Biciclist accidentat în mod intenţionat

Ieri, 29 iunie 2010, în Bucureşti, pe Virtuţii, la 8,45 a.m., de pe o stradă anexa vroia să iasă o dubiţă, tăindu-mi calea. Eu veneam în viteză, mă îndreptam spre intersecţia de la Semănătoarea. La diferenţă de 3 secunde, am trecut prin faţa lor şi le-am strigat în sperietura aceea "idiotule!". I-am surprins uitătura duşmănoasă, am accelerat şi am intrat pe trotuar. Nu mă înşelasem. Individul încetinise, rula uşor foarte pe dreapta, astfel încât, dacă m-ar fi prins, ar fi intrat în mine. Deşi eram pe trotuar, am oprit preventiv bicicleta, vroiam să îl văd că trece şi pleacă din spatele meu. Am aşteptat aproape două minute, a trecut dubios de încet mai departe şi i-am lăsat să se ducă până au dispărut din raza mea vizuală. A fost pe bune.

Biciclist accidentat în mod intenţionat – pedeapsă penală, îngrădirea libertăţii
Radfahrer absichtlich angefahren - Hohe Haftstrafe
Gestern, 29.Juni 2010, 17:33 Uhr
Yahoo! Nachrichten

Augsburg (dpa) – O femeie a intrat intenţionat într-un mountain biker şi l-a accidentat foarte grav – fapt pentru care Tribunalul Augsburg a condamnat făptaşa, în vârstă de 47 de ani, la 5 ani şi 3 luni de închisoare. „Făptaşa a folosit autoturismul pe post de armă.“ – a declarat judecătorul.

Conform instanţei, doctoriţa din Pforzheim a urmărit în august 2008 in Dießen am Ammersee (Bayern) un biciclist, pe care l-a şi călcat cu bună intenţie. Acesta lovise anterior şi provocase o uşoară daună la oglinda retrovizoare a autoturismului, arătându-i şoferiţei şi un gest obscen cu degetul. Aceasta s-a răzbunat, urmărindu-l insistent şi intrând în el. Biciclistul de 40 de ani a fost grav rănit,

În cadrul procedurii de urmărire penală s-a solicitat 6 ani şi 5 luni de detenţie, acuzaţia fiind de “tentativă de omor” din răzbunare. În declaraţia de motivare a verdictului, judecătorul a spus că şoferiţa în cauză avea dreptul să îl urmărească pe bicyclist, dar nu avea voie să îl rănească. Şoferinţa nu a putut astfel scăpa de acuzaţia de “tentativă de omor”.

Acuzata şi-a urmărit victima, cu motorul turat la maxim, hărţuind biciclistul până ce acesta a intrat pe o pistă de biciclete, s-a dezechilibrat şi a căzut. Maşina a venit imediat din spate şi a trecut peste cel căzut. Victima a suferit fracturi de pelvis şi oase ale pieptului, o contuzie pulmonară, fracture costale şi leziuni grave la cap, supravieţuind cu greu accidentului. Potrivit unor martori, acuzata a oprit ulterior maşina, a coborât, s-a dus lângă biciclistul în stare de inconştienţă şi ar fi spus: “Na, că nu mai faci niciodată aşa ceva!”

La proces, acuzata şi-a cerut iertare şi printre lacrimi a spus că intenţia ei nu a fost să îl rănească pe biciclist. Ca şi medic, nu a folosit niciodată violenţa, fiind orientată către salvarea oamenilor. A declarat că nu îşi aminteşte foarte clar de punctele cheie ale evenimentului.

Un specialist care a examinat-o pe acuzată a concluzionat că aceasta se afla, la momentul faptelor, sub incidenţa unei depresii acute, suferind de abilităţi limitate de gestionare a propriilor reacţii, ceea ce duce şi la “acţiuni iresponsabile”, dar toate acestea nu îi limitează percepţia asupra urmărilor propriilor fapte.

FaraAsfalt2010 - feed-back pentru organizatori

Pe scurt, mai mult pentru organizatori (îmi place că au cerut feed-back!!), chestii remarcate de mine:

1. PLUS: buna comunicarea on-line dinaintea evenimentului, în sensul că mi s-a răspuns punctual la orice întrebare am avut (legat de siguranţa echipamentului, de posibilităţi de cazare, de schimbare opţiune participare),

2. PLUS: deşi intitulat “fără asfalt”, segmentul de mtb a avut vreo 8 km (?) de asfalt (poate îmi spuneţi voi exact câţi km, pt că nu am fost foarte atentă în timpul cursei). Mie personal mi-a convenit combinaţia, sincer vorbind.

