Blackhawk Security la TriChallenge Mamaia 2013_ep.1

Participarea mea la triatlonul de la Mamaia, pe 7 septembrie 2013, nu a fost planificată și bugetată pentru acest an. M-am detașat complet de acest concurs începând din 2011, nerezonând cu "ţepele*" date în general la premiere şi cu anumite valori pe care se merge.
Totuși m-am trezit luată de întâmplare și m-am lăsat purtată de val atunci când Andreea Călugăru mi-a spus că ”se caută triatlonist”. Și așa am dat de mesajul celor de la Blackhawk Security - B.S. mai pe scurt, în acest material - care căutau, dacă nu mă înșel, trei oameni pentru echipa formată sub umbrela companiei lor. Așa am aflat și de secțiunea TriCompany și am trimis un mesaj către ei, mai mult într-o doară. Și m-am pomenit cu o confirmare. 

Costurile erau integral suportate de ei: transport, o noapte de cazare și taxa de participare, acest lucru fiind pentru mine condiția principală pentru a mă gândi să mai introduc pe calendarul competițional propriu un alt concurs pentru 2013.
Cum-necum, oamenii au făcut ca totul să pară simplu, bine gestionat și mai ales real. Am regăsit în echipă alți doi băieți pe care îi știam, George Enescu și Radu Sprinceană, acesta din urmă o mult mai veche cunoștință de pe vremea când cochetam și eu cu mountain bike-ul pe la competițiile specifice și prin ture lungi din zona Bucureștiului.
Dacă Facebook-ul are un merit, ei bine îl recunosc și eu: ținem mult mai simplu și mai viabil legătura unii cu alții și acest lucru mi se pare benefic din multe puncte de vedere. Nici o altă platformă de socializare nu a cunoscut acest succes al inter-relaționării umane benefice, din punctul meu de vedere. 

Andrei Irode a fost cel care mi-a confirmat acceptarea în echipa B.S. Un tip impunător, volubil, pe care sigur nu vrei să-l superi, cel puțin asta sugerează statura și timbrul lui vocal.

Se promitea acoperirea costurilor și o serie de fotografii profesioniste ce urmau să fie realizate de Cipane, de asemenea membru al echipei și prieten cu B.S.
Cei nou cooptați în echipa B.S. ne-am reunit în parcul Carol într-o miercuri seară din august, să ne cunoaștem și să facem și fotografiile respective pe care Oana Dinu avea să le posteze, însoțite de câte un scurt text de prezentare a fiecăruia în parte, pe grupul nostru de pe Facebook.
Așa am făcut cunoștință atunci și cu Ciprian, zis Cipane, cu Denisa, Cristian Florea, Paula Brezeanu, precum și cu Andrei Irode și Oana Dinu, desigur.

Blackhawk Security avea să fie reprezentat la Mamaia sub următoarea formă: 
2 ștafete pe distanțele de sprint (750 m înot, 18 km ciclism și 5 km alergare) constituite din: 
Blackhawk 1, nr. de concurs 520: 

Mihai Tănăsescu înot, 

Radu Sprinceană ciclism și 

Florentina Florea alergare. 

Ei ai obținut locul 11 din 36 de echipe din categoria ștafetelor companiilor, cu 1h22min03sec.
S-ar fi clasat pe locul 15 dintr-un total de ștafete de 82 - dacă toate ștafetele ar fi fost incluse pe același clasament.

Blackhawk 2, nr. de concurs 521: 

Paula Brezeanu înot, 

Ciprian Vlăduț ciclism și 

Ciprian Florea alergare. 
Ei ai obținut locul 8 din 36 de echipe din categoria ștafetelor companiilor, cu 1h17min38sec.
S-ar fi clasat pe locul 11 dintr-un total de ștafete de 82 - dacă toate ștafetele ar fi fost incluse pe același clasament. 

4 individuali pe proba olimpică (1500 m înot, 37 km ciclism și 10 km alergare):
Denisa Niculae – 3h09min58sec
Anca Moraru – 2h51min24sec
Andrei Irode – 3h18min03sec (cu o tură în plus pe bike, deci aprox. 6 km suplimentari, din eroare de numărătoare) 
George Enescu – 2h31min48sec. 

Un total de 10 concurenți + Mihai Teodorescu + Oana Dinu de pe margine, care au avut grijă de fotografii, suport, încurajări.

