Tri Tulcea-raportul de cursă: CONCLUZII

13.09.2013

În martie anul acesta promovam Rowmania Delta Triatlon, atrasă fiind:

¤ în primul rând de proiectul în sine - un triatlon de şosea inclus într-un festival cultural-sportiv -, 

¤ apoi de locaţie - nu fusesem niciodată în zona aceea a României - şi 

¤ de chiar prezentarea pe care organizatorii şi-o publicau pe propriul site.

 
O să încep cu concluziile de această dată:

un eveniment sportiv reuşit, dacă faci abstracţie de:

- poate prea multele schimbări ale modificărilor şi 

- amânările nebenefice impuse în ziua anterioară startului, 

- precum şi de nerespectarea orei de start (nici prima amânare pentru ora 12 în loc de 9:15 pentru cei de la olimpic nu a fost să fie, startul dându-se până la urmă la 13:15);

Un traseu care în esenţă a acordat mai multă atenţie ideii de vizibilitate şi mai puţină ideii de "care ar fi traseul ideal pentru sportiv" - o tentă discutabilă la concursurile de şosea, din punctul meu de vedere, sportivii aflându-se oarecum în situaţia de a fi "sacrificaţi" în numele promovării şi a atragerii de imagine (s-a întâmplat şi la tri Braşov, printre altele).

Pentru mine personal o cursă care "m-a secat" şi "m-a târât" destul de mult sub potenţialul disponibil la momentul respectiv (oboseala acumulată pe o zi călduroasă pe parcursul orelor de aşteptare până la start fiind un factor de luat în seamă).

Din lipsă de timp am ajuns să scriu acest raport cu o mare întârziere - 3 triatloane succesive începând din 25 august, zilele dintre week-end-uri trecând cu viteza fulgeruluui! - şi poate că nu a fost întâmplător. Nu am citit prea multe recenzii, dar în schimb am auzit multe "vorbe", povestiri şi rumori post-event. 

De pe margine, de pe teren neutru, imaginea asupra a ceea ce s-a întâmplat acolo nu este chiar "kristalină". O oarecare pâclă este încă aşternută pe impresia generală.

Din dorinţa de a încerca să mă lămuresc măcar eu, pentru cultura mea generală şi, de ce nu, pentru iluminarea unor întrebări, bârfe şi poveşti care plutesc încă în aer precum pescăruşii deasupra Dunării,  ieri m-am întâlnit cu Raluca Munteanu, parte activă în organizare, tulceancă de fel şi implicată încă de la început în mişcarea Rowmania, iniţiată de Ivan Patzaichin, şi care promovează ecoturismul şi turismul responsabil în ţară şi în mod special în Delta Dunării (de pildă, aşa cum îmi exemplifica ea, de ce să intri cu motoarele pe braţele Dunării şi să treci în viteză, când poţi intra frumos, şoptit, discret, cu vâslele, protejând mediul şi acordându-ţi şi ţie ocazia de a fi parte al unui colţ de Rai nederanjat).

Obiectivul propus şi declarat al triatlonului:
"Promovarea mişcării în aer liber, a sportului în general pentru o stare de bine şi (re)conectarea la natură. Acest eveniment este parte a campaniei Rowmania de promovare a destinaţiilor de ecoturism din Delta Dunării şi a valorilor turismului de bun simţ."
Evenimentul a ajuns să se deruleze puţin (mai mult) altfel decât a fost gândit şi programat şi în cele ce urmează descriu puţin detaliat, pe probe şi aspecte, ce s-a întâmplat:

Preluarea kitului de participare:

Potrivit informaţiilor de pe site, care se regăsesc şi astăzi pe site-ul concursului în forma iniţială, sâmbătă la ora 12 trebuia să se deschidă zona de preluare a kiturilor. 
sâmbătă, 31 august 2013
12:00-20:00 - Delta Rowmania Triathlon - program de înscrieri, de ridicare a kiturilor de participare, de completare şi depunere a declaraţiei pe proprie răspundere (zona de start, plaja Lacului Ciuperca). 

Ca să scap de o grijă şi să eliberez şi pentru ei terenul, la 12 eram la locul cu pricina. Care se mutase taman vis-a-vis de plajă, fiind mai  aproape de stradă şi de gara şi autogara din Tulcea. Ni s-a spus că încă nu se poate, să revenim, aşa că abia de la ora 17 (?) am putut şterge acest "to do" de pe listă. Noroc că eram cazată foarte aproape, max. 7-8 minute de mers pe jos.

