14 sept
2013
Izvoarele gândirii
După ce am
trăit setul cel mai intens și cel mai îndelungat de emoții, savurând fiecare
bătaie a apei, fiecare pedală, fiecare durere, fiecare părticică a senzației de
foame și, peste toate, fiecare parte a conștiinței de sine cum că la 45 de ani
intrasem într-un joc de anduranță pe care nu-l visasem vreodată în viața mea,
după ce am terminat cu descrierile, analizele și digerarea întregului fapt, am
rămas puțin pe margine, m-am detașat de emoții și am început să mă gândesc la
aspectele care ar putea împiedica România să devină parte din familia mondială
a fenomenului Ironman. Rămăsesem neplăcut impresionată de deteriorarea
asfaltului pe proba de ciclism (ultimii 10 km) și fără să fie nevoie să mi-o
spună organizatorul, în starea de lucruri respira o oarecare indolență a
autorităților locale. Asta ca să nu spun sabotaj.
La chestia
asta se mai adăuga și încercarea mea de a obține o sponsorizare a evenimentului
din partea unui furnizor elvețian implicat în ceea ce înseamnă triatlonul.
Răspunsul lor delicat și ferm a fost că expunerea dată de un număr atât de mic
de participanți nu îi avantajează îndeajuns pentru a se implica ca sponsori.
Mai mulți, tot mai mulți. Oare?
Dacă mă
întrebi pe mine, eu nu visez la un concurs cu mii de participanți. O sută mi se
pare deja prea mult. Nu îmi plac manifestațiile de masă, nu-mi place să fiu pur
și simplu ”anonimul nr. 20.000” și nu cred că îmi doresc să particip la așa
ceva, oricât de renumit ar fi evenimentul în sine. Aș participa doar datorită
unui context care să mă motiveze și nu știu care ar putea fi acela. Nu știu
acum.
mie îmi place concursul de triatlon pe distanță IM din Oradea așa
cum este. Nu este maximum meu de aglomerație încă.
Dar, pe de altă parte, îmi dau seama că organizatorul își dorește să crească numeric, chiar dacă flair-ul datorat unui număr mai mic de participanți se va diminua.
Concursul este pur și simplu un produs creat de un furnizor de servicii și cumpărat de client. Punct. Ca urmare, e și el pus pe raft și poziționarea lui costă. Costă pentru ambele părți. Nu ai bani, stai acasă și croșetezi.
Cu deștul pe mous
M-am apucat de puțin surf pe internet prin lumea virtuală a IM-rilor.
Primul la care m-am oprit a fost Ironman Wales.
Dar, pe de altă parte, îmi dau seama că organizatorul își dorește să crească numeric, chiar dacă flair-ul datorat unui număr mai mic de participanți se va diminua.
Concursul este pur și simplu un produs creat de un furnizor de servicii și cumpărat de client. Punct. Ca urmare, e și el pus pe raft și poziționarea lui costă. Costă pentru ambele părți. Nu ai bani, stai acasă și croșetezi.
Cu deștul pe mous
M-am apucat de puțin surf pe internet prin lumea virtuală a IM-rilor.
Primul la care m-am oprit a fost Ironman Wales.
În mintea mea era ceva de genul că pentru a ajunge membru IM trebuie să dovedești că ai mai organizat ceva asemănător înainte, trebuie să ai un istoric, un anumit număr de participanți și un capital stabil.
După cum am aflat, deși nu departe de bănuiala mea, povestea e puțin
diferită.
Primul contact
Am trimis un mesaj prin care m-am prezentat succint, am spus ce doresc și am anexat o listă cu întrebări, din spirit de eficiență.
Am trimis un mesaj prin care m-am prezentat succint, am spus ce doresc și am anexat o listă cu întrebări, din spirit de eficiență.
A doua zi am primit răspunsul – aoleu, prea repede
dragilor! -, fiind redirecționată către Mrs. Thomson Waveney, PR Manager la
Ironman UK. Interviul nu a fost o treabă pe atât de simplă pe cât poate mă așteptasem, existând sincope mult prea mari de timp, iar răspunsurile, deși binevoitoare, fiind și ele fOArtE ”frugale” per ansamblu.
Ce și cum și când și de ce
Prima ediție a ”Ironman of Wales” s-a desfășurat în 2011 din dorința de a extinde calendarul competițional din Marea Britanie. Potrivit doamnei Waveney, ”we have more athletes that any other country in Europe – over 7.000 registered for our events starting from 2011.”
Cele 1.800 de locuri la IM of Wales 2014 s-au epuizat în 50 de ore de la startul înscrierilor on-line.
O altă informație obținută a fost că din 2011 nu au mai fost inițiate competiții oficiale noi de IRONMAN, prioritatea fiind menținerea unui nivel calitativ superior al curselor deja existente în lume – 32 la acest moment, dacă vorbim de full IM, deci nu variantele de half (70.3).
În Europa există momentan 8 competiții organizate în:
Austria
(Klagenfurt – 29.06.2014, sold out),
Franța
Ce și cum și când și de ce
Prima ediție a ”Ironman of Wales” s-a desfășurat în 2011 din dorința de a extinde calendarul competițional din Marea Britanie. Potrivit doamnei Waveney, ”we have more athletes that any other country in Europe – over 7.000 registered for our events starting from 2011.”
Cele 1.800 de locuri la IM of Wales 2014 s-au epuizat în 50 de ore de la startul înscrierilor on-line.
O altă informație obținută a fost că din 2011 nu au mai fost inițiate competiții oficiale noi de IRONMAN, prioritatea fiind menținerea unui nivel calitativ superior al curselor deja existente în lume – 32 la acest moment, dacă vorbim de full IM, deci nu variantele de half (70.3).
În Europa există momentan 8 competiții organizate în:
Austria
(Klagenfurt – 29.06.2014, sold out),
Franța
(Nisa – 29.06.2014, registration still open),
Elveția
Elveția
(Zürich – 27.07.2014, registration still open - la ăsta m-aș înscrie, dar taxa .... is huge!),
Marea Britanie
Marea Britanie
(Wales 14.09.2014, registration still open și
Bolton – 20.07.2014, sold out),
Bolton – 20.07.2014, sold out),
Suedia
(Kalmar – 16.08.2014, sold out),
Germania
Germania
(Frankfurt – 06.07.2014, sold out) și
Danemarca
Danemarca
(Copenhaga – 24.08.2014, sold out).
Keine Kommentare:
Kommentar veröffentlichen