I-am luat pe fiecare în parte pentru un mic ”portret robot” – înainte și după ziua de sâmbătă, ta-taa-taaaa, la scenă deschisă – începem cu ... the ladies :-) 

* 

Florentina Florea nu prea s-a dat prinsă după concurs, dar înainte de deplasarea noastră spre Mamaia se prezenta astfel:
”Voi alerga 5 km la Trichallenge 2013 și motivele pentru care cred că ar trebui să-ți faci curaj să participi sunt:

1. Sportul este un medicament accesibil pe care, dacă dorești, îl poți lua toată viața. Fie că alergi, biciclești sau înoți, vei arde câteva sute de calorii și acest lucru îți va îmbunătăți condiția fizică. Pe mine sportul mă ajută să mă deconectez de la problemele cotidiene, să-mi ordonez gândurile, să socializez și să-mi îmbunătățesc capacitățile fizice, dându-mi încredere în mine.

2. În concursuri pe echipe, cum este și triatlonul cu proba sa de ștafetă, am ocazia să leg prietenii și să am performanțe superioare față de o participare individuală. Echipa creează un efect de sinergie pe care îl percep în timpul cursei atunci când trag să scot un timp decent pe alergare, atunci când îmi ajut coechipierul să își transfere cipul de cronometrare, atunci când țip la cei din jur ”Cuulooooar!” pentru a elibera drumul de ieșire din tranzit și, cu puțin noroc, devin parte dintr-o echipă de campioni atunci când urc pe podium cu echipa.

3. Faptul că ești activ este cu mult mai bine decât dacă ai sta deoparte și ai comenta de pe margine. Încerci, experimentezi și, dacă îți faci curaj, poți să repeți experiența unui concurs pregătindu-te în mod consecvent. Sunt sportivi care concurează ca exemplu pentru copiii lor, alții concurează pentru cauze caritabile, dar toți adaugă de fapt o cărămidă la dezvoltarea lor personală.

4. La un concurs poți observa sportivi care arată normal pe exterior, dar ulterior afli că au o suferință fizică și/sau mentală și totuși nu se dau bătuți. De ce? Pentru că schimbarea face parte din ei. Abilitățile fizice se pot dezvolta și, în timp, motivația crește din interiorul tău. Aproape un an de zile m-am antrenat cu adolescenți cu probleme majore de vorbire și auz, iar unii dintre ei aveau și dizabilități intelectuale. Am găsit o punte de comunicare și nu ne-am dat bătuți.”
Și-a alergat porția de 5 km în 27min05sec.

* 

Denisa Niculae - nu e doar fotogenică, ci de-a dreptul fru-moa-să!! - a fost mai greu de prins după concurs și are o prezentare foarte succintă, cuvântul de căpătâi despre ”Ce a reprezentat pentru tine participarea la triatlonul de sâmbătă, din Mamaia?” fiind ”DISTRACȚIE”!
”Mă bucur că am făcut parte dintr-o echipă veselă și motivată și mulțumesc celor de la Blackhawk foarte mult pentru această oportunitate. Mă bucur că am avut prietenii lângă mine, oameni la care țin și cu siguranță voi reveni și anul următor.” 
Cum ai ajuns să intri în lumea triatlonului, până la urmă? 
”De când eram mică am fost o fire activă. Eram aproape în fiecare zi afară la joacă cu copiii. Înainte să încep școala am început să înot. La inițiere mi-a fost greu, pentru că îmi era foarte frică de apă, dar nu am renunțat și am ajuns să fac înot de performanță aproape zece ani.
După ce am renunțat la performanță și am început facultatea și un job în paralel, totul s-a schimbat. Am avut o perioadă în care foarte rar mai găseam timp să fac mișcare.
Până când am realizat că nu mă simțeam bine, lipsea ceva ….
Am sportul în sânge, deci am decis că trebuie să găsesc timp pentru a continua să fac ce-mi place. Am reînceput să înot, apoi treptat am început să alerg și în cele din urmă mi-am luat și o bicicletă. Speram ca la un moment dat să încerc un triatlon, just for fun, de ce nu?
Sincer? Dorința mea era să ajung să particip la un moment dat la TriChallenge de la Mamaia. Am tot urmărit în mediul on-line edițiile anterioare și simțeam că anul acesta sunt pregătită. Plină de entuziasm, am promis că nu-i voi dezamăgi, pentru că fac ceea ce-mi place și mă simt bine!”
A terminat concursul după 3h09min58sec (34:32/1:30/1:05). 
Ar fi fost pe locul 11 din 13 la olimpic open feminin și locul 104 din 118 la olimpic open mixt.