Startul:

duminică, 1 septembrie

07:00 – 16:00       DELTA Rowmania Triathlon

07:00 – 08:30   program de înscrieri, de ridicare a kiturilor de participare, de completare şi depunere a declaraţiei pe proprie răspundere (Zona de start, Plajă lac Ciuperca)  

08:30 – 08:45 - şedinţa tehnică (Zona de start) 

09:15 – start Triatlon (Zona de start)  

09:30 – start MiniTRI (triatlon pentru copii) 

16:00 – festivitatea de premiere (Faleza, Scenă).

Dacă ne referim la ora de start, aici modificările au fost mai mult decât relevante şi bulversante şi printre motivele bănuite şi "zvonuite" printre sportivi s-au numărat:

- sunt prea mulţi participanţi şi traseul nu permite aglomeraţia;

- nu au destule cipuri de cronometrare, aşa că cei de la sprint trebuie să aştepe până ce cei de la super sprint termină concursul şi eliberează zona de tranziţie, cei de la olimpic trebuie să aştepe până ce cei de la sprint termină concursul şi eliberează zona de tranziţie.

Programul real, aşa cum mi-l amintesc (dezavantajul de a nu scrie imediat şi de a amesteca un pic cumulul de informaţii dinspre trei evenimente succesive), a fost următorul:

aprox.10:55 - startul la super sprint şi sprint ;

13:15 - startul la olimpic.

Potrivit afirmaţiilor din partea organizatorilor, respectiv în cadrul discuţiei de ieri cu Raluca Munteanu, nu a fost o problemă de insuficienţă numerică a cipurilor. Eşalonarea şi amânarea startului a intervenit în ultima clipă ca urmare a doleanţelor exprimate de unii sportivi care erau obosiţi şi consumaţi după ce sâmbătă participaseră la populistul triatlon din Olimp (No Stress - promovat destul de agresiv prin "ultima strigare a cuantumului premiilor oferite", o altă tentă defectuoasă ce pare că prinde bine la public). 

Personal mă abţin să comentez o astfel de procedură acceptată de un organizator care modifică programul unei zile întregi de concurs "la rugămintea unor sportivi de top". Dacă aşa stă treaba, atunci ar trebui să ne punem întrebarea în ce măsură mai contează "restul participanţilor" şi dacă este OK ca în sportul dedicat amatorilor "premianţii să decidă cursul apei". Eu aş fi lăsat ca "vină" lipsa cipurilor :-)

Un alt aspect care ţine de start a fost locaţia şi modalitatea. Unu la mână, nu s-a mai dat de pe plaja care oferea posibilitatea unui start excepţional, de gen "A-a-alinierea! .... START!". 

Doi la mână, startul nu s-a dat nici de pe pontonul care cu o zi înainte părea să fie pregătit pentru startul nostru. 
"Din motive de siguranţă, am preferat să renunţăm la acel ponton, fiind instabil şi prea mic."

S-a dat într-o manieră destul de inedită (dar nu ideală), dar care constituia un blocaj şi pierdere de timpi preţioşi la momentul ieşirii din apă (nu pentru mine, evident). Fotografia de mai jos este destul de explicită pentru a nu mă pierde acum în descrieri prelungite. 

Mă întreb dacă un start pe plajă, o traversare a acelei părţi a lacului şi o ieşire la zona de tranziţie unde a fost anul acesta nu ar fi posibil la o ediţie viitoare (pentru proba olimpică, desigur, ca să nu mai avem două ture.). 

Zona de tranziţie:

Aşa cum scriam şi aici, zona de tranziţie a fost scena unor întâmplări istorice! Deși nu dă neapărat de bănuit, dar de regulă există o vorbă: ”lacătele nu sunt pentru hoți, ăia știu să fure oricum!”

Fiind până la urma două serii de starturi, au fost şi două serii de acces şi eliberare a zonei, ceea ce inevitabil a condus la prelungirea iritantă a timpilor de aşteptare pentru noi, cei înscrişi la olimpic.

Accesul sportivilor în T1 era permis pe bază de "strigarea catalogului". Îţi auzeai numele şi te prezentai la arbitru cu pricina, la intrarea în ţarcul delimitat superficial cu bandă galbenă, având bicicleta şi casca pusă şi închisă sub bărbie. Primeai cipul de cronometrare şi în ţarc erai aşteptat de un alt arbitru care îţi arăta unde să îţi laşi echipamentul. La olimpic am fost 42 de capete, cât să fi durat strigarea? Între 10 şi 15 minute cred. 

Este de la sine înţeles că rastelele de bicicletă nu erau numerotate.

Mie personal mi-a plăcut procedura şi este o chestie de obişnuinţă să o accepţi ca atare. Chiar şi la 100 de participanţi se poate aplica, cu condiţia să le oferi tuturor aceeaşi marjă de timp în T1, înainte de start, pentru că fiecare are nevoie de un timp personal de pregătire şi unii sunt mai rapizi, alţii mai moşmondiţi.

