organismul este în pericol, execută ajustările de rigoare. În întuneric, fiecare lătrat, fiecare mieunat, fiecare scârțâit neașteptat, fiecare avion sau mașină care trece prin zonă capătă alte dimensiuni la nivel de simțuri. Chiar și propriul gâfâit este altfel perceput. Orice umbră care apare dintr-un tufiș este conectată cu o imagine care de regulă provoacă spaimă, panică, poate fi un arici și senzația poate fi că tocmai a ieșit un porc mistreț înaintea ta!

Tălpile și picioarele se transformă și ele în organe de simț prin întuneric, chiar dacă nu alergăm desculți. Alergăm de parcă scanăm terenul și când apar primele modificări de genul zăpadă, îngheț constatăm cât de bine pregătiți suntem din punct de vedere senzorial. Ca și alergarea montană, alergarea nocturnă îmbunătățește în timp coordonarea și ținerea echilibrului, întărește articulațiile, antrenează reacția la obstacole diminuînd riscul de căzături. E logic că la alergarea nocturnă ne stabilim alte obiective, nicidecum cele care țin de viteză, respectiv cel mai bun record personal!

Alergarea nocturnă poate fi comparată cu o sesiune de fitness pentru simțuri când ne dezvoltăm încrederea în propriul potențial, când învățăm să acordăm atenție detaliilor și să ne extindem activitatea senzorială de finețe.

Alergarea nocturnă are beneficiile sale, dar să nu uităm că lumina soarelui rămâne cea mai importantă pentru funcționarea noastră, așa că încercați cât mai des și mai mult să faceți sport la lumina zilei. Planificați alergările nocturne precum sesiunile de alergare lungă, o dată la 4 sau 6 săptămâni.