Aici episodul 1 - click back
Cum cresc unii mari: în trei ani cât alții în 10-15
Evoluția
numerică în sine nu se aștepta a fi spectaculoasă, dar debutul în
sine mi se pare deja o cifră impresionantă, dacă ne raportăm la România (căci
despre cifre e vorba acum, nimic altceva).
Astfel că 2011 a atras deja 1.288 de participanți
(!), din care 151 nu au terminat cursa și apar ca descalificați pe clasamentul
final.
2012 a însemnat
135
doamne, din care 13 DNF și 1.189 domni, din care 92 DNF, deci un total de 1.324 participanți, din care 105 nu au
terminat cursa. (Cifrele le-am luat din clasamentul afişat, dar conform d-nei Waveney, ar fi fost 1.600 de oameni la start. Nu am reuşit să ne lămurim ce s-a întâmplat cu diferenţa.)
A treia
ediție, care tocmai a avut loc pe 8
septembrie 2013, a completat limita celor 1.800 de locuri, adică s-au înregistrat 1.800, au achitat, dar nu s-au prezentat toţi la start, ci cu vreo trei sute doişpe mai puţini:
Ladies:
30-39
ani: 69
40-49
ani: 42
50-59
ani: 17
60-64
ani: 3
TOTAL
WOMEN: 158
Gentlemen:
18-29
ani: 229
30-39
ani: 574
40-49
ani: 507
50-59
ani: 137
60-69
ani: 13
70-74
ani: 3
TOTAL MEN:
1.463
TOTAL PARTICIPANȚI
8 septembrie 2013:
1.621 de triatlonişti.
Situaţia numerică oficială pentru 2013, la această cursă:
Situaţia numerică oficială pentru 2013, la această cursă:
1800 entered = înregistraţi on-line şi achitaţi
1482 registered at the event = s-au validat la faţa locului şi s-au prezentat la start.
1322 finished the race = finalişti, deci 160 de abandonuri/descalificări.
Procentul
participării feminine la această cursă nu variază mult de 11%, rămânând relativ
constant.
În Marea Britanie există trei curse sub licenţa Ironman: două de full şi una de half (70.3).
Din 2010 şi până în 2013 un număr total de 5.500 de atleţi au participat la aceste curse, numărul fiind limitat pe fiecare cursă,din motive de spaţiu/securitatea concurenţilor.
Din afirmaţiile interlocutoarei mele, s-au înregistrat în jur de 700 de atleţi per total, din care doar aprox. 5.500 au şi concurat.
În Marea Britanie există trei curse sub licenţa Ironman: două de full şi una de half (70.3).
Din 2010 şi până în 2013 un număr total de 5.500 de atleţi au participat la aceste curse, numărul fiind limitat pe fiecare cursă,din motive de spaţiu/securitatea concurenţilor.
Din afirmaţiile interlocutoarei mele, s-au înregistrat în jur de 700 de atleţi per total, din care doar aprox. 5.500 au şi concurat.
Cursă cu obstacole pentru organizatori
Următoarea
întrebare pentru interlocutoarea mea se referea la marile obstacole pe care le
întâmpină ei în organizare, începând de la prima ediție încoace.
Cea mai
mare bătaie de cap au avut-o cu populația locală. Eu le zic ”obstacole”,
optimiștii le numesc ”provocări”.
Se
dovedește a fi o muncă cu bătaie lungă și care implică foarte multă energie să
explici locuitorilor ce beneficii aduce pentru comunitate desfășurarea unui
astfel de eveniment. Ca și în România, percepția locuitorilor se rezumă doar la
faptul că ”Aoleu, și ne blocați tot orașul, străzile, întreg spațiul nostru!!”
– chiar dacă realitatea e departe de a fi așa. Sunt orbiți și speriați de
această perspectivă care oricum înseamnă doar o zi pe an din toată viața lor
(vorbind de un Ironman, unde timpul limită este între 16 și 17 ore).
Mesajele
către populație se raportau la explicitarea insistentă a punctelor pozitive pe
care evenimentul îl aduce comunității: flux turistic de vizitatori, căci mare
parte din concurenți sunt însoțiți de familie sau prieteni, crearea unei
atmosfere inedite pe care comunitatea nu o are pe parcursul anului și, nu în
ultimul rând, încasări masive (”for example Ironman UK brings an estimated £2.7 million to
Bolton”).
