Fericirea la comandă_1

Sună utopic, nu-i așa?

Da, știu …. știu pentru că așa am spus și eu, insistent, cel puțin 30 de ani din viața mea (plecând de la adevărul absolut că destul de mulți ani nici măcar nu suntem conștienți de noi înșine! Conștiința de sine vine târziu, la unii nu vine niciodată. Dar asta e altă discuție.)

Am decis să continui să scriu despre ”chestiile” astea pentru că aseară am avut o discuție interesantă cu o veche cunoștință, o fostă colegă de muncă de acum 11 ani, cu care m-am împrietenit de la un moment dat, dar nu ne-am mai văzut de câțiva ani. A citit materialul scris zilele trecute și a simțit nevoia să discutăm. Și a fost bine și pentru ea, și pentru mine. Eu m-am bucurat că materialul a avut rezonanță și că, după cum mi-a spus, i-a fost de ajutor. Iar eu mă bucur să pun oamenii pe gânduri, mai ales dacă îi ajută chiar pe ei :-)

Perioadele interesante din viața noastră, atunci când (ni) se întâmplă chestii care nu prea ne plac, ne împing pe unii dintre noi către analiză, auto-analiză, studiu …… deodată avem timp să ne ocupăm de cine suntem noi cu adevărat, deodată avem interes să vrem să înțelegem de ce lucrurile se sau ni se întâmplă într-un anumit fel, dorit sau chipurile nedorit ….

Dacă stai și sapi profund în măruntaiele mentalului tău și alegi să fii sincer cu tine însuți vei avea o revelație: aceea că tot ceea ce ți se întâmplă a existat mai întâi în sertarul cu gânduri din creierul tău. Indiferent că e vorba de chestii care nu-ți plac sau de chestii care te îmbată cu fericire, totul este mai întâi apărut la nivel mental. Și mai departe, tu ești șeful! Tu decizi ce faci cu gândul. A te lăsa dus de gând, condus de gând, este însăși blocarea ta ca entitate care există, care trăiește. Tu decizi dacă e o buruiană, o floare de câmp sau un trandafir ori un crin – eu consider crinii albi un fel de flori regale -.

Având în vedere că a vorbi despre nefericire nu este subiectul materialului de față și nici nu voi trata vreodată acest subiect (n-aveți decât să extrapolați principiile și veți înțelege de ce nu o fac), m-am decis să analizez ”cu gând tare” sintagma de ”fericire la comandă” sau, cum zic unii ”fericire pe tavă”. 

În primul rând, ce înseamnă fericirea pentru tine? Pentru fiecare fericirea se definește altfel. Ceea ce nu știm majoritatea dintre noi este faptul că fericirea se poate învăța. 
Un prim pas ar fi să începi să joci rolul principal în propria ta viață. 
Să îți definești pentru tine ideea de fericire. 
Știi să visezi sau ai uitat de mult să o faci? 
Ai visat vreodată la ceva? 
Care este cel mai mare vis al tău? 
Nu al celui de lângă tine, ci al tău. Vorbesc aici de viața ta, independent de oricine altcineva. Este un material despre egoismul individual de a-ți trăi viața, cuvântul ”egoism” fiind, din păcate, nu prea avantajos interpretat în societatea noastră. Deși în ultimii 20 de ani egoismul ca atare este un fel de caracteristică în relațiile dintre oameni și mulți se dau loviți de ”egoismul” celorlalți. Da, știu, am trecut și eu prin asta. Dar până la un anumit moment, când am zis: ”Gata! De azi sunt egoistă! Mă educ să fiu egoistă și superficială și nu-mi (mai) pasă de ceea ce spun ceilalți”.

Partea bună a lucrurilor este că nu e nevoie să reparăm ceva din trecut.

Putem decide ca exact din acest moment să începem să lucrăm la fericirea noastră. Trecutul nu mai are importanță. Ține de noi să acceptăm acest lucru.

De foarte multe ori anii trecuți când mai cochetam cu ideea că ”da frate, n-am aia, n-am aia, dar până la urmă ce puii meu vreau eu în viață? Concret, ce vreau?” Și ieșeam mereu pe minus. De ce? Pentru că nu știam ce vreau. Nu am fost tipul de femeie care să se vadă la altar, cu copii în brațe, servind cina pentru toți ceilalți. Nu. Nici tipul de carierist nu am fost. Nu am avut o imagine clară asupra vieții, am lăsat-o să vină cum vrea ea. Lucrurile concrete, clare pe care le-am avut, le-am primit după ce mi-au apărut în gând, dar fără să fiu conștientă de puterea gândului.
Și aș fi putut înțelege din copilărie, dacă aș fi primit îndrumare. De aceea, materialul ăsta e important și pentru părinți, poate mai ales pentru părinții care sunt OK cu ei înșiși și doresc să-și îndrume copiii.
Aveam 7-8 ani, eram la munte cu mama și am găsit o plasă de minge. Goală. Îmi doream o minge, nu aveam minge. Dar acum aveam plasa pentru o minge pe care nu o aveam. Peste câteva zile am primit o minge! Da, exact așa este. Doar că noi la 7-8 ani nu aveam conștiință de sine, cum au unii copii în ziua de azi, pentru că le este insuflată de părinți sau bunici sau de altcineva matur.

