Problema ființei umane este că nu știe să comunice. În pofida tonelor de maculatură (printată sau electronică) pe tema comunicării, concluzia mea este că ființa umană nu face uz de acest instrument al conviețuirii. Din varii motive. Așa cum la naștere nu ne naștem cu un manual de supraviețuire, tot așa nu prea ne învață nimeni cum să comunicăm. A vorbi nu înseamnă nicidecum a comunica, atenție!!
Am constatat în ultimii doi-trei ani că nici experții în comunicare nu o stăpânesc. Este o diferență enormă între a vorbi despre comunicare, a o preda, ca materie, a te da mare și important cum că de zece ani o studiezi și între a o pune în aplicare cu succes. Și nu mă refer la comunicarea de tip publicitate, campanii publice, vânzări produse. Aia e altă planetă în care io una nu mă bag.
 | |||
| Ieșiri în grup de fete organizat de VELETAGE Viena |
Biciclitul în grup (și nu discut de mountain bike) este o
provocare imensă și pe linie de comunicare!! Sau mai ales pe linie de
comunicare.
Un grup armonios și închegat care parcurge împreună rute de
50 sau 200 de km se bazează pe comunicare, reciprocitate, toleranță, disciplină
strictă.
Chiar dacă oficial nu discutăm despre o ierarhie, ca orice
grup, și acesta are nevoie de un cap sau două (voi folosi sintagma ”șeful de
trib”). Și, în plus, mai are nevoie și de o coadă (voi folosi sintagma
”paznicul”). Adică cineva conduce (cu schimbul) și cineva încheie plutonul.
Totul se întâmplă din motive de siguranță, nu de imagine.
Cine își asumă responsabilitatea aducerii la cunoștință și a implementării semnalizărilor într-un grup de ciclism?
De regulă, cel care îl organizează. Cel care organizează evenimentul, adică ieșirea pe traseu. Dacă el nu știe, ”cheamă un prieten”. Ceea ce este important este în definitiv:
1. Semnele communicate să acopere toate situațiile care se pot întâlni pe traseu;
2. Semnele communicate să fie clare și posibil de executat în timpul mersului;
3. Semnele communicate să fie înțelese de toți membrii grupului;
4. Semnele communicate să fie exersate înainte de pornire.
Cei noi în grup: nu vă rușinați să întrebați și să dați din mâini înainte de start!! Vă faceți vouă un serviciu și faceți un serviciu întregului grup. E vital ca fiecare membru al grupului să vorbească aceeași limbă cu toți ceilalți.
Pe parcursului rutei este vitală transmiterea semnalizărilor.
Șeful de trib este cel care are raza vizuală completă, ca urmare semnalizările de la el pornesc. Fiecare semn făcut de Șeful de trib este preluat exact ca într-un joc de domino până la Paznic. Este important ca și paznicul sau ultimul din grup să semnalizeze pentru a nu pierde exersarea și automatizarea transmiterii semnalizărilor. Poți fi ultimul în grup, dar pe o distanță lungă nu rămâi neapărat ultimul. Un grup de ciclism este destul de dinamic, locurile nu sunt fixe, ba chiar se recomandă să fie schimbate prin rotație. Nu există ”ăla e locul meu”, că doar nu suntem în lojă la opera de stat, nu?
ATENȚIE:
Fiecare pion, fiecare individ din grup preia responsabilitatea pentru siguranța celui din spatele său!!
În același timp, nu te baza exclusiv pe cel din fața ta (!!)
Până la urmă, TU singur ai interesul să te protejezi, asta înseamnă să fii mereu atent, să încerci să vezi peste rândul din fața ta, să fii permanent pregătit să poți frâna și să-ți poți elibera piciorul din pedală.
Regula de Aur dintr-un grup de ciclism poartă un singur titlul: COMUNICAREA PRIN SEMNE ȘI VOCALIZE!
Fără implementarea și punerea în aplicare a Regulii de Aur nu se poate bicicli în grup.
Cum deja am pomenit mai sus, Șeful de trib este primul care semnalizează sau strigă (de pildă, când se apropie o intersecție, se semnalizează de încetinire, atenție și dacă nu vine nimic din alte direcții el este cel care strigă cu capul spre spate: ”Libeeeerr!”, cel din spate preia și fiecare la rândul lui preia strigătul și-l dă mai departe). A nu se înțelege că dacă ești într-un grup de 8-30 de persoane toți intrați așa orbește în intersecție. Asta se poate întâmpla doar dacă 1-2 membri din grup se opresc să dirijeze traficul și închid plutonul în urma ultimului biciclist din grup, mulțumind celor care au oprit (șoferii sau alți bicicliști care veneau pe perpendiculară).
