Endurance Training after recovering from Corona ...

Those Who Recover From Coronavirus Can Be Left With Reduced Lung Function, Say Doctors 

BILL BOSTOCK, BUSINESS INSIDER 

14 MARCH 2020 

 People who recover after being infected with the novel coronavirus can still be left with substantially weakened lung capacity, with some left gasping for air when walking quickly, doctors in Hong Kong have found.
The Hong Kong Hospital Authority made the findings after studying the first wave of patients who were discharged from the hospital and had fully recovered from COVID-19.

Out of 12 people in the group, two to three saw changes in their lung capacity.

"They gasp if they walk a bit more quickly," Owen Tsang Tak-yin, the medical director of the authority's Infectious Disease Centre, told a press conference Thursday, according to the South China Morning Post.

"Some patients might have around a drop of 20 to 30% in lung function" after full recovery, he said.

Tsang added, however, that patients can do cardiovascular exercises, like swimming, the improve their lung capacity over time.

While it's too early to establish long-term effects of the disease, scans of nine patients' lungs also "found patterns similar to frosted glass in all of them, suggesting there was organ damage," Tsang said, according to the Post.

Current coronavirus patients' CT scans show "ground glass," a phenomenon in which fluid builds up in lungs and presents itself as white patches, as Business Insider's Aria Bendix has reported. The scans below, taken from one coronavirus patient at different points in time, show that the person's "ground glass" became more pronounced as their illness progressed.

(Lei et al., Radiology, 2020)

As of Friday morning, 69,607 people had recovered from COVID-19 out of 128,392 confirmed cases, according to data from Johns Hopkins University. More than 4,700 people have died of the disease.

The disease appears to affect the elderly or infirm worse than any other demographic, as the outbreak in Italy has shown.

"Among those who are infected, most will recover," the World Health Organisation's director-general, Tedros Adhanom Ghebreyesus, said Monday. 

The most commonly reported symptoms include a fever, dry cough, and shortness of breath, and some 80% patients will experience a mild illness, according to the WHO.
________________

Diagrama psihologică a Durerii

Austria, Salzburger Land, Pinzgau, Zell am See-Kaprun - 

Corona Virus Times - 28.3.2020

Nu avem interdicție de a circula. Mulți români cunosc Zell am See-Kaprun prin concediile de schi petrecute aici. Am fost aici prima oară ca turist în decembrie 2005, a doua oară în 2014 la Ironman 70.3. Din decembrie 2017 locuiesc aici.

E un fel de Poiana Brașov așa cum mi-o amintesc eu de prin anii 95-98: 99% hoteluri și pensiuni, deci existență bazată pe sezonalitate turistică.