Este important să recunoaștem ce anume vrem în viață. Să ne definim ceea ce ne face pe noi fericiți. Și să continuăm să vrem, dacă suntem siguri că aia vrem. Nu râde, că nu este de la sine-înțeles pentru toată lumea. Și asta începe de la formulare, de la felul cum comunicăm. Dacă să zicem ne întâlnim cu un prieten și începem să-i spunem: ”Frate, ce nasol, am rămas fără job și nu am bani.” Este un exemplu de cum ne atragem ceea ce nu dorim să avem în viața noastră. Ne focusăm pe o situație care există, cu tot negativismul ei, în loc să ne focusăm pe o situație care să arate așa cum dorim să fie.

Există o foarte cunoscută teorie a ”legii atracției”. Mi-au trebuit mulți ani să o accept cu adevărat. Auzisem de ea, cititsem de ea, dar dădusem mereu ignore și delete. Și așa am risipit din ignoranță și neîncredere mulți ani din viața mea. Așa am și atras prea mulți oameni nepotriviți în viața mea și am suferit după pierderea unor relații, chiar dacă acestea erau nepotrivite. Acum știu că oamenii potriviți rămân în viața ta, chiar dacă uneori apar pauze. E ca în orice cuplu, mai e nevoie și de câte o pauză.

Deci discuția cu prietenul trebuie reformulată: ”Frate, mă simt ușurat, am timp să mă odihnesc, să-mi limpezesc mintea. Un job nou, care să-mi aducă mai mulți bani – asta e prioritatea mea de acum.”

Învață să refuzi să te gândești mai mult de două secunde la orice gând negativ care îți vine în minte. 

E greu. Nu e greu. E foarte ușor. E chestie de exercițiu.

Cade unul, se alege cu julituri, eventual o fractură. Ce face? Există cel puțin două opțiuni:

1. ”Auleu, ce-am pățit, ce nașpa, ce mă doare, ce nenorocire….. etc.” 

2. ”Bine că nu m-am lovit la cap, că acolo rămâneam. E bine așa, am scăpat chiar ieftin.”

Da, incredibil, dar este exact lecția aia cu ”care e jumătatea ta de pahar? Aia plină sau aia goală?” Cel puțin trei decenii eu am văzut în general doar jumătatea goală.

Ai găsit un anunț, un job care te interesează. Poate un proiect nou suplimentar pe lângă ce faci. Poate te interesează chiar enorm de mult. Vrei să fie al tău. Simți că ai fi fericit cu el. Din toate punctele de vedere. Fără nici un ”dar” sau ”poate”. Aplici și aștepți. Începi apoi să lucrezi la imaginația creatoare prin care te și vezi invitat la interviu. E un mare pas să fii invitat la interviu, mai ales că toți în jurul tău vorbesc de câțiva ani doar în termeni de ”dacă nu ar fi situația asta economică globală, criza asta …”. Dovadă că nu există nici o criză și că totul este doar o invenție, nu este acum o criză mai mare decât a fost ”inainte de criza asta”, totul ține de cum s-a comunicat prin mass-media și de cum s-a inoculat isteria asta mondială  - deci dovada este faptul că la foarte mulți le merge nu bine, ci exagerat de bine. Că ajungi sau nu la interviu este mai puțin important în discuția asta ca atare. Primești refuz. Tu știi că jobul ăla este al tău, indiferent de refuzul primit. Deci repet: dacă vrei ca jobul să fie al tău, din toate punctele de vedere, fără nici o teamă, fără nici un ”dacă”, mergi mai departe. Desigur că răspunzi la refuzul primit cu un mesaj politicos de genul ”poate vă mai gândiți, poate în viitorul apropiat, eu rămân oricum interesat etc.” și în același timp îți pui la muncă imaginația creatoare. Te trezești dimineața și-ți imaginezi creator că începi munca la noul loc de muncă atât de râvnit. Te vizualizezi în cele mai mici detalii cum te duci la muncă, cum intri, cum vorbești cu colegii, cum arată biroul tău etc.
Și jobul va fi al tău. 

Pentru că Universul lucrează pentru cei care au încredere, pentru cei care vibrează pozitiv. 

Nu este îndeajuns să-ți dorești. 

Vital este să atragi. 

Vital este să formulezi corect ceea ce vrei să atragi în viața ta. 

Vital este să crezi 100% în ceea ce vrei în viața ta. 

Și dacă îți dau acum o foaie de hârtie și te las o oră să scrii detaliat ce anume te face pe tine fericit vei vedea că e mai ….. interesant decât ai crede să formulezi ce te face fericit, în detalii. 

Din fericire și pentru asta există exerciții.

Ep. 2: Cartea aspectelor pozitive din viața mea