Ca urmare, comunicarea principală are loc din față spre spate, dar nu este singurul tip de comunicare.
Există și inversul, adică din spate spre primul rând. Acest lucru se întâmplă atunci când:
1. Viteza de deplasare e prea mare și cineva rămâne în urmă. Paznicul sau cel care rămâne în urmă trebuie să strige: ”Încetiniți” sau ”Așteptați”.
2. Cineva din grup aflat mai în spate pățește brusc ceva (îi cade bidonul de apă (verificați-vă chestiile atașate pe bicicletă, de regulă nu e voie să vă cadă bidonul, dar se poate întâmpla, mai ales dacă îl folosești în timp ce pedalezi), sau trebuie să meargă la toaletă sau să se dezbrace etc.).
Alte detalii importante de care trebuie ținut seama:
a) în funcție de segmentul de drum și/sau situația traficului Șeful de trib decide și semnalizează corespunzător dacă grupul se deplasează în rând indian sau pe două rânduri;
b) având în vedere că de regulă viteza de deplasare este destul de mare, minim 25 km/h, nu se recomandă schimbarea frecventă a poziției în grup. Acest lucru se face la reporniri sau pe segmente degajate de drum, fără trafic;
c) se evită spațiile goale, a.î. să se profite la maxim de mersul la plasă;
d) dacă ai nevoie să tragi o flegmă, un scuipat sau să-ți scuturi nasul, asigură-te că fluidele tale nu vor ateriza pe cel din spatele tău (!!)
Având în vedere că aceste materiale pe care le public se adresează mai ales începătorilor și amatorilor, recomand organizarea de tururi ”No-drop”. Ce înseamnă acest lucru?
Nimeni nu se pierde pe drum. Paznicul are grijă de acest lucru. La urcări, cei mai rapizi așteaptă în moțul dealului. La coborâri, cei mai curajoși așteapă acolo unde se termină coborârea. Fără încruntări, fără reproșuri. Cei care sunt mai lenți, mai fricoși, neobișnuiți cu mersul în grup nu trebuie să se simtă vinovați. Capisci?!
Cine își asumă responsabilitatea aducerii la cunoștință și a implementării semnalizărilor într-un grup de ciclism?
De regulă, cel care îl organizează. Cel care organizează evenimentul, adică ieșirea pe traseu. Dacă el nu știe, ”cheamă un prieten”. Ceea ce este important este în definitiv:
1. Semnele communicate să acopere toate situațiile care se pot întâlni pe traseu;
2. Semnele communicate să fie clare și posibil de executat în timpul mersului;
3. Semnele communicate să fie înțelese de toți membrii grupului;
4. Semnele communicate să fie exersate înainte de pornire.
Cei noi în grup: nu vă rușinați să întrebați și să dați din mâini înainte de start!! Vă faceți vouă un serviciu și faceți un serviciu întregului grup. E vital ca fiecare membru al grupului să vorbească aceeași limbă cu toți ceilalți.
Pe parcursului rutei este vitală transmiterea semnalizărilor.
Șeful de trib este cel care are raza vizuală completă, ca urmare semnalizările de la el pornesc. Fiecare semn făcut de Șeful de trib este preluat exact ca într-un joc de domino până la Paznic. Este important ca și paznicul sau ultimul din grup să semnalizeze pentru a nu pierde exersarea și automatizarea transmiterii semnalizărilor. Poți fi ultimul în grup, dar pe o distanță lungă nu rămâi neapărat ultimul. Un grup de ciclism este destul de dinamic, locurile nu sunt fixe, ba chiar se recomandă să fie schimbate prin rotație. Nu există ”ăla e locul meu”, că doar nu suntem în lojă la opera de stat, nu?
ATENȚIE:
Fiecare pion, fiecare individ din grup preia responsabilitatea pentru siguranța celui din spatele său!!
În același timp, nu te baza exclusiv pe cel din fața ta (!!)
Până la urmă, TU singur ai interesul să te protejezi, asta înseamnă să fii mereu atent, să încerci să vezi peste rândul din fața ta, să fii permanent pregătit să poți frâna și să-ți poți elibera piciorul din pedală.