3. MINUS pentru debandada dinaintea startului şi pentru faptul că startul a fost întârziat foarte mult (9,40 din câte mi s-a spus, nu aveam ceasul la mână, pentru că mă pregăteam să intru în apă la prima probă). Şi aici menţionez şi faptul că nici organizatorilor nu părea să le fie clar la ora 9 dimineaţa, care este exact traseul fiecărui participant în secţiunile de tranziţie dintre probe şi de aici tot felul de discuţii şi explicaţii şi glume de genul “e un concurs pentru retardaţi cumva?”. S-a simţit foarte tare emoţia lui Dudu din tot ce a ţinut de comunicarea cu publicul. Nu e o critică, este doar o observaţie de la faţa locului. A fost super bine pentru o primă ediţie.

4. MINUS pentru “halul” în care au arătat numerele de concurs. Pe numărul de biklă ne-am fi dorit mulţi să scrie măcar titlul concursului, locaţia şi data desfăşurării, sau măcar ceva de genul “triathlon fără asfalt” etc. Orice! Numărul pentru alergare – aceeaşi observaţie. Trebuie să îi dai concurentului şi un pic de mândrie să poarte numărul respectiv. Dacă te gândeşti că bucăţica aceea de pânză a costat ceva (bani şi muncă manuală, deci timp şi energie), a fost păcat şi trist să vezi numere lăsate prin nisip, sau pe diverse drumuri prin staţiune sau chiar să vezi că s-a lustruit lanţul cu ele ....

5. PLUS pentru faptul că echipamentele din zona de tranziţie au fost în siguranţă!!

6. MINUS pentru faptul că înaintea startului nu am putut primi o gură de apă. Puţin discutabil aici, unii oferă apă la start, alţii nu.

7. MINUS pentru faptul că nu a fost curăţată de alge porţiunea de intrare în apă. Erau ca nişte dealuri acolo, scârboase …. Poate multora le plac, dar multora nu le plac. Eu am intrat prin ele doar pentru că eram la concurs, în mod normal îmi displac fantastic.

8. MINUS pentru faptul că nu aţi putut elibera cumva toată porţiunea aceea de faleză care avea legătură cu concursul. Astfel încât atunci când am coborât cu bikla şi aveam viteză şi chiar îmi doream un finish aşa prelungit, a trebuit să frânez imediat, pentru că pe alee erau două maşini care vroiau să iasă. Nu ştiu ce presupunea să puteţi bloca zona, dar nu a fost OK. Ca şi cu maşina de gunoi care a intrat înainte de start şi a blocat totul pe-acolo.

9. MINUS la lipsa de fotografi pe traseu, inclusiv din bărcile de la proba de înot. Ar fi fost mişto să aveţi un fotograf în fiecare barcă, să facă poze când ajungem şi nu spuneam numărul :)

10. Întrebare: De ce a fost necesară scrierea numărului pe picioare?! Nu am putut înţelege chestia asta. Pe umăr mai înteleg, dar pe braţ şi pe picioare nu înteleg, doar se aflau sub apă ….

11. PLUS la punctele de alimentare: bine alimentate, oamenii de acolo entuziaşti, chiar a fost nice. Şi distanţa dintre puncte mi s-a părut foarte bună şi a fost prima oară într-un concurs când nu mi-am luat nici o sursă de apă pe segmentul de mtb.

12. La mtb, la ieşirea pe şosea după punctul al 2-lea de alimentare – parcă a lipsit cineva care să supravegheze traficul şi iesirea concurenţilor pe asfalt.

13. MINUS MARE la marcajul pe segmentul de MTB!! Deşi eu se pare că nu m-am rătăcit, totuşi am avut 3 intersecţii unde habar nu aveam în ce direcţie trebuie să continui şi nu era nici un suflet de om prin zonă. Pur şi simplu am avut probabil baftă că am nimerit traseul. La un moment dat, dacă treceai de secunda de atenţie, puteai să o iei pe marcajul de dus şi te pomeneai că intri din nou pe traseu …..

14. PLUS la premiere şi la premii în an de criză! Faptul că aţi premiat şi categoriile speciale mi s-a părut foarte frumos. Păcat că aţi premiat doar băieţii peste 45, la fetele peste 40 nu v-aţi gândit :), nu e frumos …

15. Diplomele de participare puteau fi scrise, mă gândesc eu, cel târziu după start, ca să nu se stea la coadă şi să fie scrise pe loc, acolo. Putea veni oricine din publicul de la terasă să ia diplomă de participare, că i s-ar fi dat una fără nici o problemă. De pe diplome iar lipsesc nişte informaţii care ar fi fost de dorit: data desfăşurării (OK, apare anul), locul desfăşurării, probele cu km. Pentru cei care au urcat pe podium, ideal ar fi fost să apară şi timpii intermediari. Sau pe diploma de la individual acolo “la categoria” să fi apărut: “individual – tură scurtă: 750 m înot, 6,5 km alergare, 33 km mtb”. Dau exemplu doar.

