Apel umanitar

Scurt și la obiect:

La începutul lunii decembrie, în timpul unei întâlniri în sala de conferințe, uneia dintre colegele mele de servici i s-a făcut rău. O fată tânără, spre 30 de ani, bine făcută, plină de viață, pozitivă.

A luat-o salvarea. 

Atac cerebral. Din senin.

Marțea trecută a fost operată, vineri, 24 ianuarie, a fost trecută de la terapie intensivă în salon. 

Operație pe aortă.

Nu mă pricep, nu știu detalii. O știu doar pe ea. Una dintre colegele noastre ține legătura cu Giulia. Așa se numește colega care, într-o frumoasă zi de decembrie a plecat la servici și nu a mai revenit seara acasă. Giulia.

Dacă cineva empatizează cu acest caz, fac apel pentru strângerea unor bani.

Oricât, nu contează. Dacă nu aveți, măcar dați mesajul mai departe. Poate se întâmplă ceva și pentru Giulia.

Toți suntem la fel de vulnerabili în fața unor situații care țin de boală, accidente, iar sistemul medical din România este, precum știți, falimentar.

Doritorii mă pot contacta direct, dacă chiar există doritori voi pune aici IBAN-ul meu, pentru că altă modalitate de colectare nu știu. 
Nu sunt genul care crează cauze și face tam-tam, pentru mine nu aș fi în stare să strâng nici 10 lei. Nu sunt genul care începe să-și facă un site și să spună ”vând km alergați/pedalați/înotați”, dacă alerg 50 de km, dă-mi 100 de lei, hai că e doar 2 lei kilometrul. Nu știu să fac chestia asta, nu știu să cer, nu știu să primesc. E prima oară când fac așa ceva. Pentru altcineva. Cică port noroc altora. Să fie!
Am o coastă fisurată. Nu e grav, dar e al dracului de dureros. Am venit acasă în seara asta și, încet, cu picioarele, am dat la o parte din zăpadă, să pot intra în mașina mea personală, să mai dau drumul la motor. Doi vecini munceau să scoată mașina unuia dintre ei din nămeți, un al treilea deszăpezea 2 m mai încolo. Trei bărbați. Eu, singură. Mi-a fost jenă să cer ajutor. Ei nu s-au oferit. Au terminat, au plecat și eu am mai rămas să mă lupt. Când să plec și eu, vine vecinul care parchează mașina lângă a mea și care uneori, de răutate, vara, când eu lipsesc, își pune mașina pe locul mașinii mele. Fără nici un motiv. Așa vor mușchii lui, că știe că nu am o namilă acasă care să coborare să-i învinețească vreun ochi sau să-i spargă vreun parbriz. Locul lui era plin de zăpadă, căci de două zile lipsise și nu catadicsise să curețe nimic. Mi-am dat seama că termină în 5 ore de unul singur. M-am dus sus la mine și am coborât cu lopata mea. Pentru mașina mea, pentru mine, nu aș fi făcut acest efort. Cu o coastă fisurată, nemâncată, obosită, cu dureri. L-am ajutat cu sârg, așa cum am putut, o oră jumate. A fost greu, dar a reușit să-și bage și el mașina. A fost foarte greu. Un efort mare pentru mine. Dar așa sunt eu ... pentru mine, mai puțin. Pentru altul, aproape totul. Sunt defectă, știu.
Nu știu cum s-o ajut altfel pe Giulia..... Am luat două pastile, mi-am pus un brâu țeapăn să-mi țină coastele și acum zac. De fapt mă voi culca, că-s terminată fizic. Dar gândul că poate o pot ajuta pe această colegă, fie doar și cu niște bani mai mulți decât pot oferi eu, mă face să zâmbesc.
Aveți un buton de DONATE pe blog, coloana din dreapta, sus. 
Blogul ăsta adună între 8.000 și 11.000 de vizualizări pe lună. Ce-ar fi dacă din 8.000, măcar 200 ar empatiza cu acest apel și dacă măcar 200 de oameni ar dona 10 lei, 20 de lei, 25 de lei ... ce-ar fi?!
Eu mă bag cu 100 luna asta. Giulia va fi multe luni în recuperare, 100 de lei e un nimic pentru ea. Dar poate că 100 de lei mai atrage și altele după sine.

Pentru cei care sunt din București și pot ajunge în zona Hotelului Marriott, mă găsesc acolo pe timpul zilei.

Anca - 0722 789 394
IBAN: RO49 INGB 00 00 99 99 00 1000 36
TITULAR CONT: MORARU ANCA
Update 30.01.2014:
Între timp, am și contul Giuliei, deci puteți alege una din cele 2-3 variante:
RO78RZBR0000060011452167 - deschis la RAIFFEISEN BANK  SA
Titular: Constantin Giulia Ioana