Reîntâlnirea cu Schmitten a fost delir pur. După aproape șapte luni de la accidentul de schi avut pe aceste platouri, taman pe ultima coborâre a zile, după o vindecare holistică pe care îndrăznesc să o denumesc miraculoasă (desigur, miracolul îmi aparține, căci am investit nu doar timp, dar și inovație izvorâtă din bagajul de cunoștințe acumulate în ultimii patru-cinci ani), reîntâlnirea cu Schmitten chiar cu câteva zile înainte de căderea primei zăpezi a noii ierni a fost una din marile Fericiri ale anului de pomină 2020.
Pe primii opt km se urcă cam 1.200 m. O vreme ca la comandă. Pustiu. Pentru mine, optimal. Și cică de ce m-aș plânge că sunt singură .... pentru că savurez, chiar și după atâția ani, statutul ăsta. De cele mai multe ori, în orice caz. În majoritatea timpului, oricum .... Pentru că, până nu găsesc pe cineva cel puțin la fel de nebun ca mine, Singurătatea mea are un Sens bine stabilit. Sau pre-stabilit ....
Keine Kommentare:
Kommentar veröffentlichen