Încremenirea de toamnă

Suntem pregătiți - diateza pasivă! - de noul ”sezon corona” …. se pare că un nou lockdown devine inevitabil …. să mă gândesc cu groază la posibile consecințe e inutil. Așa că încerc să nu mă gândesc. Până una-alta am fost aduși la ceea ce s-a dorit, ca prim pas: rasa umană cu masca pe față chiar și în spațiile din aer liber. Măștile alea de tip vizir din plastic sunt interzise, trebuie să porți masca-standard cât mai lipită de față. ”Interesul poartă fesul” - zicea mama. 

Parcă se aglomerează planetele …. nu știu, simt așa ceva straniu cum se adună că pași mărunți de prin toate direcțiile. Mărșăluiesc în mod chinezesc, picături mici-mici-mici dar multe-multe-multe. Căldura asta anormală, aerul nemișcat, munții muți, zăpada aproape dispărută, apa prea liniștită a lacului, pustiul din zonă, haosul Sabinei, agresivitatea celor doi care mai au doar o săptămână voie prin birou, agitația din mass-media (că dacă lucrez, evident că am de-a face cu știrile de ultimă oră), e-mailul de la primările intrat acum cu noile reglementări (suntem în cod roșu de câteva zile), închiderea granițelor …….

Intrăm … de fapt suntem din nou băgați în starea aia de paralizie mentală. De încremenire musculară, cardiacă, cerebrală.

Ieri am avut o conversație interesantă cu un tip.

O oră am fost singuri în birou și am vorbit fără pauză. Printre altele despre etică și toleranță, despre Austria, austrieci, Pinzgau, educația, ura și lipsa de toleranță. lipsa de deschidere umană, lăcomia, răceala și scoaterea doar de profit de pe urma străinilor. I-am descris foarte deschis punctul meu de vedere, părerea mea cum că nația asta e colectiv traumatizată, probabil de la al doilea război mondial. I s-a părut o teorie interesantă și mi-a confirmat că de fapt așa este și mi-a dat și el niște exemple. E localnic, dar nu are nici o legătură cu localnicii, ca aparență, limbaj, manieră. O revelație. Soția paralizată, copii de 15 și de 18 ani. În foarte multe familii austriece

există un caz de ”handicap fizic”. Cineva din familie trăiește într-un scaun cu rotile. 

Mi-a povestit cum se transmite ura și aroganța de generații, de la părinți la copii și cum el personal încă duce lupte cu copiii lui (15 și 18), să le arate calea umană. I-a trimis să facă cursurile de etică la școală, cursuri opționale. Copiii aveau de ales între religie și etică și le-a spus, ca neoș catolic, că dacă chiar au de gând să priceapă ceva despre viață și relații și oameni, ar fi bine să facă etică. Nu religie, ci etică. Cică în patru ani de etică au fost doar patru copii la acest curs. Patru ….. din toată școala. 

Doamne, duceam o lipsă ca seceta de Sahara de o conversație inteligentă ….. O oră a trecut ca cinci minute. Și apoi a venit Sabine. Cu chaosul ei, cu bălmăjeala ei, cu neputința ei ….

Simt paralizia în aer. Străpunge pustiu. Încremenirea plutește în moleculele aerului care ne învăluie. Veneam pe la șapte acasă retur cu mașina și stadionul era din nou plin cu meciuri de fotbal de antrenament. Se pare că a fost ultimul joc, de mâine nu mai e voie. Adunări generale de la tot felul de organizații au fost anulate. 

Oare mai crede cineva aici că va exista sezon de schi?? Mi-e greu să cred, deși toate hotelurile și pârtiile de schi au făcut toate pregătirile, se fac angajări, se dau anunțuri …. totul e ca și cum vine minunatul sezon turistic de schi. Cine să vină?  Miroase a calamitate economică cu toate consecințele ei psiho-somatice la propriu și la figurat. Poliție pe străzi. Trenuri de marfă cu mașini militare ….. 

Și azi am ieșit la lac jumate de oră cu un sandwichi și bancul ăla imens de pești înota la aceeași oră în direcție inversă!!! Erau un pic mai mari azi, au crescut de alaltăieri :-) Milioane de peștișori perfect organizați în șir indian pe zece rânduri, nouă rânduri, opt rânduri, șapte rânduri, șase rânduri, cinci rânduri, patru rânduri, trei rânduri, două rânduri .... și ultimul peștișor dădu curba :-)

S-auzim de bine!!