Energien spüren ....

Man sollte zuerst überhaupt auf dem Gedanken kommen, dass was gerade in sich so passiert, in sich so trübbelt, mit Energiefelder zu tun haben könnte. Ja sicher, man kann alles nur mit der Bewegung der Planeten zu tun haben und das kommt sowieso immer auf der Rechnung, aber manchmal ist es viel mehr als das. Da wir uns im Sinne in einer unsichtbare, aber spürbare Welt begeben, gibt es nie eine Sicherheit, dass was man spürt, das ist, was man denkt oder was man zu definieren versucht ....

Jeder Mensch ist von seinem Energiefeld umgeben. Der (also der Energiefeld) bleibt nie statisch. Seine Dynamik hängt von Gedanken, Emotionen, Gefühle ab. Wir sind ständig in Bewegung, auch wenn wir schlafen. Ich beobachte neulich meinen Partner: vor dem Einschlafen – also wenn er sich noch in den Theta-Wellen – vor dem Tiefschlaf – Delta-Wellen - (4 bis 8 Hz, wobei der Mensch bei einem konzentrierten Wachzustand sich in einem Frequenzbereich ab 14+ bis ca. 40 Hertz liegt) befindet – zuckt er aus allen Körpergliedern. Dann lässt nach, dann bewegt er sich im Schlaf, sprich sogar zu mir in Teilschlaf .... Wir kommen nie zu Ruhe, zur Stille, denn alles in uns permanent arbeitet.

Wir hatten letzte Woche, jeder in seiner Art und Weise, eine aufregende Woche. Wir haben nicht viel Zeit zusammen verbracht, tagsüber überhaupt nicht, also ich könnte behaupten, wir waren distanzmäßig getrennt. Er war mit seinen Sachen beschäftigt, ich mit meinen. Nicht unbedingt mein Geschmack, aber es ist so.

Es verlief alles gut bis Donnerstagabend. Seitdem ist etwas anders. Zumindest in meiner Empfindung. Und seitdem versuche ich rauszufinden, um was es geht. Weil ich eben den Sachen zur Quelle gehen mag, es interessiert mich. Denn, wenn ich es verstehe, kann ich lernen, damit für mich leichter, gelassener umzugehen. Wenn für mich alles stimmt, dann stimmt auch in meiner Umgebung (gegebenenfalls also auch für ihn, weil er in meiner sofortigen Nähe ist). Und umgekehrt.

Ich habe es lange überlegt.  Wir fragen uns ziemlich regelmäßig ob „Alles OK bei dir?“, aber diesmal war anders. Er sagte plötzlich, ich frage ihn zu oft, als wäre etwas nicht in Ordnung. Er war deutlich gereizt. Er behauptete, ich würde phantasieren, bei ihm ist alles gut.

Hm .... 

da ich ein höchst sensitiver Mensch bin (mit den dazugehörigen Vor- und Nachteilen), dachte ich mir: „Egal was du sagst, ich weiß es, dass Etwas außer deiner Wahrnehmung stattfindet.“

Sonntag habe ich mir ein total beschissener Tag geschafft. Komischerweise nahm ich es sogar während des Geschehens wahr, aber ich stürzte mich in meiner Sturheit. Warum macht man so was? Weil man im Grunde nicht so genau versteht, um was es geht. Man versteht grundsätzlich danach, wenn man verstehen möchte. Und ich glaube, das dieses verstehen wollen steigert unsere Lebensqualität, so dass wir nicht mehr so hin und her vegetieren (also existieren statt leben und erleben), aber dass wir achtsam leben. Bis zu der Grenzen der Selbsterschöpfung.

Ab ca. acht Uhr in der Früh bis etwa zwei Uhr am Nachmittag - sechs Stunden alleine Gartenarbeit unter Hitze – wer tut sich so was freiwillig an? Jemand der nach Antworten sucht, sag ich mal so. Eine Gartenarbeit, die für niemand anderen im Haushalt eine wichtige Rolle spielt, auch wenn ich das Ergebnis für uns alle als willkommen und gut empfand. Ästhetik schafft Schönheit, auch wenn diese nur relative Wahrnehmungen erleb en dürften. Aber jede Auge freut sich über eine schöne Ästhetik, oder? Ästhetik schafft gute Laune und Liebe.

