vindecare holistică: ruptura de ligamente _ ziua 6-9

Ziua a VI-a de la accident (vineri, 13 martie 2020):

Genunchiul rămâne umflat. De încăpățânare, de ce altceva?? 

Ziua de azi am dedicat-o cercetării. Am combinat ceea ce știu eu (anatomic, fiziologic și holistic) cu orice altceva aș fi putut găsi suplimentar pe internet, de regulă informații ”dovedite științific.” A existat până în decembrie 2019 un medic arab, aici în Salzburg, care timp de 40 de ani a reparat fracturi și articulații condamnate operațiilor, fără operații. Practic omul găsea punctele și meridianele de susținere (trigger points), punea manual oasele în poziția lor inițială (fără anestezie și cu durerile de rigoare pe care mi le reamintesc din copilările, când îmi fracturasem glezna stângă!!) după care urma terapia fizică, adică dezvoltarea musculaturii din zona respectivă. Ceea ce nu mi-e mie clar este cum de în decursul a 40 de ani acest medic a fost cercetat și eficiența rezultatelor a fost recunoscută, dar nimeni nu a preluat abilitățile lui. Astfel că tratamentele oferite de el nu mai sunt posibile acum.

Am vizualizat (imagine și emoție) articulația ca fiind sănătoasă pe principiul ”amintiri din viitor”.

Am schițat articulația sănătoasă și am adăugat apoi culori - pe principiul „terapie prin culori” (format A3). Este tabloul pe care îl voi primi la fiecare mișcare prin casă :-)

Meditație și subliminare cu focus pe: vindecare interioară, ”mind over matter” (Dr. Joe Dispenza).

Am petrecut 1-2 minute pe o pernă cu aer - testare genunchi, stabilitate posibilă fără șină? Hm ..... nu prea mi-e clar.

Flexare: dureri.

Întindere picior: dureri.

Mișcări în super slow motion. Identificarea trigger points din zona genunchiului.

Ziua a VII-a de la accident (sâmbătă, 14 martie 2020):

Genunchiul rămâne umflat. Port șina mai ales noaptea, că ziua prin casă nu am unde să mă mișc. Azi oricum am desenat intens - am intrat pe detalii, un alt format A3.

Visualizare, visualizare .... emoție, simțire. E imposibil să nu aduci aceste elemente când desenezi așa ceva.

Meditație și subliminals cu focus pe vindecare interioară, mind over matter (Dr. Joe Dispenza again, rezonez foarte bine cu el).

Câteva minute pe o pernă cu aer: testarea genunchiului, cum se comportă fără șina atașată. Rămâne stabil .... nu-mi dau seama exact, fir-ar să fie!

Totul în slow motion, din nou îndoiri și întinderi ale piciorului. Greu.
Identificarea de trigger points și masare ușoară.

Am ieșit șontâc-șontâc pe-afară, prin rezervație. Cinci km de mers. A fost bine. La început e mai greu, dar după câteva minute articulația se încălzește și îmi intru în ritm. Am mers fără dureri și conștient fără să șchiopătez din șold. Că ai un și dai în alta. Desigur că am ieșit cu șina atașată. Dar e strategia optimală, să nu șchiopătezi, să simulezi mișcarea naturală, normală, dinainte de accident. E ceea ce transmiți către creier, îl educi pentru a îți transmite și el ulterior ce ai de făcut.  Conștientizarea faptului că a fi conștient asupra faptului că ești conștient contează. Da, totul e în mintea noastră, indiferent dacă mintea e în creier sau în inimă!

Ziua a VIII-a de la accident (duminică, 15 martie 2020):
Genunchiul rămâne umflat și îndoirea tot mai provoacă dureri intense. Dorm cu șina atașată noaptea. Dacă mă mișc mai mult, merg, mă simt mai bine.

Am înnebunit azi, am ieșit cu bicicleta!! 12 km - cam 7 minute pe km. Am forțat conștient. Chestia e că articulația are nevoie de mișcare. Mișcarea, pentru a deveni fluidă, are nevoie de sinovia, lichidul din articulația genunchiului. Sinovia se formează doar prin mișcare și așa unge articulația, ca să o poți folosi. Deci totul e logic. Nu cred în teoria zăcutului pe canapea și dacă te educi cât de cât pricepi mecanismele și ai șansa să experimentezi. Dar desigur că aceste procese implică un anume nivel de cunoaștere de sine.

Ziua a IX-a de la accident (luni, 16 martie 2020):

Tot umflat, parțial. Noaptea trecută, după plimbarea cu bicicleta, a fost cam agitată din cauza durerilor. Totuși, totul se simte mai bine când fac terapie prin mișcare.

Am mers 8,5 km foarte încet pe jos, cu șina. O vreme de vară. Am făcut trei pauze. M-am surprins șchiopătând și așa a apărut durere în șoldul drept. Logic.

De azi totul rămâne închis: hoteluri, restaurante, baruri, firme, pârtii de schi, școli, grădinițe, centre de tineret și de seniori, vizite în spitale, biserici, magazine. Doar benzinării și magazine de alimente de bază sunt deschise.