Benzinăriile și magazinele de alimente mai sunt deschise, în rest totul e închis, peste tot afișe de interdicție. Deci pustiu. Se mai fac livrări ici și colo, dar de principiu nimic nu mișcă. Șosele pustii, intersecții pustii, pe la case nu mișcă perdeaua, seara se văd luminile. Se aud clopotele bisericilor, că deh, se trag automatizat. Școli, grădinițe, parcuri și locuri de joacă, centrele de tineret, stadioanele, cluburile, hotelurile, restaurantele, barurile, restul magazinelor, autobuzul local, una din filialele poștale, pârtiile de schi, anunțurile și interviurile pentru joburi - totul e închis deocamdată până pe 14 aprilie. Corturi medicale păzite zi și noapte de polițiști sunt amplasate în parcările mari de la baza pârtiilor de schi.
Activitatea grupurilor locale și regionale pe Facebook s-a intensificat, se vinde, se oferă, se cumpără, se caută.  Nice. Observ că mulți caută tot felul de materiale de construcție și jocuri. Au timp acum .... Avem toți o groază de timp să ne punem la punct anumite aspecte ale vieții .... care va continua, doar că nu știm cum.
Și mulți își pigulesc grădinile, evident. Ceea ce este o activitate meditativă extrem de benefică, mai ales dacă e grădina proprie și personală.
Nu avem deci interdicție de a ieși pe stradă. Nu încă. Eu ies pe munte, pe stradă nu prea am ce căuta. Ies în rezervație, ies la lac și pe-aici mă mișc. O tură de lac are cam 12 km, deși loc destul de joacă pentru mine.
Și observ și filtrez - afară și pe Facebook - tot felul de priviri, comportamente. Predomină un fel de seninătate meditativă și melancolie provenită dintr-un fel de durere dulce, dacă o pot denumi așa. Suntem supraviețuitorii care au pierdut ceva și care habar nu au cum va arăta ziua de mâine. 
Mai există și cei care ostentativ exersează rămasul ”în normalitate” și dacă nu ar fi spiritul ăsta lasciv-melancolic s-ar trezi cu ouă sparte în cap. Zilele trecute posta unul cum că caută disperat de muncă ca spălător de vase într-un hotel .... unde puii mei, care hotel, că toate sunt închise prin lege. Intersport posta o ofertă de muncă pentru sezonul ”încă actual” pentru vânzător schiuri .... unde puii mei mai există Intersport deschis la ora asta, că și sediul mare central de logistică din Kaprun e închis și pustiu (am pedalat ieri pe lângă el). 

Azi am scos mașina la plimbare, ca semn de respect pentru ea și ca să iau ceva de mâncare (după 11 zile). Și m-am dus până unde începe șoseaua spre Großglockner, în Fusch. Un fel de colț la sfârșitul lumii cum e și Kaprun de altfel, că șoseaua se termină în munte practic. Fusch, spre deosebire de Kaprun, nu e turistic. E agricol, are cred că două hoteluri, câteva ferme și restul nu știu din ce trăiesc. Am parcat, m-am plimbat târâș pe munte cam o oră și apoi am condus retur, cam 15 km să fie. Și vine de nicăieri unul din spate, grăbit. Limit de viteză 70, io cu 60. Nu m-am stresat, avea loc să depășească, că alte mașini nu erau în mișcare pe toată șoseaua. Dar trebuia să aștepte să ieșim din curbe, desigur. Și când am ieșit, am încetinit, să îl motivez suplimentar să se ducă ..... 
Și mă gândeam: ”Unde puii mei te grăbești așa, omule?” - pe bune, planeta în slow motion prin regiunile unde nu e densitate mare de populație. Stă parcă nu doar mintea, dar și timpul pe loc. Cine și pentru ce s-ar putea grăbi așa că nimeni nu mai are nimic de făcut. Doar fermierii care lucrează pământurile și au grijă de animalele din grajd.

La magazin era parcarea goală și vreo patru cumpărători. E bine că putem găsi să ne cumpărăm ceva de mâncare. Casierele poartă mănuși din cauciuc. Pe culoarul pe care intri la casă s-au tras marcaje cu bandă adezivă: un metru distanță de celălalt cumpărător. Suntem rugați să nu plătim cash, ci cu cardul. La intrare poți cere dezinfectant să dai pe căruțul de cumpărături. Totul plutește așa într-o liniște și un calm .... și mă uit la personalul angajat care e expus, mai expus ca mine care ies o dată la două săptămâni în public.

Ce urmează? Nu știm. Ceva. Indiferent ce, ceva ALTFEL. Ceva DIFERIT de orice știm de până acum.

Deocamdată parcurgem toți, fiecare în propriul lui ritm, diagrama DURERII:

# negarea: cei care încă trăiesc în vechea ”normalitate”, doar cu întrebări suplimentare care dau în frică, teamă, panică.

# tensiune, furie, frustrare: se caută un vinovat (cică Bill Gates ar fi unul din suspecți acum, că pe o prezentare de-a lui din 2015 prognostica exact ceea ce se întâmplă momentan și apărea în imagine virusul care ne cotrobăie prin creier la momentul actual).