Ja, natürlich hätte ich mich über eine ausgedruckte Wertschätzung gefreut, aber wenn keiner scheint zu sehen, was du das gemacht hast, sollst du bei dir selbst suchen und überzeugt sein, dass deine Arbeit doch nicht sinnlos war. Und es war nicht. In diesem Fall einen wunderschönen Rosenbaum kam aus dem Umkrautberg heraus 😊 und am Ende des Tages wusste ich, dass ich an dem Tag doch mit der Arbeit übertrieben habe. Was mir „Sorgen“ bereitete war nur, dass es nicht zum ersten Mal es passierte. Also ....?

Danach hätte ich mich entspannen können. Aber nein. Unerklärlicherweise habe ich einen mehrstündigen Motorradausflug abgelehnt. Ich dachte mir dabei auch „es täte ihm gut, ein Mal für sich alleine so zu fahren, wie er will!“ Und ich war wahrscheinlich in mich selbst sauer und wollte doch mein Experiment fortlaufen lassen, egal was ...

Etwa eine Stunde nachdem er weg war, wusste ich, dass Heimbleiben ein Fehler war.

Dann geschah so ein technisches Missgeschick und ich dachte das Haus explodiert und ich durfte Panik erleben. Etwa eine Stunde war alles nur Chaos.

Am Abend dachte ich mir, jetzt ist aber alles zu viel. Das war kein normaler Tag, ich hätte andere Entscheidungen treffen können und dürfen.

Und so suchte ich mir Informationen im Internet. Und so bin ich zu der Schlussfolgerung angelangt, dass es um einen Prozess sich handelt, das bei mir wahrscheinlich gestartet hat. Wenn es so ist, dann habe ich in den nächsten Zeit Einiges zu „verfolgen“  ..... genau wie im Falle der „Manifestation“, die in meinem Leben sich Platz gemacht hat. Desto wichtiger ist jetzt, dass ich in meiner Mitte bleibe und keine Abzweigungen nehme.

Die erste Frage die dabei auftaucht ist:

Bilde ich mir das nur ein oder ist es tatsächlich wahr?

Aus meiner und anderen (Klienten von mir) Erfahrung weiß ich, dass wir irgendwann nicht mehr wissen, ob das, was wir wahrnehmen jetzt stimmt oder doch nicht.

„Ist alles OK bei dir?“

„Ja, alles ist OK bei mir.“ Wenn du nicht deinen Lebenspartner vor dir hast, sondern einen Menschen der zu dir gekommen ist, weil er sich helfen lassen möchte (also einen Klienten, in meinem Fall), dann kannst du problemlos therapieartig weitere Fragen stellen und der, der vor dir steht, wird nach einige Minuten selbst erkennen, dass bei ihm nicht alles OK ist. 

Auch wenn der andere so sagt und so überzeugt ist, dass bei ihm alles OK ist, was ich ihm gegenüber oder gegenüber seiner Stimmung fühle bzw. spüre, kann mich nicht irren. Es ist einfach so. Es besteht ein Mikro-Universum zwischen uns.

Wenn ich die Frage so stelle, so kommt er in dem Moment nicht auf alle Ebenen seines Daseins. Er denkt an andere Aspekte als ich – höchstwahrscheinlich. Die Frage kann sich – trotz dem „alles“ inkludiert – in sehr vielen unterschiedlichen Schichten splittern.

„Alles“ beinhaltet nichts und .... alles 😊 und wieder nichts.

Wir wissen nicht immer, wie verspannt wir im Unterbewusst sind. Wir wissen nicht immer, insofern wir so sensibel sind, so dass wir unsere eigenen Energien, Emotionen und Gefühle wahrnehmen oder nicht wahrnehmen oder sie nur teilweise wahrnehmen.

Daher kommt es oft vor, dass – in diesem Fall – meine Intuition und das, was der andere antwortet bzw. berichtet auseinander geht. Also die Sicherheit werde ich nie 100% haben, ob überhaupt ein 100% gibt!

Das Gefahr besteht daran, dass derjenige, der die Energie des Anderen spürt und übernimmt, die Wahrnehmung verzerrt und so kommt man von einer Mücke zu einem Elefanten.

Was ist zu tun in dem konkreten Fall?

