”Da de ce fuji?” ”....î..îîî...îîî.... di plășere, bade! di plășere!”

Oradea, 21 iunie 2013 - ziua dinaintea startului primului meu Ironman full!

Deși aseară am stat și io la terasă cu gazda mea, Cristi, Meda - prietena lui - și alți amici de-ai lor și am dat pe gât 2 litri de bere-limonadă / total seară și ne-am despărțit un pic ”veseli” pe la miezul nopții (ca să nu avem discuții de parcă și cu barcă se plimbau în dacă: fac tratament pentru gât, tantum verde și modafen, dar am băut bere rece .... este inuman să nu bei bere-limonadă rece la 40°C!!), totuși azi la 5:43 mă spălam pe ochi și la 6:24 ieșeam la o alergare matinală. A fost o noapte mai răcoroasă (haaaaaaaaaa! adică probabil au fost doar 20 de grade și urme de briză).

Din păcate, pe traseul alergat de mine nu am avut aparatul foto la purtător, căci nu m-am gândit că o voi lua pe coclauri, ziceam așa, de 1-2 km prin fața casei. Dar am ajuns sus pe dealuri, pe unde nici nu bănuiam că mai există gospodării.

CONCLUZIE: Câinii orădeni, care apără cu strășnicie gospodăriile rezidențiale din zona pe unde am alergat io, nu sunt antrenați deloc pentru IM, nu prea sunt treji dimineața, abia latră, comunică greu de la hectar la hectar .... urcam o pantă de vreo 30% și în mijlocul aleii .... trona un lup ciobănesc de toată frumusețea, cu capul pe labe și cu urechile în răsfățul razelor de soare .... la cât mi-s mie de dragi patrupedele, așa am făcut instant o răsucire de 180° și am luat-o frumușel în jos, pe unde urcasem..... de ziceai ”Ce-i aia!!” Nu de alta, nu vroiam să-mi forțez norocul, că poate îngerul meu păzitor dormea la ora aia .... și patrupedul arăta ceva de genul acesta:

În rest, față de chinuita faună bucureșteană, cam liniște și pace ....

Sus pe deal, la un moment dat, mă întâlnesc cu un localnic, un bărbat mai în vârstă. Se uita extrem de nedumerit la mine. Dar extrem!! Oare prin Oradea nu mai aleargă și alții? Cât de marțiană putea să fie apariția mea. Și mă întrebă, dând drumul nedumeririi sale extreme: ”Da de ce fuji?” O întrebare care m-a luat prin surpindere. Am dat din umeri și, din alergare, am strigat: ”Di plășere, bade, di plășere, atât!” Și noh că fură opt kilo di plășere ....