# depresia: e deja prezentă pentru mulți.

# negocierea: încercăm să găsim un sens, căutăm soluții, interconectăm. Negociem cu noi înșine și cu alții.

# acceptarea: de aici putem începe să ne mișcăm în noi direcții.

Cam așa arată schema procesului prin care oamenii trec de aproximativ două luni. Schema psihologică a Durerii.
Într-un fel am cam sărit peste faza șocului așa cum a sărit România peste Epoca Sclavagismului .... nu știu ce-mi veni să fac această corelație, dar alta nu am acum.

Îmi povestea un tip azi pe internet, că pe el Corona l-a lovit la greu. Că tocmai și-a cumpărat casă și și-a deschis magazin de biciclete. Și că nu știe încotro, că dacă e obligat să țină închis, nu vine nimeni, nu i se livrează și comandă nimic, nu are încasări.
I-am sugerat să ofere servicii mobile de mecanică - nu știu cine e tipul și ce exact oferă în magazinul lui, dar așa, dacă tot discutăm, discutăm idei ... pentru alții am idei, pentru mine nu prea ....
Am încercat să-l motivez un pic descriindu-i situația mea, nah .... Mi-a spus că dacă e să fie și nu am salvare, el are casă mare, mă pot muta la el. Deci gata, m-am aranjat :-) - e doar la 300 km distanță și tot așa pitit în munți. 

O familie disperată că tocmai a luat pe contract o cabană în arendă și nu au bani și după cum arată starea lucrurilor, nu va mai exista sezon turistic de vară în 2020 .... 

corona time _ 10 _ confusion

Everybody is on the internet, mostly of Youtube. Everybody is in an alert. Everybody is looking for information. Some want to see, to understand. Me too. To see how the virus "react", to understand why such a simple habit as washing the hands for at least 20 seconds can save your life. This is what I am (me too) doing for the last two weeks. Until now. 

I am a preponderant visual type. I am a strong kinesthetic type of person, I need to see, touch, try, test so that I understand, learn and implement. So I also watched a lot of videos about the "life of Corona Virus". UNTIL NOW! 

Why? 

Because of what I observed yesterday and today:

# seeing (image) develops a certain emotion. In my case, instantly. 

# the emotion introduces the image in my body and in my brain in a different way (mind?)*

# my senses react. I am happy to understand the process as it is an unconscious process and most of the people don't pay attention to it.

# after a while the body will start to overcome the thoughts (mind) and the emotions. 

# in our present situation all over the world we don't have a huge range of emotions, it is mostly about fear, worries and panic. 

# this induces a long-term stress factor over the body, mind & soul.

So I surprised myself being in fear and panic while seeing others around me. Their eyes, their hands in the gloves, their masks on the face, their distance ...

I am still observing me at home as I never had this tendency to touch my face, eyes, nose with my hands and these days my hands are all over my face, all the time - so the opposite results, logic! If you show somebody a picture having the colours yellow, green, blue and brown and you tell him: "Don't look now to the green colour!" and you will then ask him which other colours were in the picture the answer will be: "I saw the green and ....." 

I washed my hands, I washed a mango fruit and pulled it and as I put the pell in the bio garbage I wanted to wash my hand again because I just touched a surface that could be infested somehow ....  or I came from outside and I didn't know what to do with my cloth coming from outside ..... to put them where?! yes, it becomes crazy and anybody can change this .... you will get infested only by thinking you could get infected. The phone rings .... should I reply? If the person is infected? And so on ..... 

We have two alternatives:

1. to master our emotions by training the mind in the first phase
2. to feel cosy in the new living-room of the new pals: fear, worries, panic and to let them lead us into burnout.

So, I will watch maybe ten minutes per day the news and the numbers, but I decided to act, not to react to this crisis.