Eins weiß ich sicher: 

das erste Gefühl, das vor dem Denken auftaucht, ist immer korrekt. Danach kommt das Denken dazwischen und alles bekommt andere Dimensionen, die meistens nicht gerade vorteilhaft sind.

Also: 

lernen zu unterscheiden, was mir gehört und was dem anderen gehört, sonst wird alles nur Belastung für mich sein und wenn ich statt zu agieren, reagieren anfange, so wird für die Beziehung eine Belastung. Wenn der andere nicht mitteilen möchte – egal aus welchem Grund – was bei ihm gerade passiert, dann kannst du sowieso nichts machen. Nur vertrauen ..... und das ist die Herausforderung.

Wenn tatsächlich diese neue Fähigkeit bei einem eintritt, dann gibt es einige Arbeit zu leisten und damit werde ich mich in den nächsten Monate wahrscheinlich beschäftigen dürfen .... Bei so einem wunderschönen Sommer, nichts kann schief gehen :-)

Jurnal de fermier/țăran în Austria: SILO

Cum scriam în materialul anterior, hrana pe timp de iarnă pentru vite, cai, capre, oi, măgari și ce mai are omul în gospodăria sa provine din munca câmpului din lunile de vară.

Vitele primesc silo și heu.

Astăzi e sărbătoare oficială în Austria. Religioasă. Pentru un țăran nu există sărbători oficiale, indiferent dacă are sau nu are și un alt job plătit de un angajator. Țăranul se orientează după starea vremii, așa că prognozele meteorologice și calendarul fazelor lunii sunt instrumentele cele mai urmărite într-o gospodărie țărănească.

Deși nu am fost niciodată un om de dimineață, stilul meu de viață s-a modificat de la sine într-un mod absolut extrem și de neprevăzut. Fascinația de a trăi ceea ce trăiesc, de a învăța ceea ce învăț, fascinația locului, a oamenilor din acest loc, câmpul energetic al casei și al spiritului, pisica, grădina, hambarul, grajdul ..... totul contribuie la o îndrăgostire zilnică de tot. 

Deci am liber oficial și la 7:30 fac ochi în bucătărie. Băiatul cel mare (L., 26) sosește și el după câteva minute (locuiește separat, într-un apartament, împreună cu prietena lui), băiatul cel mic (M., 23) va face ochi mai târziu. Cei doi sunt foarte diferiți. M. pierde adesea nopțile cu prietenii și vine acasă pe la 3-4-5 dimineața - atunci când nu începe jobul lui normal la șase, desigur (mecanic și șofer de autobuze).

Cei trei pleacă astăzi cu tractorul și ce mai au nevoie pentru a aduna iarba tăiată ieri de G. (tatăl) și M. Terenurile se află pe partea cealaltă a șoselei naționale. Azi e prima recoltă de SILO - acea iarbă pregătită pentru iarnă cu întreaga valoare nutritivă.

Munca lor durează azi de pe la aprox. 9 dimineața până pe la trei după-amiaza. 

Iarba a stat doar peste noapte împrăștiată pe pășuni, azi e adunată și transportată acasă. Cinci transporturi mari. Tractorul urcă pe rampa de la etajul doi al hambarului și de acolo plouă cu iarbă verde, flori de câmp. De fiecare dată se formează un munte de vreo patru metri înălțime. Ies din bucătărie și stau în ploaia aia încărcată cu miresme ..... hm....... 

L. rămâne pe câmp să adune, M. face transportul și încarcă, G. este în hambar, cocoțat pe un stelaj unde este montată un fel de macara și de acolo preia întreaga încărcătură și o mută într-un butoi enorm din lemn construit în urmă cu 15 ani. Butoiul are o înălțime de aproximativ 20 de metri și un diametru de aproximativ 3 m - după propria mea apreciere.

Întreaga recoltă este depozitată în acest recipient, deasupra se fixează cu saci de nisip o folie groasă și se lasă 1-2 luni la macerat. Prima recoltă umple deja butoiul, după aproximativ o oră procesul de macerare începe deja și nivelul ierbii în recipient scade cu aproximativ doi metri. A doua recoltă va veni probabil prin iulie și cu ceva noroc există și o a treia recoltă. Prin procesul de macerare se păstrează calitatea nutritivă a ierbii și aceasta este ”mâncarea umedă” pentru bovine pe timp de iarnă.