Nu aş putea spune de ce s-a aplicat această procedură, singura explicaţie găsită mă duce cu gândul la ceea ce se ştia la faţa locului, dar nu mi-a fost confirmat de organizator: cipurile de cronometrare trebuiau recuperate de la cei care terminaseră supersprintul şi sprintul şi împărţite celor de la olimpic. E foarte limpede.

Zona de tranziţie a trebuit să fie total regândită sâmbătă. 
Potrivit Ralucăi Munteanu, poliţia rutieră din Tulcea nu a fost de acord cu planul iniţial şi impunea ca cicliştii să se dea jos de pe bicicletă după ce ieşeau de pe aleea lacului şi aveau de traversat strada care face legătura dintre gara/autogara Tulcea şi centrul oraşului. Ori varianta asta era inacceptabilă.
Distanţa de la plajă, care ar fi trebuit parcursă pe aleea din jurul lacului era mai mică de 1 km, apreciez 750 m, dar locul era cam îngust. 
Aşa că s-a mutat "tabăra de bază" şi odată cu această majoră modificare (de ultim moment, ceea ce este puţin explicabil pentru un eveniment anunţat de 6 luni de zile) s-au încurcat şi alambicat toate celelalte aspecte ale întregului concurs, dispărând ceva vertebre din coloana vertebrală. Bye-bye tranzit strict separat de public, by the way. Plaja în sine oferea un spaţiu mai intim, bine delimitat şi perfect delimitabil.

Startul:
Startul întârziat cu patru ore s-a dat din apă, fiecare poziţionându-se pe unde a vrut. Deşi şi starturile din apă pot fi disciplinate prin alinierea concurenţilor, această practică încă nu se aplică în România.
Înotul:

Două runde, apa calitativ discutabilă (eu personal am înghiţit 3 guri pline care mi-au stricat burta într-un mod absolut dramatic, fiind prima oară când păţesc aşa ceva) şi nu cred că în mediul urban poate exista o bună calitate a apei lacului. Ieşirea pe "scara de pompieri", cum ilustram mai sus.

Ciclismul:

Prima variantă de traseu, anunţată la începutul lunii martie, arăta astfel:

Apoi, spre final de august s-a modificat astfel:

O hartă cu a treia variantă de traseu nu există. Cert este că startul şi zona de tranzit erau acolo unde traseul iese din zona lacului.
Se ieşea din apă, se alergau cam 20 de m pe iarbă, se intra în T1, te schimbai, legat casca sub bărbie şi plecai înainte pe asfalt spre strada care făcea legătura dintre gară/autogară şi centru. Acolo era arbitru care te lăsa să încaleci şi să începi practic traseul de ciclism, cronometrarea probei începând însă cu vreo sută de metri mai departe, unde era covorul electronic și unde era și finish-ul concursului.

Fiind singura variantă prin care oamenii putea accesa gara/autogara, problema era deja delicată pentru cei care veneau cu trenul/autobuzul sau plecau, fiind nevoiţi să-şi care bagajele o bună bucată de drum. Circulaţia a fost oprită, cu excepţia autobuzelor de/pentru călători, cicliştii erau protejaţi prin vigilenţa agenţilor de poliţie şi a arbitrilor, distanţa până la poarta de cronometrare fiind de aprox. 100-150 de m (acolo a fost şi finish-ul oficial cronometrat al concursului).
Cei 37 de km de ciclism prin oraş au însemnat 8 bucle, incluzând 8 căţărări un pic cam agresive de vreo 50-75 m şi apoi, logic, o coborâre unde eu personal am prins 50 km/h, deşi calitatea asfaltului lăsa mult de dorit datorită numeroaselor petice făcute aiurea de mult-apreciatul "Dorel" şi a foarte numeroaselor capace de canale prezente peste tot, de parcă erai la o cursă de schi alpin cu obstacole.

Alergarea:

Aici nu am înţeles deloc de ce trebuia să fim scoşi din zona lacului şi duşi prin oraş.
Trebuia să facem două ture. Din zona de tranzit porneam spre lac, o luam la stânga printre oamenii din public, care se adunau pentru concursul de canotcă - efectele întârzierii atât de mari a startului -, dădeam o tură de lac (aprox. 2 km), ieşeam şi urmam traseul de bicicletă până la un anumit moment, viram stânga, intram pe faleza Dunării, ne strecuram prin populaţia destul de deranjată şi iritată, după vreo să zic max. 500 m de faleză reintram iar pe bulevardul principal, ajungeam la lac şi mai repetam o tură în acelaşi stil.
Organizatorul a dorit astfel să dea vizibilitate evenimentului, aşa că "ne-a scos în oraş", deşi zona lacului mi se părea ideală pentru cei 10 km. Desigur că aici fiecare are alte preferinţe.