To stay mentally strong will be my first priority in order to save myself, dear persons and others who are asking for my help.

www.sportyourlife.at

office@sportyourlife.at

____________________

*the new science tells us that the mind is not in our brain after all but in our heart. This is what it was meant by "heart intelligence" and this is why to establish the coherence among these two organs is vital for a vital life

1. Werbevideo - Schule des Lebens üben

corona time _ 9

Tuesday, 24th of March 2020, 18:20'

corona time _ 8

vindecare holistică: ruptură de ligamente - ziua 15-16

Ziua 15 de la accident (duminică, 22.3.2020):

Am ceva dureri. Ar fi fost mai bine să dorm cu șina noaptea trecută. Totuși, acum mă pot așeza și mă pot ridica pe/de pe pat fără alt sprijin. Pot să cobor cele 52 de trepte ale blocului fără sprijin de balustrade și aproape în viteza normală!! Wow!!!

Soare și un vânt foarte puternic și rece, temperatura se simte de parcă ar fi sub zero. Dar nu am astâmpăr, așa că pe la unu jumate plec cu bicicleta, cu cursiera! Nebunie curată, nu am mai fost cu cursiera de luni de zile. 27 de km până în Maishofen și retur pe partea cealaltă a lacului.
Trei ore de meditație activă. Foarte profund, ireal. Am vizualizat tot timpul vindecarea exact ca în desenul realizat ieri. Superb!

Am rămas pe o bancă cocoțată pe deal și mi-am masat ușor genunchiul. Baie de soare în pustiu, expusă vântului. Un loc unde în urmă cu doi ani jumate îmi plângeam rărunchii din mine. Ce ani nebuni .... ce ani nebuni ultimii șase ani ....

Ha-ha, experimentul merge mai departe, dar de data asta merg la culcare cu șina atașată :-)

Ziua 16 de la accident (luni, 23.3.2020):

O zi de neuitat din călătoria asta a auto-vindecării. Da, eu încă am încredere în proces și îl continui.
A bătut un vânt rece și astăzi. Ascuțit. Cu siguranță nu o zi optimală pentru biciclit. Dar cui să-i pese? Atâta timp cât trăiesc în acest colț de paradis exploatez orice șansă a libertății oferite și piciorul lezat nu mai pare să fie o scuză pentru lâncezitul în casă. Aceste ieșiri în natură fac parte din procesul de vindecare și acesta e prioritatea mea actuală: să mă pot mișca pe propriile picioare fără limitări.
Azi am scos mountain bike-ul la plimbare cu toate cele 16 kg ale sale. Cinci km pe stânga lacului. Vestita promenadă de la Grand Hotel era pustie așa cum niciodată nu ai șansa să o vezi. Soarele strălucea intens. Savuram fiecare secundă de parcă ar fi fost ultima și când am ajuns la capătul celălalt al lacului am fost întâmpinată de un val de emoție și dragoste care mi-a umplut obrajii de lacrimi alunecânde. Erau emoții pentru imaginea prin care treceam, pentru momentul pe care îl trăiam, pentru culorile și suntele din jur, pentru peisaj, pentru șansa și adevărul de a fi acum aici, între munți și lacuri și păduri. Erau lacrimi de fericire. Și era o emoție al dracului de profundă.

Am luat curba spre stânga pedalând către Maishofen și Kammerhof - acolo unde a început de fapt - brusc și brutal - istoria venirii și stabilirii mele aici în Pinzgau în urmă cu doi ani jumătate. Am învățat să prelucrez resentimentele emoționale, așa că trecând pe lângă Kammerhof înseamnă doar un loc pe hartă care de fapt a fost șansa mea de a fi aici la momentul potrivit.

De la Kammerhof am urmat în sus drumul forestier către Kammeregg Alm. Sunt trei kilometri de urcare. Am păstrat în urechi aceeași meditație ritmată a lui Joe Dispenza.

Deci am împins și tras bicicleta la deal pentru trei kilometri străduindu-mă să nu transpir. O răceală în condițiile prezente este ultimul lucru pe care mi-l doream. Ar însemna o tevatură care mie mi se pare momentan prea complicată ... să te duci să fii testat, să fii băgat în carantină și să te alegi cu chaos în creier. No, thanks!