Cât timp bărbații sunt la munca de câmp, femeia pregătește prânzul (servit la fix 12) și gustarea de ora 16.

Azi:

# orez basmati puțin perpelit în grăsime, fără sare și lăsat un pic zemos;

# un mix de legume pregătite în Wok (dovlecel, ardei pe trei culori, varză, ceapă, usturoi, ciuperci, măsline, morcov) - totul e tăiat în cubulețe mici, respectiv firișoare foarte subțiri și pus sub capac să se rumenească în foc propriu. Alternativ, la final, o cantitate însemnată de pătrunjel din grădina și cașcaval ras. Totul mediu spre puternic asortat cu mirodenii, astfel că orezul și acest mix de legume se compensează gustativ;

# șnițel. Deși carnea face parte din dietă (aproape zilnic), totuși consumul este moderat în familie. De asemenea, consumul de dulciuri este foarte moderat.

Gustarea de la ora 16 este cafea cu ceva dulce, azi prăjitură de casă cu caise din recolta anului anterior. Dacă nu e nici un dulce de casă, există mereu o mică rezervă din magazin, fiecare cu preferințele lui. În zile d-astea de vară, desigur că se savurează pauza afară, în grădină, la umbra unui copac stufos cu frunze roșiatice.

Se bea apă de la robinet - apa venită direct din munte, gospodăria având rezervor propriu în proprietate privată.

Micul dejun este absolut elementar în familie și în fiecare zi neschimbat:

1-2 felii de pâine neagră cu unt și marmeladă. Unul bea cafea vara, altul apă, iarna se consumă 1-1,5 litri de ceai proaspăt făcut.

Prin istoricul familiei, casa a fost neglijată în ultimii anii. Există colțuri în care nu s-a mai făcut ordine și curățenie de 2-3 ani, rafturi neatinse de 5 până la 10 ani .... așa că este imens de descoperit și redresat. Astăzi a fost un nou colț din bucătărie la rând, cutiile din porțelan cu mirodenii, aproape înnegrite de praf :-) Satisfacția de a vedea cum încet-încet totul ”iese la lumină” este o bucurie a mea personală care mă ține în casă chiar și în zile ca astea, când altădată zburătăceam peste munții din jur.

Seara suntem invitați la L. acasă, la un grătar. Liniștit, fiecare mănâncă câte puțin. Ne retragem după o oră jumate la o plimbare și apoi acasă. Cu fustă lungă tiroleză și bluză tradițională arunc un ochi în patut suspendat din grădină, unde am pus pătrunjel, usturoi, salată, floarea-soarelui și unde mai avem loc pentru morcovi. Un covoraș delicat de mici buruieni s-a așternut și nu mă pot abține, așa că iau mănușile, ustensilul și mă apucă ora nouă seara înlăturând buruieni. Nu pentru că trebuie, ci pentru că pur și simplu m-am îndrăgostit de noul mod de viață și ce facem din DRAGOSTE e bun făcut :-)

VA URMA / și poze vor urma

Jurnal de fermier/țăran în Austria

Austria este o țară complexă din foarte multe puncte de vedere. Deși totul pare reglat și bine orânduit, pentru mine Austria a fost o experiență foarte complicată. Desigur că experiențele diferă de la persoană la persoană. Acum, după șapte ani, pot privi peste umăr și mă pot uimi la câte s-au întâmplat și intensitatea acestor ani va rămâne cu siguranță cea mai tulburătoare experiență a vieții mele.

Copil de capitală cu educație spartană germano-austriacă iată-mă, după ani de visare si dorință, acolo unde mi-am dorit, acolo unde am vizualizat ca alternativă - un alt fel de viață. Te uiți inapoi si remarci cu o durere greu de descris că abia acum incepe viața adevarată si că până acum ai fost doar un consumator de bunuri. Viața adevarată este să produci ceea ce ai nevoie, să te amesteci cu natura prin tot ceea ce oferă ea: plante si animale, de la trifoi până la păduri de brazi sau de fagi, de la cel mai mic viermisor până la mamiferele mari domesticite: vite, cai, măgari. ASTA E VIATA ADEVARATĂ PE PĂMÂNT pentru că suntem un produs natural și separarea de natură este practic separarea de noi înșine. 

O zi de luni din a doua jumătate a lunii mai 2021

Unde? 