*  

Paula Brezeanu – nici pe ea nu am mai reușit să o prind după concurs, dar câteva cuvinte despre sine tot avem:

"Mă întreabă lumea de ce înot. Le răspund: ”Pentru că sunt din Constanța și pentru că toți cei din Constanța sau de la mare trebuie să știe să înoate”. Glumesc!
Înot pentru că îmi place, pentru că știu, pentru că îmi dă libertate. Când sunt în apă simt că nu am nicio piedică, că pot să ajung acolo unde îmi doresc, iar exercițiul acesta mă ajută și când sunt pe uscat. Îmi stă în fire să încerc să fug de lanțuri. Apoi, când înot mă relaxez. Indiferent de viteza sau de stilul pe care îl adopt rezultatul este același."
A parcurs cei 750 m prin apă în 17min31sec. 

*

Eu - ”mezina” - în ordine cronologică inversă - grupului, am cam făcut de toate, pe toate segmentele vieții: și sportiv, și social, și profesional. Lucrurile mi se întâmplă întotdeauna ”mai târziu” decât majorității, deși în copilărie eram deja percepută ca fiind ”un copil îmbătrânit de griji, care nu știe să zâmbească”. Viața mi-e marcată de ”aura individualistului”, fiind o karmă de care nu te poți lepăda. 
Am învățat aproape totul de una singură, nu pentru că așa am ținut neapărat, ci pentru că nu am avut de ales. Uneori cred că și mersul tot de una singură l-am descoperit, că vorbitul cu siguranță.

La Mamaia am făcut o cursă bună, mai puțin cu înotul nu mi-a ieșit, cel mai slab timp ever, cu min. 2 minute staționați înainte de ieșirea din apă din cauza unor crampe absolut terifiante la gambe! 
Aș fi fost pe locul 3 din 13 la olimpic open feminin și locul 71 din 118 la olimpic open mixt. Primul podium open din viața de triatlonistă amatoare, de care însă nu am avut parte, ca o ironie a sorții.
Timpul meu total a fost 2h51min24sec (47:12/1:12/51:25). 

(aici urmare cu the gentlemen :-))

N.B. - În mod ciudat, organizatorul nu ne-a inclus în clasamentul și premierea de la olimpic individual, preferând să facă un clasament separat companiilor, deși am fost doar 7 oameni la olimpic individual (5 băieți și 2 fete) şi în 2011 a desfiinţat podiumurile la fete pentru că, vezi doamne, erau prea puţine (!), dar nu au anunţat asta nicăieri.
*detalii vor urma în raportul de cursă, dar până atunci citez supărarea pertinentă a altora, de pildă a unui sportiv de top, Alex Diaconu:
"Pe langa inot, o a doua dezamagire a zilei a fost modul in care a fost facut clasamentul general si premierea la open. Desi au fost doua starturi separate, amatori si elite, clasamentul a fost facut la gramada. Conditiile au fost diferite (vant, ajutor in plutoane la bicicleta, valurile la inot) si in plus una e sa iti urmaresti adversarul in mod direct, vazandu-l in fata si dozandu-ti efortul ca sa il depasesti, si alta e sa concurezi "pe nevazute". Cred ca la viitoarele editii ar fi o idee buna ca startul separat sa insemne si clasament separat.
Iar a treia dezamagire a fost festivitatea de premiere pentru circuitul de triatlon. Desi la fiecare etapa au fost desemnati si premiati liderii intermediari, acum la marele final al circuitului a fost o mare bataie de joc. Pe langa faptul ca nu au mai fost acordate premiile in bani, nu au existat nici macar cupe sau tricouri si am fost chemati pe scena pentru inmanarea unei diplome scrise cu carioca. Este pacat ca tot efortul investit pana acum sa se termine asa. Atat sportivii cat si federatia si-au dat silinta pe parcursul celor 4 concursuri din circuit, si la final am ramas doar cu vorbele, fara ca efortul sa fie recunoscut si recompensat cum se cuvine. 
Sper din tot sufletul ca promisiunile federatiei de a acorda totusi premiile sa se indeplineasca, si organizatorii concursurilor de sosea sa ia exemplu celor din circuitul de MTB si sa isi onoreze angajamentele facute la inceput!"
Şi aici ce s-a întâmplat în 2011 la premiere.