Cei trei kilometri s-au dovedit a fi foarte lungi astăzi. Nu am reușit să mă distanțez și să mă las pătrunsă de meditație.
La un moment dat drumul este întrerupt de o masivă alunecare de teren și brusc atmosfera se schimbă. Era ca un val de energie invisibilă care mă pătrunse și la acel moment am decis să opresc acustica din urechi pentru a acorda atenției a ceea ce se întâmpla în jurul meu. Aveam nevoie de toate simțurile pentru a-mi putea continua drumul pe munte. Aveam nevoie să ascult muzica naturii. Deasupra mea, de unde începea prăvălirea verstantului, se vedeau copacii care încă atârnau așa în sus, de parcă erau ținuți de cer. Părea totul extrem de fragil, următoarea linie de pământ încărcată cu toți copacii aceia putea porni în fiecare secundă să se prăvale și nu aveam opțiuni optimale să mă salvez, poteca era îngustă și pe stânga era hăul următor.
Așa că am traversat cât am putut de rapid segmentul acela de drum și am intrat într-o nișă umbroasă și rece cu frânturi de zăpadă. Nu mi-a trecut prin minte să mă întorc din drum.
După aproximativ jumătate de oră am ajuns la micuța căbănuță unde vara poți avea o bere și un sandwich. Dacă și în vara asta va mai fi posibil, având în vedere starea drumului .... pentru că știu că vara aici vine o bătrânică, urcă cu o mașină veche fără număr de înmmatriculare și stă toată ziua. Proviziile le la de la Kammerhof, familia de acolo fiind proprietara ținutului și a căbănuței.

Era mult soare și bătea vântul rece și ascuțit. Am rămas acolo cocoțată pe terasă cam jumătate de oră. Am intrat în mine plină de recunoștință. Eram totuși hăituită de o armată de alte gânduri. Era clar, azi nu era ziua mea ....  ”e prea târziu, trebuie să mă întorc” sau ”mi-e foame” sau ”mi-e prea frig” .... numai bălării care nu aveau mare legătură cu realitatea. Totuși, după doar jumătate de oră am decis să încep coborârea pe bicicletă.

Am derulat coborârea cu extremă precauție și cu piciorul rănit mai mult întins. Ajunsă din nou la poalele muntelui mai aveam 12 km de pedalat, ceea ce însemna implicarea genunchiului. 
Trecând pe lângă Tauern Klinik - unde totul părea părăsit, fără mașini în parcare, fără oameni circulând prin balcoane și prin curte și pe la intrarea principală - am luat drumul pe stânga lacului și până acasă nu am mai întâlnit nici un suflet de om. Ultimii șase kilometri sunt amprentați de umbră și vând și mi-era realmente frig.
Ajunsă acasă m-am băgat în cadă cu apă caldă trecând în altă fază de meditație și vizualizare. O oră întreagă. Am simțit  precum o coajă în jurul fructului cum mă cuprindeau valuri de electricitate și piciorul stâng emitea și primea informație. Îmi place să cred că această informație se numește vindecare.
Peste noapte am pus din nou șina, poate mai mult pentru efectul Placebo. Îmi dă un sentiment de stabilitate și siguranță pentru genunchi.

Cum a început totul:
Ziua 0: accidentul
Ziua 2; Ziua 3; Ziua 4; Ziua 5; Zilele 6-9; Zilele 10-11;
Ziua 12 (prima după ziua X);
Zilele 13-14
De la ziua a 17-a încolo

corona time _ 7

After four summer type days with lots of sun and about 20 degrees Celcius, yesterday evening started to rain. Today we had a very strong and cold wind, temperature feeling under zero degrees.

The commercial institutions in Austria stay closed until 13th of April at this moment: all hotels, restaurants, bars, schools, authorities, shops etc. We still can go to buy aliments and oil for cars.