Festivitatea de premiere:

Faptul că festivitatea de premiere nu mai putea avea loc la ora 16:00 ne era clar tuturor. S-a anunţat pentru ora 17, dar până la urmă abia în jur de 19:15 ne-a venit şi nouă rândul. Surpriza mare şi mai puţin plăcută pentru noi a fost că premierea triatlonul a fost plasată ultima în cadrul festivalului, neţinându-se cont că fusesem cu toţii deja "chinuiţi" de toate amânările şi aşteptările de peste zi. În fond, noi eram cei incluşi în marele festival. Planurile multora au fost date peste cap și fiind și zi de duminică, chestiunea era și mai delicată, căci mulți trebuiau să fie luni dimineață la muncă și foarte mulți aveau de condus între 3 și 12 ore pe drumurile patriei!

Nu pot să spun că nu mi-a făcut plăcere să asist la programul cultural şi la premierea concursului de canotcă, dar eram toropită de oboseală.
Ceremonia de premiere a triatlonului a început prin comunicarea unui incident care avusese loc în zona de tranziţie, anume furtul de către un localnic al bicicletei unei competitor polonez (poliţia locală refuză deocamdată să dea informaţii, solicitarea mea rămânând încă fără nici un răspuns).

Bicicleta fusese recuperată, hoţul depistat, posesorul bicicletei era fericit. Incidentul a fost foarte bine gestionat, norocul găsirii hoţului şi a bicicletei a fost incomensurabil de mare, salvând imaginea unui eveniment remarcabil organizat sub numele unei personalităţi sportive remarcabile, dl. Ivan Patzaichin

Ca o concluzie personală, trecând peste anumite neconcordanţe legate de unele aspecte şi incidente petrecute în ziua respectivă (asupra cărora există versiuni contradictorii), Rowmania Delta Triatlon, aflat la prima ediţie, poate fi considerat un triatlon reuşit și bine gestionat, al cărui organizator îşi asumă erorile şi scăpările şi care promite un "mult mai bine" pentru 2014. O abordare lăudabilă față de alți organizatori care reacționează uneori destul de agresiv la critici și întrebări.

Nu pot să nu evidenţiez în mod deosebit faptul că:
- am avut un foarte generos teren de joacă doar al nostru, pe proba de ciclism, respectându-se promisiunea de restricţionare şi blocare a traficului pe întreaga durată a desfăşurării concursului!
- am observat o atitudine profesionistă a agenţilor rutieri de pe traseu, a voluntarilor şi arbitrilor.
- dat fiind contextul generat de modificări de ultim moment, nu aveai ce să faci mai bine de atât.
Consider comunicarea către public, pe propriul site și pe grupul de pe Facebook, ca fiind foarte bună de la momentul lansării pe piață, mai puțin cea legată de ultimele modificări și de premiere. Eu personal am primit mereu feed-back și lămuriri.
Evenimentul are nevoie "să crească", astfel încât să se simtă parte din eveniment şi locuitorii oraşului, pe proba de alergare cel puţin neexistând public aproape deloc, ci mai degrabă injurii la adresa alergătorilor şi a organizatorilor.
Eu personal aş lăsa alergarea exclusiv în jurul lacului, fiind un mediu mai prietenos pentru sportivul aflat la o ultimă probă de concurs. Cred că o ediție de sacrificiu a sportivilor ajunge.

Informativ, probele triatlonului au fost:

INDIVIDUAL: 

MiniTRI (copii, 8-12 ani) – 150 m înot + 2.7 km ciclism + 500 m alergare
Supersprint (13-15 ani) – 400 m înot + 10 km ciclism + 2.5 km alergare
Sprint – 750 m înot + 20 km ciclism + 5 km alergare
Olimpic – 1500 m înot + 40 km ciclism + 10 km alergare

DE ECHIPĂ: 

Ştafeta Olimpică – 1500m înot + 40 km ciclism + 10 km alergare
O echipă poate fi formată din 2 sau 3 persoane.
*O persoană care participă la una din probele individuale poate fi şi parte dintr-o ştafetă (la înot sau înot + ciclism).
Ştafeta În familie – 400 m înot + 10 km ciclism + 2,5 km alergare
O echipă poate fi formată din 2-4 persoane (1-2 adulţi şi 1-3 copii).
* Copilul/copiii trebuie să parcurgă simultan cu adultul/adulţii cel puţin două dintre probele de înot, ciclism sau alergare (la alegere).
P.S.  
Dacă are cineva ora exactă la care s-a dat primul start şi la care s-a deschis punctul de predare a kiturilor, aş aprecia să îmi comunice.
Aici şi raportul cursei mele.