”Sunt aici pentru a câștiga” - ep. 3: Concurentul furios

Aici, ep. 2
Din tonul cărții și abordarea generală, Macca este un sportiv care trăiește prin a-și umili concurența, în general, precum și pe toți aceia care ”i-au dat cu flit”, cum ar fi chiar Federația de Triatlon din Australia. Este un observator și un vânător care excelează și nu pot nega faptul că acest lucru a contribuit la urcarea lui pe treptele triumfului. Este de la sine înțeles că un om cu performanțele sale capătă un ego infinit asupra propriilor puteri de orice fel. Lauda cea mai mare pe care și-o asigură este legată de ”jocurile minții”, așa fiind chiar denumit unul dintre capitolele cărții.
”În anul 2000 mi-am dezvoltat o strategie de ciclism care m-a făcut foarte periculos. Trebuia să-mi dezvolt aptitudinile pentru proba de bicicletă (….) Așa că, pentru a câștiga, trebuia să-i fac pe ceilalți atleți să se teamă de mine pe bicicletă. (….) Am introdus în ecuație intervalele de forță, pedalând pe pinion mare la deal. Am făcut antrenamente la ritm de motor, pedalând în spatele unei motociclete care rula cu viteze între 65 și 80 km/h. Aveam intervale scurte de efort susținut contra cronometru: atac, atac, atac, după care urma evadarea. Astfel mi-am dezvoltat o gamă mai largă de rotații (o cadență mai rapidă a pedalării), care îmi permitea să atac și să întrec atleții la proba de bicicletă. Reușeam să stabilesc un ritm variat, care era foarte dificil pentru alți sportivi. (…..) Când a început sezonul 2001, ceilalți nici nu au știut ce i-a lovit. Cursa pe bicicletă a devenit arma mea într-o asemenea măsură, încât ajunsesem să pot decide când începe adevărata cursă. Am început să câștig cam tot ce se putea.”
Și de aici a reînceput, în forță, și acea agresivitate verbală de care a fost criticat de foarte multe ori prin presa internațională. Macca scrie cu ușurință despre acest lucru, fiind foarte mândru de propria-i abordare:
”În 2001 am început să spun în stânga și-n dreapta cum urma să-i bat pe toți pe bicicletă. Vroiam ca toată lumea să știe cât sunt eu de încrezător.”

Da ….. e o chestie interesantă, mai ales că i-a și ieșit. Există cazuri ale unora nu mai puțin încrezători în ei, la fel de temerari în a cultiva auto-lauda, cărora nu le-a ieșit nimic ….

”Oamenii mă tot întrebau:

- De ce le dezvălui strategia ta de concurs?

Dar băieții știau deja strategia mea de cursă. Nu asta era problema. Vroiam să-și facă griji din cauza mea, să nu se mai concentreze pe propria strategie. Fiind singurul care spunea astfel de lucruri, de aici a pornit ideea că sunt arogant. 

E un concurent furios. 

Nu-l enervați pe Macca.”