Nu m-aș plânge că mă simt profund afectată de criză, deși toți suntem, dar încă nu ne dăm seama cât de dureros de direct suntem!
Ieri am avut o zi ”nașpa” după ce am a intrat e-mail-ul de la primărie, cum că Zell am See intră în carantină de imediat pentru următoarele două săptămâni. Vor fi probabil patru sau opt până la urmă.
Mi-am luat emoțiile și reacțiile organismului în brațe, le-am mângâiat, masat etc. - din lipsă de pisoi - și m-am culcat pe la trei dimineața. Azi pe la zece m-am sculat cu altă mină. Nu de creion, ci de față.
Bine, ieri a jucat și vremea feste. Cenușiu, frig și ninsoare cu mult soare. Ningea nepământean de frumos .... curcubeul dublu mai lipsea din peisaj ca să spui că ai ajuns în Rai.
Chestia e că ieri în toată coma aia emoțională am uitat de genunchi. Interesant este că uitând total de genunchi, am executat mișcări aproape normale. Și mai interesant este că azi aveam impresia că genunchiul e al meu din nou ..... l-am măsurat și într-adevăr are dimensiunea dinainte de accidentul din 7 martie: 37 de cm. Deci cei 5 cm s-au dezumflat. Descrierea procesului holistic e în articolele din zilele anterioare. Dap ..... Oricum, într-o săptămână cred că am și diagnosticul final de la chirurg - sper să-l las mască!
Azi am ieșit la plimbare. 14 km cu 250 m urcare pe munte și retur. Meditația de vindecare, dansul în transă - dacă tot nu mă vede nimeni pe câmp, pot face orice-mi trăznește .... mai apar rațe, lebede și ciori. Și e luna la jumate azi.
Așa .... vroiam să scriu despre altceva de fapt:
Că dacă tot supraviețuiesc și nu am simptome de răceală/gripă/corona - mă preocupă și chestiile banale. Una dintre ele este să fac rost de un nou consultant financiar, că tipa cu care începusem proiectul a fost lovită de ego alaltăieri și m-a lăsat cu ochii-n soare. Țâfnoși și cu nasul pe Marte unii pe-aici.
Da, și încep să trimit cereri de ofertă, că e cam pe grăbite toată chestia. Și îmi pică fața să realizez cum ni s-a schimbat totul, așa, pe nepusă masa .... totul e doar pe virtual, nu mai poți să te duci la firmă, la cancelarie, la birou la om să vă vedeți la ochi, să spui ce ai nevoie, să îți spună ce poate oferi ..... că dacă faceți vreun transfer nedorit de virus? Nașpa, așa ca situație zic.
Două perechi, vecini de stradă, se întâlnesc la plimbare. Stăteau cam la 1-2 m distanță unul de celălalt și vorbeau, ocupând, evident, trotuarul și jumate din carosabil. Deci apropierea nu mai e posibilă. Nașpa, așa ca situație, ca feeling zic.
Mă încălțam în fața ușii de la intrare și vine o vecină pe scări. Frate, și trece pe lângă mine, așa, automat, natural, ca înainte de epidemie. Și mi se face pielea găină pe sub haine .... Nașpa, așa ca situație, ca feeling zic.
Și vin de-afară, intru în casă, las vesta la intrare în cuier, mă spăl bine pe mâini- cât să cânți un Happy Birthday to you, Anca! - și mi-aduc aminte că în vesta de alergare în buzunar am telefonul mobil. Aoleu, abia m-am spălat pe mâini, iar ating vesta aia venită de-afară? Nașpa, așa ca situație, ca feeling zic.
Și am atins-o și nu m-am mai spălat pe mâini, recunosc.
Încep să mă enerveze atitudinile războinice, USA pare să vrea război cu CHINA .... cui puii mei ajută?! Scriam într-o postare anterioară că practic ne aflăm în condiții de război de lux - că nah, avem utilități și mâncare și încă nu se bombardează pe nicăieri.
E nașpa pentru cei care deja și-au pierdut psihicul și au reacții ciudate la ideea de carantină .... tragedie mare în mediul local virtual că nu mai pot ieși cu mașina din oraș. Nu zic, ca sentiment, să fii forțat să rămâi într-un loc nu e așa prea la vie en rose. Dar pe de altă parte, atitudinile de genul: ”Eu nu am corona, de ce să stau închisă?!” mi se par ..... mai bine nu zic. Așa e omul, se gândește doar la pielea lui. D-aia am ajuns unde suntem. Ha!!
S-auzim de bine!
Transmite Europa Liberă ..... îmi stă pe limbă numele tipului ..... ce vremuri frate, ce vremuri de inițiere pentru viață .... la ce-am trăit noi în comunism, criza asta e mic copil.
Keine Kommentare:
Kommentar veröffentlichen