In Salzburger Land, Pinzgau County - între Piesendorf - Zell am See - Fusch - Ferleitner  și șoseaua alpină Großglockner (unul dintre cele mai remarcabile "Transfăgărășanuri" de pe teritoriul austriac, Großglockner cu cei 3.798 de metri ai săi fiind cel mai înalt vârf național și am privilegiul de a trăi aici de trei ani jumate).

G. și prietenul sau de o viață, Sepp, vor munci azi pe un versant din zona Großglockner. Sepp are acolo o stână și iarna avalanșele și alunecările de teren sunt ceva obișnuit. Am fost acolo, cu totul întâmplător, în primele zile ale lui februarie, eu și G. fiind cu săniile si întâlnindu-ne cu Sepp si consoarta lui. Era o zi superbă cu soare, am stat la o masă mica, afară, am băut ceai și un mic Schnaps home-made. 

La 7:45 Sepp, însoțit de unul din băieții săi, Alex, vine cu o mașină de teren să îl ia pe G. Punctual ca un ceas elvețian, deși punctualitatea nu este un punct forte la austrieci (spre deosebire de nemți). Echipați cu bocanci înalți și haine de lucru și o pălărie traditională - arată real neaosi cu totii. Pe mine m-au luat doar o bucată de drum si m-au lăsat in service, de unde aveam să imi ridic masina personală.

O alunecare de teren acoperă intreaga pantă de traseu cu tone de pămant, pietre, lemnăraie etc. Cei trei bărbati vor elibera manual versantul de tot ce este posibil, ca să facă loc cresterii ierbii, fiind păsune alpină pentru vite și Sepp are cam 80 de bovine. Cresterea de vite este sursa principală de venit pentru un fermier local si am privilegiul de a fi in mijlocul evenimentelor si de a mă implica practic in toate activitătile. Si da, este fascinant!

O zi de sambată de la final de martie 2021

In grajd sunt 15 vite. Toate tinere, incă nu dau lapte. Sunt fixate fiecare pe locul ei si toată iarna nu fac miscare. Pare ingrozitor, dar mi-am adus cu greu aminte că si in satele romanesti povestea e aceeasi. Poate ca singura diferentă sunt conditiile de cazare si de hrană a vitelor pe timp de iarnă.

Distanta dintre ele este calculata astfel incat sa aibă loc să se ridice, să se aseze si să socializeze una cu alta. Socializarea constă in lins reciproc :-) in zona gatului pana maximum spre coapsele superioare.

Coada este prinsă de o sforicică atarnată de  sus, astfel incat fermierul să nu fie plesnit de fiecare dată cand intră la munca in grajd. Cand urinează sau isi lasă balega, aceasta cade in general intr-un sant aflat exact la partea posterioara a bovinei. Patul este schimbat dimineata si seara, cand fermierul adună balega in santul respectiv, trăgand-o cu lopata din spatiul bovinei - pentru că nu intotdeauna balega cade in sant, evident, adesea bovina "face in pat", tocmai de aceea si primeste "asternut" curat de doua ori pe zi - adica paie.

In santul respectiv se afla o instalatie foarte ingenioasă. Pe cat de simplista, pe atat de eficientă. Balega de la 15 bovine este o cantitate deloc de neglijat si e greu de transportat cu lopata, ar lua o ora probabil, poate chiar două. Căci balega si urina sunt ingrasămantul de baza intr-o ferma biologică si pentru a putea comercializa animale "bio", acestea trebuie sa petreaca un minim de patru ani in conditii "bio", adică fără chimicale. Si norocul meu este sa fiu intr-o fermă biologică din convingerea fermierului. Mixajul balegă + urină se numeste "Güll" si vara este imprăstiat cu tractorul peste campuri si pute, pute rău de tot - cine are nas regal il strambă, pe mine nu m-a deranjat niciodata prea tare. E un miros puternic, ascuțit, dar si noi puțim cand ne lăsăm fecalele afară din organism, asa că falsa noblete nu isi are locul. Ce este viu prelucrează materie primă si tot ceea ce prisoseste sau este dăunator este dat afară .... si pute, asta e! 

