Bilanțul 2013: anul curselor "gigant",
Bilanțul 2012.
2014 a fost un an supra-exploatat, participarea la curse de anduranță continuând într-un context doar aparent propice.
În primul rând, anul a debutat cu probleme ale tensiunii arteriale.
Sau mai degrabă a debutat cu o lene incomensurabilă.
De fapt mint, vai de mine! 2014 a debutat practic cu o alergare solitară de 15 km la miezul nopții de 31 decembrie 2013, printr-un Herăstrău pustiu, trist până peste toate, cufundat în ceață și beznă.
(da, deci cam așa de zăpăcit și amețit a arătat tot 2014, do not worry!)
Ianuarie a însemnat lectură sportivă la greu și recenziile se află pe blog, enumerate frumos. Lecturi interesante.
Apoi a urmat chestia aia haioasă a federației de profil, cu ”triatloniștii de agremenent”.
Jumătatea lui ianuarie mi-a făcut cadou o fisură de coastă.
La finalul lui ianuarie abia dacă acumulasem 118 km alergați de colo-colo, 406 km pedalați pe home trainer și aproape 3 km alergați prin apă, prin ”chiuveta” din Marriott, că altfel nu pot denumi piscina aia cu o lungime de aprox. 15 m - materiale relevante pe blog (ianuarie 2014).
Februarie a însemnat, pe lângă continuarea lecturilor, 129 de km alergați și un avânt extraordinar, având în vedere fisura și durerile.
Martie mi-a adus prima experiență ca oficial al federației. Și primul concurs al anului: Pegas Duathlon Buftea 2014
Și martie mi-a adus și primul pas finalizat (început în februarie) către împlinirea unui vis: schimbarea de țară.
Per total, 160 km alergați și o condiție fizică aproape excelentă. Eram foarte optimistă pentru cursa de ironman de la Oradea și obiectivul era de 14 ore.
Aprilie a însemnat reorientare totală, sportul devenind practic inexistent: doar 12 km alergați per total și vreo sută de km pe bicicletă, colindând orașul cu diverse treburi de rezolvat.
Mai a venit cu mulți km la volan și începerea unei noi vieți. Limbă, peisaj, muncă, colegi, locuință, hrană, program de viață - totul s-a schimbat.
La finalul lunii am simțit o acută oboseală emotională.
153 de km alergați anevoie și aproximativ 610 km pe bicicletă în drum spre servici și prin ture de descoperire a împrejurimilor.
Au apărut și primele competiții din afara României:
Vienna City Triathlon fusese gândit ca un half-ironman, dar din cauza condițiilor meteo și a inundațiilor parțiale ale Insulei Dunării din Viena s-a transformat într-un duathlon hibrid. Prima medalie și cupă de podium.
austrian-biggest-ladies-run mi-a adus o cursă excelentă de 10 km (41 min.)
Junie a fost o lună a deciziilor neinspirate. Mă refer la participarea la un concurs de triatlon de anduranță care clar nu avea ce să mai caute în calendarul meu competițional din 2014.
ironman-romania-la-limita-imposibilului
a fost cea mai nefericită alegere a anului și nu doar din prisma rezultatului sportiv, ci mai mult din cauza încărcăturii emoționale negative per ansamblu. A fost o experiență cel puțin ciudată pe care am analizat-o retroactiv destul de des și de fiecare dată am ajuns la același rezultat.
117 km alergați,
6,5 km înotați în Dunăre și
790 km pedalați.
Exceptând deplasarea la Oradea, iunie a fost plină de ture de descoperire și blogul conține povestirea fiecăreia în parte.
Julie a continuat cu lingerea rănilor sufletești și cu procesul de descoperire și acomodare, ture lungi și interesante de bicicletă, vise împlinite de călător.
141 km alergați,
11 km înotați în Dunăre,
915 km pedalați.
Alergarea continua să rămână codașă. Adevărul este că renunțasem la ideea de ”antrenament” - era anul descoperirilor, al fotografiilor, noilor impresii, turelor spontane și neplanificate geografic.
August a fost un tur de forță, cu
Eisenman - triathlon in Litschau, half ironman distanz
- prea cald, înotul prea lung, o cupă frumoasă la final
Urmat la două săptămâni de un olimpic
Triathlons-trilogy-in-8-days
urmat a doua zi de un IRONMAN 70.3 extrem în Zell am See și acesta urmat apoi în următorul week-end de un full ironman în Podesdorf (!!)
695 km pedalați,
132 km alergați,
12 km înot.
Din septembrie am intrat în hibernare din multe puncte de vedere și ce au însemnat următoarele trei luni nu are nici o legătură cu sportul.
Per total pe 2014:
2.300 km urban bike (ture ușoare și deplasatul home-office-home)
2.900 km speed bike (inclusiv competițiile)
613 km pe home trainer (ian-aprilie)
17 km cu mtb.
1.238 km alergare
75,6 km înot
101 km skaters
20 km nordic walking.
La bicicletă distanța a crescut considerabil (cam cu 1.500 km mai mult decât în anul precedent), la alergare distanța și calitatea alergărilor au scăzut dramatic (cam cu 400 km mai puțin decât în 2014 și nici o îmbunătățire relevantă a anumitor timpi).
La înot e destul de clar, de la 10 km pe an am ajuns la 75 km. Timpi mai buni în competiții, dar deveniți irelevanți într-o țară unde competițiile au alt nivel de performanță sportivă individuală.
Bilanțul 2012.
2014 a fost un an supra-exploatat, participarea la curse de anduranță continuând într-un context doar aparent propice.
