abur, fum și ceață

Am călătorit destul prin lume pentru a ajunge la o concluzie valabilă pentru mine: Pământul este un loc minunat și dezmățul Naturii este peste tot la fel de frumos și de neegalabil, chiar dacă noi ne amăgim și spunem că nu există țară mai frumoasă decât X, munți mai superbi decât ăia și pajiști mai verzi decât alea sau păduri mai minunate decât nu știu care.

Suntem niște animale proaste care nu pricepem că nu există superlative la frumos.

Prefă-te că nu știi de unde scriu și postez și ghicește unde ar putea fi făcută fotografia asta. Oriunde în lume, îți garantez! 

Desigur că există diferențe, dar nu superlative. 
Munții din Norvegia sunt domoli, rotunjiți. 

Munții din Himalaya sunt ascuțiți. 

Anzii sunt vulcanici, combină focul și gheața.
Alpii nu sunt Carpați și invers.

Atât, cam în atât constau diferențele judecabile. 

Extrapolează principiul și vezi la ce concluzie ajungi.

Natura este la fel de divină oriunde în lumea asta. 

Iar oamenii sunt sfinți sau nemernici oriunde pe lumea asta. 

Curiozitatea ne atrage de regulă către alte locuri.
Dar foarte mulți oameni nu sunt curioși.
Ceea ce ne ține în anumite locuri este SPIRITUL LOCULUI și legăturile pe care reușim să le găsim sau să ni le facem.
Ceea ce ne face să ne stabilim în anumite locuri, excluzând încătușarea societății, ignoranța proprie, teama de a încerca etc. ține exclusiv de emoția personală, individuală.
Ceea ce ne face să rămânem într-un loc este - atunci când excludem emoția - comoditatea, teama, lipsa de curiozitate, oboseala, frustrarea, ignoranța.