Instalatia respectivă este electrică. Este practic o sină din lemn la care sunt atasate niste aripioare mobile din lemn, lungi cand lătimea santului. Sina se deplasează de sus in jos de-a lungul santului. La finalul santului se afla o gaură a unui canal subpamantean si cam la 20-30 m distanta in afara grajdului, pe o suprafata betonată, se află maldărul de balegă amestecat cu paiele provenite din asternuturile bovinelor. Cand instalatia este pornită, sina se deplasează in sus si aripioarele răman paralele cu sina. Apoi sina se deplasează in jos spre intrarea in canal si aripioarele se miscă si intră pe perpendicular, astfel că formează segmente cam de 50-100 cm care arata ca niste cutii. Astfel este transportată balega, tractiune cu tractiune catre canalul subpământean si intreaga cantitate este inghesuita apoi si astfel, de jos in sus se crează muntele de balegă care va servi ca ingrasămant natural pe timpul verii. Greutatea e relativă, e practic munca fizica care dezvolta musculatura trunchiului, de la pectorali pana la noadă. In grajd aici sunt două randuri de bovine si instalatia este doar pe unul dintre randuri, asa că tot ceea ce se adună pe partea cealalta este adunat cu lopata si pus in santul de vis-a-vis.

Cele 15 vite apartin unui vecin care nu are spatiul necesar pentru 15 vite pe timp de iarna. Asa că plăteste pentru spatiu, pentru ingrijire si pentru hrană.

Indiferent de vreme, fermierul se scoala la ora 6 din pat, direct din dormitor merge in camera de "tzoale de grajd", se imbracă si se duce in grajd la copiii lui. Cum este concepută casa si toată gospodaria - voi povesti mai tarziu. Cert este că, desi "la tară", gospodariile tărănesti au confortul si chiar luxul oricarui penthouse -, chiar dacă, de exemplu, in bucătărie se găteste incă pe o sobă din aia de 100 de ani, cu lemne. Se menține nu doar tradiția, dar mai ales o atmosferă extrem de familială și caldă și nimic nu e mai plăcut decât să te scoli dimineața dintr-un dormitor unde fereastra nu este niciodată închisă (nici iarna), să te duci în bucătărie, să faci focul și în 10-15 minute să simți practic cum te învăluie, precum o mantie, căldura din încăpere - deși bucătăria în sine are cam 25 mp. 

Langă soba mult-venerată se află un "aragaz" electric. De apă caldă nu duci oricum lipsă, căci dacă temperatura apei nu atinge cota setată, centrala pe ulei furnizează apă caldă. 

Deci, atunci când faci focul în sobă, ai:

1. caldură in toată casa (două etaje si aproximativ 10 incăperi - exclusiv baia, unde din motive de delăsare instalația nu funcționează).

2. apă caldă pentru toată casa, pentru că soba este conectată cu tevile de apa caldă si casa asta are două etaje plus parterul.

3. locul unde gătesti. Și gătitul pe sobă cu lemne a fost, în cazul meu, dragoste la prima vedere, deși nu mi-a ieșit din prima, dar dintr-a doua :-)

Sistemul functionează perfect si este usor de intretinut si ingrijit.

Deci, inapoi la "vacile noastre".

Dimineata la 6 vacile primesc micul dejun si asternuturi noi. Prima portie de mic dejun este fie "silo" (adică fan umed si foarte nutritiv) fie "heu" (adică fanul acela usor ca un fulg si cu mai putină valoare nutritivă). Silo este maroniu si greu de manevrat. De exemplu, eu pot ridica o lingurită de silo comparativ cu un polonic mare de heu :-) Si pute. Deci nu e pentru nasuri princiare :-), dar e chestie de obișnuință și conștientizare a anumitor valori.

Fermierul vine apoi in bucătărie, face focul si pregăteste micul dejun (despre micul dejun voi vorbi ulterior), mănancă si apoi se duce in grajd sa impartă a doua portie de mic dejun vacilor. Dacă primul fel a fost silo, al doilea va fi heu. Si vice-versa, desigur. Fiecare fermier in gospodăria sa face in felul lui.

Dupa acest ritual de iarnă fix, face dus, isi schimbă tzoalele si pleacă la munca lui "de birou" (adică un loc de muncă ca oricare altul, unde esti angajat si plătit de altul si locul ăsta de muncă variaza de la caz la caz. Fermierul poate fi zidar, electrician, IT-ist, mecanic, doctor, arhitect etc.).