Cu sau fără autoritățile locale?
La întrebarea mea: ”În ce măsură vă bucurați de
suportul autorităților locale?”, răspunsul s-a dovedit la fel de spartan, dar
la obiect: ”Ne bucurăm de sprijinul și finanțarea reprezentanților Guvernului Wales,
al
Consiliului Local Pembrokeshire și al Administrației Parcului Național.”
Insistând puțin pe detaliile legate de acest capitol
și exemplificând cu ceea ce întâmpinăm în România, am mai aflat că peste tot
există ”provocări”. Autoritățile locale își aduc un aport relevant prin
închiderea drumurilor incluse în traseul competiției și ajută și la
planificarea generală a evenimentului. Mentenanța drumurilor nu poate fi
asigurată 100% doar pentru că există evenimentul ca atare, dar totuși se simte
că prezența competiției în comunitate devine tot mai mult un motiv real și luat
în considerare pentru a determina efectuarea de lucrări de întreținere a
infrastructurii locale.
Ne dați sau nu ne dați? Sfaturi adică :-)
Toate evenimentele
IRONMAN sunt proprietatea WTC (World Triathlon Corporation, Tampa Florida) și
din 2011, cum spuneam și mai sus undeva, nu au mai fost eliberate licențe noi.
Fiecare țară în parte are un Managing Director care face parte din marea echipă
a directorilor la nivel european și global, în cele din urmă. Toți cooperăm
foarte strâns și ne împărtășim experiența acumulată, obiectivul principal fiind
acela de a oferi cele mai bune condiții atleților înscriși în cursele noastre.
Toate
competițiile IRONMAN dispun de o echipă profesionistă care lucrează exclusiv în
baza unui standard pus la dispoziție de WTC, astfel că există o bază de date
globală care este practic cărămida de suport pentru fiecare eveniment în parte.
Planificarea și pregătirea detaliilor sunt cheia oferirii unui eveniment de
succes.
Cum și
când a început populația locală să fie interesată și să se simtă implicată în
acest eveniment major?
”Au existat localnici care ne-au sprijinit
din primul an, dar declick-ul s-a declanșat doar după ce oamenii au fost
martori la IM Wales 2011, astfel că în prezent o imensă parte din comunitate
consideră competiția ca fiind propria lor cursă de IRONMAN. Este greu de
descris cum se ajunge la așa ceva, dar cu siguranță că spectaculozitatea dată
de numărul mare de competitori veniți din întreaga lume are un aport semnificativ.”
Am mers un
pic mai departe pe aceeași idee și am vrut să aflu, în măsura posibilităților,
dacă există localnici care au început să practice triatlonul ca urmare a IM of
Wales.
”Cu siguranță că Wales îmbrățișează IRONMAN,
în ciuda faptului că este unul dintre cele mai dificile din întreg calendarul
IM. Foarte mulți s-au simțit inspirați și ambiționați văzând ce se întâmplă sau
fiind voluntari.
În 2011, 1,5% din totalul de participanți
provenea din Pembrokeshire, procentul urmând să ajungă la 7% în 2013! 46%
dintre ei au concurat pentru întâia oară la un IM.”
(deci
faceți calculele în cifre concrete, căci numărul de participanți îl aveți mai
sus, pe ani, detaliat, cotrobăind asiduu pe internet să le găsesc.)
Ca și număr actual de voluntari: 500
(!!)
Spre final, am vrut să aflu și ce
înseamnă pentru organizator acest concurs și redau răspunsul în original:
”Quote from
Kevin Stewart, Managing Director Ironman UK & Ireland: "We are seeing an
unprecedented interest in Ironman in the UK and now have the largest number of
athletes in Europe. It is fantastic to see such a large number of Welsh
athletes taking part in the Ironman Wales, many of whom have been inspired to
take part as a result of supporting friends and family and experiencing the
electric atmosphere for themselves."”
Un articol extraordinar. Felicitari Anca!
AntwortenLöschen