Persons I know as being "The Serenity in-person" start to get worried ..... 

 Tauernklinik Zell am See, wo normalerweise immer von Menschen wirbelt ..... Parkplatz leer, keine Besuche möglich .... ob ich zu meinem Termin in zehn Tage noch hinein darf, weiss ich nicht.

vindecare holistică: ruptură de ligamente - ziua 13-14

Ziua 13 de la accident (vineri, 20.3.2020):

Am rămas acasă astăzi. Aproximativ două ore de meditație, masat genunchiul, dialog cu celulele, vizualizare. Rutina mea cea mai nouă. Am desenat imaginea pe care am vizualizat-o alaltăieri acolo pe pajiștea de pe munte. Mi-a ieșit excelent și nici nu a durat mult, cam cinci ore doar. Bașca că a fost al doilea desen pe ziua de azi!
Toată ziua am ascultat cei trei măreți despre ”mind over matter” (Dispenza, Lipton și Braden).

Ziua 14 de la accident (sâmbătă, 21.3.2020):

Se împlinesc taman două săptămâni de la accident. Limitarea spectrului de mișcare se restrânge cu viteza melcului. Uneori simt niște ”mișcări” în genunchi de parcă ar fi cineva care gătește prin bucătărie :-)
Pe seară m-am dus iar pe munte pe traseul meu obișnuit, dar am prelungit la coborâre. M-a prins întunericul. Trei ore de meditație activă. Nu am întâlnit pe nimeni. Chasing the mzsticism for real. 12 km per total. Ultima oră în întuneric și vânt. Wind of Change in the Air. 
Merg la culcare fără șină și fără nici o altă protecție pentru genunchi. Nu sunt convinsă că e o idee bună, dar mă risc. Oricum mă trezesc la orice întoarcere, deci pot avea grijă.
Plouă puternic acum.

Cum a început totul:
Ziua 0: accidentul
Ziua 2; Ziua 3; Ziua 4; Ziua 5; Zilele 6-9; Zilele 10-11;
Ziua 12 (prima după ziua X);

corona time _ 6

One of the aspects this worldwide crisis can teach us is about connectivity. Not about connection, but about connectivity. How connected and dependant from each other we all are and I mean now only from the pragmatic, financial, commercial point of view.

It seems that human society has forgotten some common sense principles of functioning.

I know this for a long time now but yesterday just hit me again as I say two advertisements spread around in these times:

One from a guy who is a sort of genius in presentations. Now as he cannot keep his presentations anymore and probably has no further enquiries he tries to find commercial solutions. He offers on-line services, but he might miss the fact that in these times our priorities changed. Wo gives 3.000 Euro (as a minimum fee) for teaching how to present himself/herself? 

The other guy published in the actual local newspaper an add about his luxus furniture services. I know the guy pretty well, he, unfortunately, crossed on the path of my life two years ago. Who cares now or in the next months about having a piece of luxuriant kitchen furniture?

Most of the people are out of work and they get less money. Significant less money. They stay at home. They pay the utilities and the rent. 

It is like I would now add for my services as Ironman Coach while the most Ironman events this season seems to be cancelled! It can be that I will talk to my clients and see that they don't pay for the time being although I need the money as I need the air ..... 

So, I don't think it is the right time to win new clients. Yes, some of us try to ignore the reality and the wind of change by simulating a normal life, but our life - as individuals and as a society - will never be the same again.

corona time _ 5

When the Soul becomes speechless ......

corona time _ 4

Yesterday evening it started to rain. Quitet but strongly rain. A change of the air. 

Gregg Braden finally posted some information which I find useful and for common sense for everybody.

In the region I live for the last two years people react and Facebook is apparently the main platform for communication.

More and more are offering deliveries especially for aliments.

In the sports domain new pages and groups appear, each is posting new ideas about training inside in their own places.