Regula de Aur dintr-un grup de ciclism poartă un singur titlul: COMUNICAREA PRIN SEMNE ȘI VOCALIZE!
Fără implementarea și punerea în aplicare a Regulii de Aur nu se poate bicicli în grup.
Cum deja am pomenit mai sus, Șeful de trib este primul care semnalizează sau strigă (de pildă, când se apropie o intersecție, se semnalizează de încetinire, atenție și dacă nu vine nimic din alte direcții el este cel care strigă cu capul spre spate: ”Libeeeerr!”, cel din spate preia și fiecare la rândul lui preia strigătul și-l dă mai departe). A nu se înțelege că dacă ești într-un grup de 8-30 de persoane toți intrați așa orbește în intersecție. Asta se poate întâmpla doar dacă 1-2 membri din grup se opresc să dirijeze traficul și închid plutonul în urma ultimului biciclist din grup, mulțumind celor care au oprit (șoferii sau alți bicicliști care veneau pe perpendiculară).
Ca urmare, comunicarea principală are loc din față spre spate, dar nu este singurul tip de comunicare.
Există și inversul, adică din spate spre primul rând. Acest lucru se întâmplă atunci când:
1. Viteza de deplasare e prea mare și cineva rămâne în urmă. Paznicul sau cel care rămâne în urmă trebuie să strige: ”Încetiniți” sau ”Așteptați”.
2. Cineva din grup aflat mai în spate pățește brusc ceva (îi cade bidonul de apă (verificați-vă chestiile atașate pe bicicletă, de regulă nu e voie să vă cadă bidonul, dar se poate întâmpla, mai ales dacă îl folosești în timp ce pedalezi), sau trebuie să meargă la toaletă sau să se dezbrace etc.).
Alte detalii importante de care trebuie ținut seama:
a) în funcție de segmentul de drum și/sau situația traficului Șeful de trib decide și semnalizează corespunzător dacă grupul se deplasează în rând indian sau pe două rânduri;
b) având în vedere că de regulă viteza de deplasare este destul de mare, minim 25 km/h, nu se recomandă schimbarea frecventă a poziției în grup. Acest lucru se face la reporniri sau pe segmente degajate de drum, fără trafic;
c) se evită spațiile goale, a.î. să se profite la maxim de mersul la plasă;
d) dacă ai nevoie să tragi o flegmă, un scuipat sau să-ți scuturi nasul, asigură-te că fluidele tale nu vor ateriza pe cel din spatele tău (!!)
Având în vedere că aceste materiale pe care le public se adresează mai ales începătorilor și amatorilor, recomand organizarea de tururi ”No-drop”. Ce înseamnă acest lucru?
Nimeni nu se pierde pe drum. Paznicul are grijă de acest lucru. La urcări, cei mai rapizi așteaptă în moțul dealului. La coborâri, cei mai curajoși așteapă acolo unde se termină coborârea. Fără încruntări, fără reproșuri. Cei care sunt mai lenți, mai fricoși, neobișnuiți cu mersul în grup nu trebuie să se simtă vinovați. Capisci?!
P.S.
Semnalizările cele mai frecvente sunt pentru următoarele situații (mă gândesc la o soluție cum să fac un material cu fotografiile corespunzătoare):
*cioburi pe jos, dreapta sau stânga;
*groapă, capac de canal, bordură sau alt obstacol;
*cale ferată;
*sens giratoriu;
*urcare;
*încetinire;
*pieton, câine, copil;
*deplasare în șir indian;
*deplasare pe două rânduri;
*biciclist sau mașină din contra-sens;
*depășire din spate, pe stânga;
*oprire;
* viraj stânga/dreapta.
Semnalizările cele mai frecvente sunt pentru următoarele situații (mă gândesc la o soluție cum să fac un material cu fotografiile corespunzătoare):
*cioburi pe jos, dreapta sau stânga;
*groapă, capac de canal, bordură sau alt obstacol;
*cale ferată;
*sens giratoriu;
*urcare;
*încetinire;
*pieton, câine, copil;
*deplasare în șir indian;
*deplasare pe două rânduri;
*biciclist sau mașină din contra-sens;
*depășire din spate, pe stânga;
*oprire;
* viraj stânga/dreapta.
Keine Kommentare:
Kommentar veröffentlichen