*Teoria periodizării se referă la planul de antrenament pentru un eveniment de anduranță de tipul triatlonului pe distanța de ironman
Macrocicluri, mesocicluri, microcicluri, linear, non-linear, încărcătură, volum, obiective, priorități, metode, intensitate, consistență, specificitate ..... și lista poate continua și poate speria orice novice care se apucă de unul singur să studieze întreaga filosofie a planului de antrenament pentru un Ironman!
Cei de la Ironman au un program de coaching pentru viitorii antrenori de Ironman unde înveți să deschizi ochii și să pricepi, dar mai ales să centralizezi și să ordonezi aparenta infinitate de informație care circulă pe peste tot legată de mult-discutatul și între timp de tot mai mulți mult-râvnitul plan de antrenament.
Dintre toate capitolele enorme ale cursului - per total să se tot adune o mie de pagini A4 și ore-n șir de material audio - cel mai dificil mi s-a părut cel al planului de antrenament cu toți termenii tehnici, logica și complexitatea lui.
Introducerea în acest segment cu destule variabile și principii mai mult sau mai puțin relative este însă o lecție interesantă și dacă scriu despre ea îmi va fi și mie mult mai ușor să o rumeg.
Orice triatlonist care aspiră să termine cu succes - chiar și ăla care are o singură prioritate: să ajungă dincolo de linia de sosire în timpul alocat, întreg și capabil să respire și să se deplaseze - un Ironman (3,8 km înot, 180 km ciclism și 42 km alergare într-un timp alocat de 17 ore) are nevoie de un plan de antrenament foarte bine și exact structurat. Acest plan de antrenament (PA) încorporează o serie de principii și priorități ale procesului de antrenament.
Foarte mulți antrenori recurg la un plan bazat pe teoria periodizării.
Teoria periodizării se referă la un ciclu progresiv al mai multor componente ale programului de antrenament pe parcursul unei anumite perioade de timp.
Există mai multe modele de periodizare, respectiv de program de antrenament. Cele mai cunoscute sunt:
1. Modelul liniar de periodizare
2. Modelul non-liniar de periodizare
Modelul non-liniar de periodizare - sau periodizarea ondulatorie - se referă la un program de antrenament care suferă frecvent modificări pe parcursul derulării sale. Este un tip de program care permite mai mult timp de recuperare alocat unor anumite grupe de mușchi, articulații și sisteme ale organismului.
Modelul liniar de periodizare, denumit și cel ”clasic” este un program ale cărui faze/segment cresc progresiv în intensitate (efort) și scad progresiv în volum (durată).
Pe scurt și în termeni cât mai simpli:
Planul anual de antrenament este practic ”harta” după care sportivul se ghidează pe parcursul anului. Este un proces constituit din:
- segmente sau faze
- cicluri.
De denumiri tehnice nu scăpăm, așa că jonglăm acum cu:
- macrociclu
- mesociclu
- microciclu
MACROCICLUL este perioada totală de antrenament care începe practic cu prima zi de antrenament și durează până la ziua evenimentului, respectiv cursa de Ironman.
Durata și numărul macrociclurilor în cadrul unui plan anual de antrenament variază în funcție de:
- experiența sportivului
- numărul competițiilor-cheie (din sezonul pentru care se începe pregătirea).
Un plan linear de antrenament pentru un novice arată cam ”în halul” următor:
Un macrociclu este alcătuit din cicluri mai scurte sau perioade de antrenament numite de regulă MESOCICLURI.
Mesociclurile se concentrează pe un obiectic specific din cadrul obiectivului general al planului de antrenament.
În cadrul mesociclurilor se află perioadele de 7 zile, denumite microcicluri.
Microciclurile sunt structurate în funcție de prioritățile antrenamentului (anduranță, forță, viteză sau o combinație de elemente).
MICROCICLUL este cel mai important instrument funcțional de antrenament din cadrul întregului proces, deoarece determină calitatea procesului de antrenament.
O relație benefică între sportiv și antrenor se dezvoltă pe parcursul mai multor ani, de regulă 3-4 ani. În acest interval de timp cei doi se cunosc mai bine și antrenorul poate aprecia cu exactitate progresele înregistrate de sportiv.
Este o mențiune importantă pentru că mulți sportivi își imaginează că rezultatele apar din primul sezon.
Coachingul este o activitate extrem de complexă și am ocazia să văd cum este să locuiești în aceeași casă/familie cu potențialul tău sportiv. Îi simți ritmul de viață, îi urmărești obiceiurile, nutriția și apreciezi motivația și obstacolele. Aceste observații te ajută enorm să concepi un plan de antrenament care să i se potrivească, altfel riști să îl sperii, să îl faci să se simtă hărțuit și în scurt timp va renunța, șansele de a reveni la idee fiind destul de reduse.
Desigur că în situația mea actuală discut de un context ideal, de regulă nu este posibil ca antrenorul să locuiască în aceeași casă cu sportivul său sau invers.
Pentru mine, este o ocazie excepțională de a câștiga experiență și recunosc să mi se pare foarte interesant. Și parțial distractiv, chiar dacă Manu nu se pregătește pentru triatlon, obiectivele ei fiind total altele, dar având tangență cu sportul :-)
Cel mai important lucru însă, care nu este precizat nicăieri, din păcate:
Coachingul este nu doar o profesie, ci o VOCAȚIE.
Profesiile vocaționale au, sau ar trebui să aibă, pentru că și l-au pierdut, din păcate, un statut aparte. E vorba de pasiune, de implicare 100%, de mult suflet și mult studiu.
Antrenorul poate fi el un tehnician pur și simplu, dar asta nu-l face coach.
Coach-ul se ocupă și de mental, și de spirit, și de suflet.
De adaptare, de încurajare, de înțelegere.
Și ..... va urma, cu siguranță!
P.S.
Cursul de coaching este ținut de:
Mark Allen
Matt Dixon
Paula Newby-Fraser
Troy Jacobson
Lance Watson
Dave Scott
și toți mi se par de excepție. Fiecare explică propria filosofie și toți împreună se întâlnesc la nivel de principii și tehnică.
Keine Kommentare:
Kommentar veröffentlichen