Din "Cartea Tibetana a vietii si a mortii" - Sogyal Rinpoche
"Autobiografie in 5 capitole
1. Ma plimb pe strada. Este o groapa adanca in trotuar si cad in ea. Sunt pierdut .... nu am nici o speranta. Nu este vina mea. Imi trebuie o vesnicie sa gasesc o cale de iesire.
2. Ma plimb pe aceeasi strada. Este o groapa adanca in trotuar. Ma fac ca nu o vad. Si cad iarasi in ea. Nu-mi vine sa cred ca sunt in acelasi loc. Dar nu este vina mea. Imi trebuie si acum mult timp sa ies.
3. Ma plimb pe aceeasi strada. Este o groapa adanca in trotuar. O vad ca este acolo. Dar tot cad in ea ..... este un obicei. Ochii imi sunt deschisi. Stiu unde ma aflu. Este vina mea. Ies numaidecat.
4. Ma plimb pe aceeasi strada. Este o groapa adanca in trotuar. O ocolesc.
5. Ma plimb pe o alta strada."
Cam asta facem toti, nu? La nivelul 3 excludem posibilitatea ca vina sa ne apartina noua si doar noua. La nivelele 4 si 5 incepem sa avem probleme si nu gasim poteca de ocolire sau nu putem gasi o alta strada ...... de cele mai multe ori nici macar nu ne gandim ca ar exista si alte strazi ............
Teoria mea este ca, din acest punct de vedere, oamenii se impart cel putin in urmatoarele categorii:
1. cei care schimba strada dupa primul nivel.
2. cei care ocolesc groapa la al treile nivel.
3. cei care trec prin toate cele 5 nivele, singuri.
4. cei care, singuri fiind, nu vor gasi niciodata o alta strada si vor ramane la nivelul 2.
5. cei care, singuri fiind, nu vor trece mai departe pe nivelul 4. Au nevoie de cineva pentru a trece la nivelul 5.
(va urma, cu siguranță)