În primul rând, anul a debutat cu probleme ale tensiunii arteriale.
Sau mai degrabă a debutat cu o lene incomensurabilă.
De fapt mint, vai de mine! 2014 a debutat practic cu o alergare solitară de 15 km la miezul nopții de 31 decembrie 2013, printr-un Herăstrău pustiu, trist până peste toate, cufundat în ceață și beznă.
(da, deci cam așa de zăpăcit și amețit a arătat tot 2014, do not worry!)
Ianuarie a însemnat lectură sportivă la greu și recenziile se află pe blog, enumerate frumos. Lecturi interesante.
Apoi a urmat chestia aia haioasă a federației de profil, cu ”triatloniștii de agremenent”.
Jumătatea lui ianuarie mi-a făcut cadou o fisură de coastă.
La finalul lui ianuarie abia dacă acumulasem 118 km alergați de colo-colo, 406 km pedalați pe home trainer și aproape 3 km alergați prin apă, prin ”chiuveta” din Marriott, că altfel nu pot denumi piscina aia cu o lungime de aprox. 15 m - materiale relevante pe blog (ianuarie 2014).
Februarie a însemnat, pe lângă continuarea lecturilor, 129 de km alergați și un avânt extraordinar, având în vedere fisura și durerile.
Martie mi-a adus prima experiență ca oficial al federației. Și primul concurs al anului: Pegas Duathlon Buftea 2014
Și martie mi-a adus și primul pas finalizat (început în februarie) către împlinirea unui vis: schimbarea de țară.
Per total, 160 km alergați și o condiție fizică aproape excelentă. Eram foarte optimistă pentru cursa de ironman de la Oradea și obiectivul era de 14 ore.
Aprilie a însemnat reorientare totală, sportul devenind practic inexistent: doar 12 km alergați per total și vreo sută de km pe bicicletă, colindând orașul cu diverse treburi de rezolvat.
Mai a venit cu mulți km la volan și începerea unei noi vieți. Limbă, peisaj, muncă, colegi, locuință, hrană, program de viață - totul s-a schimbat.
La finalul lunii am simțit o acută oboseală emotională.
153 de km alergați anevoie și aproximativ 610 km pe bicicletă în drum spre servici și prin ture de descoperire a împrejurimilor.
Au apărut și primele competiții din afara României:
Vienna City Triathlon fusese gândit ca un half-ironman, dar din cauza condițiilor meteo și a inundațiilor parțiale ale Insulei Dunării din Viena s-a transformat într-un duathlon hibrid. Prima medalie și cupă de podium.
austrian-biggest-ladies-run mi-a adus o cursă excelentă de 10 km (41 min.)
Junie a fost o lună a deciziilor neinspirate. Mă refer la participarea la un concurs de triatlon de anduranță care clar nu avea ce să mai caute în calendarul meu competițional din 2014.
ironman-romania-la-limita-imposibilului
a fost cea mai nefericită alegere a anului și nu doar din prisma rezultatului sportiv, ci mai mult din cauza încărcăturii emoționale negative per ansamblu. A fost o experiență cel puțin ciudată pe care am analizat-o retroactiv destul de des și de fiecare dată am ajuns la același rezultat.
117 km alergați,
6,5 km înotați în Dunăre și
790 km pedalați.
Exceptând deplasarea la Oradea, iunie a fost plină de ture de descoperire și blogul conține povestirea fiecăreia în parte.
Julie a continuat cu lingerea rănilor sufletești și cu procesul de descoperire și acomodare, ture lungi și interesante de bicicletă, vise împlinite de călător.
141 km alergați,
11 km înotați în Dunăre,
915 km pedalați.
Alergarea continua să rămână codașă. Adevărul este că renunțasem la ideea de ”antrenament” - era anul descoperirilor, al fotografiilor, noilor impresii, turelor spontane și neplanificate geografic.
August a fost un tur de forță, cu
Eisenman - triathlon in Litschau, half ironman distanz
- prea cald, înotul prea lung, o cupă frumoasă la final
Urmat la două săptămâni de un olimpic
Triathlons-trilogy-in-8-days
urmat a doua zi de un IRONMAN 70.3 extrem în Zell am See și acesta urmat apoi în următorul week-end de un full ironman în Podesdorf (!!)
695 km pedalați,
132 km alergați,
12 km înot.
Din septembrie am intrat în hibernare din multe puncte de vedere și ce au însemnat următoarele trei luni nu are nici o legătură cu sportul.
Per total pe 2014:
2.300 km urban bike (ture ușoare și deplasatul home-office-home)
2.900 km speed bike (inclusiv competițiile)
613 km pe home trainer (ian-aprilie)
17 km cu mtb.
1.238 km alergare
75,6 km înot
101 km skaters
20 km nordic walking.
La bicicletă distanța a crescut considerabil (cam cu 1.500 km mai mult decât în anul precedent), la alergare distanța și calitatea alergărilor au scăzut dramatic (cam cu 400 km mai puțin decât în 2014 și nici o îmbunătățire relevantă a anumitor timpi).
La înot e destul de clar, de la 10 km pe an am ajuns la 75 km. Timpi mai buni în competiții, dar deveniți irelevanți într-o țară unde competițiile au alt nivel de performanță sportivă individuală.
Planuri pentru 2015? Pauză. Asta da provocare!!!
Felicitari Anka, a fost un an plin si chiar daca ai avut pauze tot au adunat muuulti km. Bafta in continuare!
AntwortenLöschen