Întâi, Mr. Mouse senior s-a cățărat în/pe pat - da chiar, de ce spunem noi ”în” pat?!?
Apoi, Mr. Kat s-a cățărat și el pe/în pat, plângând și miorlăindu-se că nu și nu, nu plec nicăieri, că încep ăia cu artificii și bubuieli și lui i-e frică singurel!
Uitați-vă și voi la ei .... poți să negociezi cu așa ceva ?!!?! Era deja unșpe aproape, planul era să plec la și zece.
M-am echipat ușurel, pe ascuns .... le-am luat fața cu pantalonii :-))
Și mi-au dat bilet de voie, hurraaaa....
La 23:11 porneam motorul. Bucureștiul aproape golit de trafic, cum îmi place mie. Ud pe jos, ceață. Am ajuns cum plănuisem, la 23:35 parcam vis-a-vis de intrarea pe la Rock Cafe.
Un pic de joc de glezne ...
și la dreapta, spre Aleea Trandafirilor. Planul era 1-2 ture. Dar mă gândeam că prin zona podului de cale ferată e cam sinistru, cu tot cu frontala mea cea șmecheră, așa că mai bine prelungeam eu tura ca să iasă un 10-12 km.
Aleea spre Arcul de Triumf era slab iluminată, pustie, asfaltul ud lucea în lumina gălbuie-roșiatică a felinarelor. Nici un semn că ar fi Crăciun, An Nou, nici un ornament .....
La Arcul de Triumf, niște ornamente țipătoare și cam aglomerate. Discordanță totală cu chelia parcului.
Se apropia miezul nopții, alergasem un km.
Nimeni în jur. La Charles de Gaulle aceeași stridență a unor ornamente ce par a fi ”de împrumut”. Dar bradul electronic mi-a plăcut oarecum.
Am zăbovit puțin la statuia fetei cu ulciorul ....
și am pornit mai departe. Incredibil, dar nici picior de om. Doar oamenii de pază.
Aveam în căști ProFM, bairam direct din Predeal, Pârtia Clăbucet. Așa că eram la curent cu momentul X ..... și să vezi artificii și bubuituri prin jurul parcului:
Ceața mă cuprindea din toate direcțiile ...
Pe la km 5, din direcție opusă mai venea un alergător. Și el cu frontală, bine echipat .... n-a zis nimic, nici eu nu am zis nimic ...
Am urcat dealul spre roata mare din parcul copiiilor. În zona aceea aveam să mai învârt măcar 4-5 km, ca să evit să fac două ture de lac - căci mi-era cam sinistru la podul de cale ferată, sincer vorbind -, urmând ca pe la km 10-11 să cobor din nou la aleea principală de pe malul lacului.
Oamenii de pază patrulau, la toți le-am zis ”La mulți ani!” și mi-am văzut de lenta-mi alergare cu muzica-n urechi. Cineva ieșise cu un cățel la plimbare. În rest, nu am mai văzut alți ”turiști”.
Am trecut și pe podul acela fără probleme, să-mi trăiască lanterna!
Când am ajuns la punctul de start eram la km 12. Deci m-am încăpățânat să mai trag 3 km, să fie ”sumă rotundă” :-)
M-am rotit prostește peste tot pe la statui, prin jurul copacului acela mare de pe Aleea Trandafirilor ..... burnița prin ceață și era liniște.
Un cuplu venea ca din basm, pe una din alei. S-au oprit pe o bancă. Eu mi-am văzut de alergare, mai aveam 700 de m ca să ajung la doriții mei 15 km :-)
Totul era perfect. O alergare lentă, mai lentă decât dorisem, dar venisem de relaxare, nu de antrenament. E prima oară când alerg noaptea, singură, printr-un parc atât de mare și de pustiu.
15 km / 1h31min.
Am traversat bulevardul ....
m-am schimbat în mașină, am dat un telefon de verificare și în drum spre casă m-am oprit la prieteni. Tocmai ne dădeam seama că ne știm de zece ani .... wow, ce trece timpul ăsta ....
Și am ajuns și io acasă pe la șase dimineața :-)
LA MULȚI ANI!
Va fi un an special și știu asta din interior. Fără glumă.
UPDATE 31.12.2014:
Chiar a fost un an special. Cel mai special an din viața mea. Cu urcușuri, coborâșuri, bucurii, fericiri, decepții, lacrimi, multe drumuri și multe drumuri lungi, medalii, cupe, colaps, extaz, descoperiri, relații câștigate, relații pierdute, revelații, suferințe, epuizare, deznădejde, îngeri păzitori, trezire, emoții, regăsire.
Este ora 22:30 în Austria și mă echipez pentru o alergare lungă, dar ușoară. La mulți ani celor care le pasă!
Keine Kommentare:
Kommentar veröffentlichen