The number of death increases to 12.000 worldwide ....

corona time _ 3

Una câte una se închid grupele comerciale de pe Facebook de aici de la noi din regiunea Pinzgau. Sunt mai multe grupe care funcționează bine de ceva ani, cine are ceva de vânzare sau de dăruit postează acolo. Am vândut și eu de două ori.

Compania de electricitate a trimis e-mail:

”În actualele condiții suntem de baricade și asigurăm furnizarea de curent electric. Am adaptat schimburile și încercăm să nu ne expunem colegii la risc.”

Uniunea Internațională de Triathlon a trimis azi e-mail către antrenori și arbitri, informații, restricții, încurajări.

Ironman trimite aproape la fiecare două zile e-mail-uri asemănătoare și antrenorii comunică, fac planuri de mentenanță, activitate intensă pe grup.

Primăria trimite updates.

O firmă de zidărie oferă transport gratuit de alimente pentru cei care au nevoie.

Numărul deceselor este în creștere, aproximativ 1.300 de noi înregistrări în mai puțin de 24 de ore.

Nu am ieșit azi. Am desenat intens și neobișnuit de repede. ”Lucrez” la genunchiul accidentat. E liniște deplină în zonă, nu se aud mașini, nu se aud sirene, nu se aude nimic de fapt ..... se văd munții strălucind în albul lor pe un cer dureros de albastru. Zile de vară timpurie.

Ieri la ora 23:00

Nu m-aș mira să apară primele suicide, oameni care nu mai rezistă presiunii psihologice.

Toți se întreabă ce urmează după Corona Virus ....

corona time _ 2

corona time _ 1

10.500 decese înregistrate .... nu aș fi bănuit vreodată că acest blog de aventuri și călătorii va ajunge să mă exprime prin propria artă .... căci atunci când cuvintele mor, ce mai rămâne? Emoția ... pe care o minte creativă vrea să o împărtășească. Mie îmi ajută și îi ajut & inspir și pe alții ... 

separare

Mulți oameni din jurul nostru sunt preschimbați. Unii sunt ca într-o transă din care nu pot ieși. Alții sunt supărați. Alții nervoși. Alții panicați. Alții sunt mai sereni decât oricând altă dată în trecut.

Toți sunt preocupați de a nu ajunge într-un loc anume, de a nu (mai) atinge nimic - teama se transformă în frică. Frica de a nu se contamina. 

Datul mâinii a devenit tabu. Săptămâna trecută am intrat într-un birou cu două doamne, din care una medic. Am întins - rutină de o viață - mâna de salut, ca de obicei. Și mâna s-a oprit la jumătatea traiectoriei: ”Nu știu ... ne mai dăm mâna sau mai bine nu?” Un zâmbet plagiat s-a strecurat între noi. Doctorița a întins aproape ostentativ mâna ei. După o oră de discuții, la plecare nimeni nu a mai încercat să dea mâna și lipsa gestului era pur și simplu noua normalitate.

Ideea de atingere a intrat în focus indiferent că e vorba de propriul telefon mobil (pe care l-am dezinfectat ieri, by the way), de clanța de la ușa intrării in apartament, de mânerul ferestrelor și tot așa. Ceea ce până de curând era parte componentă și deja intrată în subconștientul nostru a început brusc să fie în centrul conștientului. Pe termen lung acest proces se traduce în ”trezirea de sine” (awakening).

Totul e paralizat. Locuiesc în zonă turistică, hai să zicem un fel de Poiana Brașov. Turiștii au fost trimiși acasă. Cei zece britanici găsiți contaminați au fost spitalizați. Primul spital nu i-a vrut (o comunitate de aprox. 3.000 de suflete), deci au fost tranferați în Tauern Klinik din Zell am See. Patru dintre ei s-au pus pe picioare și sunt acasă la ei in UK.

Nu mai există ”berea de după orele de program” pentru că nu mai există ore de program și nici baruri deschise.

Nu mai există ciripitul copiilor pentru că locurile de joacă sunt oficial sigilate.