1. iunie 2021

Soare, o zi de vară. După o lună mai extrem de ploioasă si neobisnuit de friguroasă, azi e a doua zi cu soare si caldură. 

G. se scoală la 4 dimineata. Micul dejun: un ceai si doua felii de paine cu unt si marmelada. Toale de munca. Se duce intr-un sat vecin să ajute un alt fermier sa pregăteasca prima recolta de "silo". 

Dupa vreo două ore revine acasă si incepe să isi coseasca propriul "munte din spatele casei". El singur cu noul agregat-minune. Unul dintre fiii sai e cu tractorul pană la panta care permite accesul tractorului si aranjează iarba proaspăt tăiată pentru a se usca in soare. Iarba atinsese o inaltime de aproximativ 80 cm. Din fotografie nu reiese, dar panta are aproximativ 20-25% si partea de sus e chiar mai abruptă.

Grajdul a rămas gol de vreo două săptămani, vacile au fost lăsate libere pe păsunile alpine si acolo se vor bucura de libertatea lor relativa pană la toamnă. 

La vreo doua-trei zile l-am intrebat: "nu le duci dorul?" si spune: "Nu, la mine trece foarte repde si ai vazut ca le merge bine :-)". Intr-adevăr, mi-a facut surpriza intr-o seară să mă ducă sa le vizitez. Le duceam dorul, la urma urmei abia incepuseră să mă cunoască si de fiecare dată cand intram in grajd la ele nu se mai speriau, ci intindeau gaturile si limbile lor enorme să mă lingă pe unde apuca, inclusiv prin păr :-) Munca și relația cu animalele este o blagostovire în sine și mereu am cochetat cu ideea unei munci în acest sector. Cum bine scria la schema mea de Human Design, viața mea adevărată pe Pământ începe abia după vârsta de 49 de ani!

Intr-o seară răcoroasă de aprilie 2021 - pe muntele din spatele casei

"Muntele" din spatele casei, in proprietate personală, este păsune alpină. Trăim aici cam la 800-900 m altitudine. Omul zice: "Hai la plimbare, că tot ziceai că ti s-a facut dor de o plimbare in doi. Dar e "in interes de serviciu" :-)) Asadar, ne echipăm cu tzoale "de hambar", că e mai sigur. Cizmele de lac răman acasă. Si mergem. Pas cu pas fermierul isi inspecteaza terenurile. Undeva sus la una dintre granitele terenului demarcat cu gard din sarma ghimpată flutură un sac alb din plastic Îl văzusem in urmă cu două zile de pe partea cealaltă a văii si mă intrebam ce să fie. Calcă cu atentie prin iarbă si observă ce creste, cum creste, dacă creste. Ajungem la punga din plastic si o luăm cu noi, facem curătenie. Pietrele mari sunt luate si ele, nu vor ramane prin iarbă. Eventualele gropi ivite - o fi scărpinat vreo pisică sau mai stiu eu ce lighioană, vulpea sau mai stiu eu cine - sunt acoperite cu bulgărele de pămant aflat pe langă si petecul acela e apoi netezit cu talpa piciorului, ca să crească iarba bine, să nu apară goluri pe păsune.

Pe coborare inspectam cu mare atentie dreptunghiul unde undeva prin martie toti patru am pus iarbă noua, căci acolo a fost un mic santier la un moment dat, pentru noul rezervor de apă (apă proprietate personală care alimentează gospodăria si vine direct din munte, de sus, fără nici o urmă de calc) si a ramas chel. A lipsit ploaia in martie si lipseste incă. Avem nevoie de multă ploaie si căldură ca să se omogenizeze cat de cat.

Inainte de intra in casă isi studiază randul de meri din fata grădinii. Din fructe se va face suc, căteva sute de litri pentru toata iarnă viitoare. Se uită la fiecare crengută si la ansamblu. E bine ..... si eu sunt fascinată de grija asta pentru tot ... este sursa noastră de supravietuire, sursa noastră naturală ..... E dragoste pentru pămant si dragostea asta e in sange, nu se invată la scoală. Un om indrăgostit de ceea ce este si ceea ce face si ceea ce are are o valoare inestimabilă, căci il defineste dragostea pe care o si imprăstie in jur, ca si camp energetic propriu.

VA URMA