De la banal la eveniment

1. Doi oameni, pe un pod. Ete-nah, și ce-i cu asta? În același moment, în lumea asta, probabil că pe multe alte mii de poduri din lume, doi oameni stau deasupra apei ....

2. Un bec în apă! Ete-nah, și ce-i cu asta?!

3. Un fir de naylon coboară în apa lacului. Și?!

 4. Altă pânză de păianjen. Cool, dar nimic special ....

 5. Un termometru banal, care la ieșirea din apă brusc a început să coboare. Semn că apa e mai caldă cu 1-2-3 grade Celsius. Și ce-i cu asta? Pe cine interesează că apa are 28, 30 sau 15°C?!

 

6. Doi tipi merg probabil la scaldă .... Unde e evenimentul?

7. Un patruped blănos, sigur cu personalitate, într-o navetă din plastic. 

DECI, punct și de la capăt, cu răspunsurile :-)

1. Tipul în albastru este Istvan Szokolszky, cel care, de patru ani, organizează singurul triatlon de anduranță de tip Ironman, din România. Pontonul respectiv este practic locul de start, adică pe Lacul Paleu, la vreo zece km de Oradea, jud. Bihor. Și momentul imortalizării: cu două dimineți înainte de startul unei competiții care se anunță mai aprigă din cauza unei canicule copleșitoare.

2. Nu e bec în apă, evident, ci reflexia soarelui matinal de la ora 08:15, deasupra Lacului Paleu care zace în nesimțirea propriei călduri acumulate. Totul strecurat prin filtrul unei mari și extra-fine pânze de păianjen.

3.  He-he ... la capătul firului se află acel termometrul pe care stau, la propriu și la figurat vorbind, cel puțin 150 de perechi de ochi. Este drumul către aflarea unui răspuns: va fi cu neopren sau fără?! (”Dă-i Doamne să fie sub 24!!! Dă-i Doamne să fie 23,9 măcar!”)

4. O altă pânză de păianjen, în altă paletă de culori, pentru destinderea atmosferei :-))

5. Este un termometru cu totul special, de măsurătoarea căruia atârnă, precum viața de un fir de păr, destinul și karma multora ..... cu sau fără neopren?! Până să ajung eu să fac poza, coborâse deja cu un grad, deci ”apa mării înregistrează la această oră un minim de 28°C!”, ca urmare, draCi înotători și triatleți ..... acu-i aku!! Sunt convinsă că VOI NU VEȚI VREA SĂ PURTAȚI NEOPREN la această temperatură, care va crește, căci soarele nemilos și crud vă va bate pe creștet cu o insistență cinică, tupeistă și răzbunătoare!!

6. Eh, și ei acolo .... îngrijorați și cu rugăciunea la ei, de genul: ”Dă-i Doamne să fie sub 24!!! Dă-i Doamne să fie 23,9 măcar!”). Cristi Hanga, orădeanul Ironman-ist, și amicul lui plus io mergem la 8 ale dimineții să testăm ciorba din Paleu.

7. Este un pisoi care a îndurat 10 ore de mers cu mașina, ca să fie în Oradea. Care a pus stăpânire pe naveta mea de echipament de concurs. Și care e fericit aici în Oradea. Deci vă rog, nu-i orișice pisoi :-))

Și uite-așa, un lac privat din satul Paleu devine, pentru o zi din an, centrul de atracție pentru cel puțin 300 de oameni (sportivi, organizatori, parteneri ai organizatorilor, rude și prieteni ai sportivilor, fotografi etc.). Uite-așa, pentru cei care visează să fie la startul acestei competiții și se pregătesc de măcar un an de zile pentru ea, măsurarea temperaturii apei este un eveniment în sine și banala noastră plimbare la lac dă unora insomnii ....

Greu de crezut că temperatura apei va scădea. Cu siguranță că nici la 24°C nu-ți dorești un neopren de 2-3 mm pe corp.

Principalul este, după umila mea părere, să:

1. vă gândiți că pentru toți concurenții există aceleași condiții de concurs,

2. vă gândiți că se putea și mai rău,

3. vă gândiți că cele 3 sau 6 sau 11 luni de antrenamente sunt doar un drum frumos și sâmbătă nu va fi destinația finală, ci doar un popas, căci antrenamentele vor fi reluate după aceea, căci pentru voi o faceți, nu pentru peștii din Paleu :-)

4. vă gândiți că poate mai bine renunțați la neopren, decât să fie vijelie și furtună și să se anuleze concursul sau vreo probă a acestuia.

5. vă gândiți orice mai vreți voi. Căci oricum va fi ..... CRUNT! :-))

Care puteți, veniți mâine la recunoașterea de traseu bicicletă, e destul de important.