Nu mai există siluetele și ego-urile spre sălile de fitness, pentru că sălile de fitness sunt oficial sigilate.

Serviciile bisericești au fost suspendate total.

Bolnavii din spitate nu mai pot primi vizite.

Oamenii ”încă liberi” care au un strănut nu se mai pot duce la medic direct, dar îl pot suna și descrie ce simptome au. Dacă medicul le prescrie ceva, se duc direct la farmacie. Acolo iși ridică medicamentul. Totul printr-o barieră din sticlă.

De patru zile s-au instalat corturi medicale pentru depistarea contaminării. Nu poate merge oricine când i se năzare, ci doar cu trimitere. Locațiile sunt parcările mari de la baza pârtiilor de schi, arealele de schi fiind oricum sigilate de patru zile, nimic nu mai mișcă pe munți, sezonul de iarnă comercial a luat oficial sfârșit pe data de 17 martie 2020. 

Criza asta ”socială” mă găsește cu un genunchi ruinat (două ligamente rupte) ceea ce mă limitează în activități sportive. Dar ieri am ieșit la plimbare-experiment și observam că atunci când cineva venea din sens opus trecea pe partea cealaltă a drumului într-un stil neobservat până acum. Deci simțurile ni se ”ascut” altfel. 

Nu doar că socializarea directă (adică din afara internetului) a dispărut, dar dorința de socializare directă a dispărut. Cu siguranță va crește exponențial importanța anumitor platforme digitale și într-un scenariu sumbru îți poți imagina cum o familie se uită pe un monitor și urmărește cum un membru al său își dă duhul, undeva izolat ..... brrrrr 

Deodată ideea de socializare nu mai este ”cool”. Ce răsturnare fantastică de valori, de conținuturi. Deși prevăd că după această criză vor răbufni aceste obiceiuri ca o explozie, la alte dimensiuni. 

Ministrul ”Familiei și Muncii” nu are nici măcar o fantazie despre cum se va schimba piața muncii austriacă. Poate enunța doar faptul că în viitor va trebui pus mai mult accent pe îmbinarea muncii cu viața de familie. Trist că avem nevoie de o epidemie mondială pentru a recunoaște prioritățile intrinsece ale ființei umane.

Vor apare cu siguranță profesii și servicii noi.

Cei de la Ironman deja se agită și trendul actual sunt acum planurile de antrenament de mentenanță, ”înotul pe uscat” și antrenamentul mental.

Creativitatea nu este ceea ce ne lipsește, asta este o certitudine. Optimal ar fi să o implementăm exclusiv în scopuri pozitive care să nu dăuneze mediului și nouă inclusiv.

Speranța multora este ca în urma acestor evenimente să se diminueze lăcomia cu tot ce implică ea. Să revenim la regionalizare în locul globalizării, internaționalizării, să producem și să cumpărăm acasă la noi. Să dispară marile concerne (că mici nu există, sic!).
Să se schimbe sistemul de educație, există deja profesori capabili să facă acest lucru dacă ar avea acces la instituțiile de stat. Să vedem în școli acele seminare date pe bani mulți de diverși ”guru”, toți cam pe aceeași idee, dar cu poleială diferită. Cercetările științifice în domeniul coerenței inimă-creier au progresat fantastic și măcar acest domeniu ar trebui implementat de urgență. Să re-spălăm creier, căci mintea se pare că nu-și are sălașul în creier, și în inimă. Că inima are o inteligență proprie mi-e clar de câțiva ani, dar confirmarea din partea științelor validează oarecum intuiția. 

S-auzim de bine .....

Un virus atât de mic a reușit un fenomen atât de mare. Și râdem sau zâmbim când auzim că ”nu mărimea contează”. Și nu înțelegem ”buturuga mică răstoarnă carul mare”. Iaca că acum știm și noi, cei care nu am experimentat războaie, foamete și alt gen de crize. Tânăra generație cu bani suferă acum că nu mai poate intra în Mall probabil .....