16. PLUS pentru faptul că aţi oferit acele bonuri valorice, e chiar frumos gestul.

17. PLUS şi pentru ideea de “party after” – deşi, din câte am înţeles, a cam lipsit spiritul de party. Probabil un DJ voluntar ar face minuni:), era chiar o locaţie fantastică pentru un beach party, cu condiţia să ai zona rezervată pentru noaptea respectivă.

18. PLUS pentru tricouri: îmi place f mult că are guler şi combinaţia de culori, deşi m-a izbit un pic negrul acela, chiar îmi place până la urmă, nu aveam nimic negru!

Cam atât din ce am observat eu personal, fără să includ aici şi alte comentarii auzite de la participanţi rătăciţi pe traseul de mtb de exemplu sau faptul că nu aţi ştiut, la premiere, că au fost 3 echipe de fete la ştafetă, nu doar două. Ar trebui fiecare să îşi spună cuvântul şi voi să trageţi concluziile. Pe o scală de la 1 la 10, eu dau nota 8 cu indulgenţă şi alte elemente de semnalat nu îmi vin acum în minte. Am participat de plăcere, am vrut să văd cum se simte un triathlon din interior, am vrut să văd dacă chiar pot duce toate cele 3 probele la bun sfârşit şi fără să aspir la podium, mica victorie de care am avut parte mi-a făcut mare plăcere.

Aştept cu plăcere ediţia a II-a.

Aştept cu nerăbdare clasamentul, mă interesează timpii intermediari pe probe.

Faptul că am fost pe locul 2 la individual fete este o motivaţie suplimentară să particip şi la alte concursuri de acest gen şi să îmi îmbunătăţesc timpii de tranziţie în primul rând, căci acolo m-am moşmondit la propriu şi am pierdut probabil 15-20 de min per total.

album foto triatlon FaraAsfalt 2010

Anca Moraru,
Bucureşti, 28 iunie 2010

Bicicliști, semnalizați-vă intențiile în trafic!

Încep cu o fotografie care spune de fapt totul ....

Este un act de teribilism și o falsă iluzie a se pleca de la premiza că siguranța biciclistului în trafic se datorează unui scenariu de tip Agentul 007. Este absolut necesară cunoașterea și aplicarea legislației, respectiv a Codului Rutier și mai ales antrenarea atenției distributive, preîntâmpinarea anumitor manevre ale celorlalți implicați în trafic, observarea grupurilor de pietoni aflați pe trotuare în dreptul semafoarelor sau a zebrelor.

Se promovează foarte puternic utilizarea bicicletei în trafic. Foarte bine și frumos. Se acordă însă prea puțină atenție educației preventive și a focusării pe anumite condiții ce ar trebui îndeplinite înainte să ieși cu bicicleta din propria curte sau din parc și a te avânta în trafic. Mai ales în traficul bucureștean și probabil al tuturor marilor orașe sufocate de mașini - mă refer la România -.

Trebuie să acceptăm faptul că nu oricine poate face acest ”sport”. Eu l-as denumi o variantă de sport extrem pe segmentul de urban, dar pe urmă mi s-ar reproșa că prea sperii și împiedic promovarea pedalatului, ceea ce este departe de adevăr. Nu sunt maniacă, nu sunt obsedată de bicicletă, nu acord un respect superior cuiva care se deplasează exclusiv cu bicicleta în drumurile cotidiene. Sunt un utilizator și un observator al fenomenului și am renunțat la mașină în favoarea bicicletei pentru că a circula cu mașina în București mi se pare sinucidere lentă .... a nervilor, a vocabularului și mai ales a timpului liber pe care îl gestionez mult mai favorabil mie. Riscurile implicate de cele două mijloace de transport nu sunt demne de a fi menționate într-o paralelă.

Pentru a circula în mai mare siguranță în trafic, pe bicicletă, ai nevoie de o anumită condiție fizică. Cei care practică diverse alte activități sportive (mersul pe munte, alergatul, tenisul etc.) dispun de o condiție fizică deja formată, o bază excelentă pentru formarea condiției fizice specifice biciclistului. Condiția fizică se câștigă și se menține doar prin exercițiu fizic. O să spuneți că exagerez. Dar gândiți-vă că aveți o situație neașteptată în care aveți nevoie de o mărire instantă a vitezei, de o schimbare bruscă de direcție, deci de anumite reflexe pe care le aveți datorită unui antrenament anterior. Sau gândiți-vă că pedalați pe carosabil și urmează o urcare în rampă și nu aveți spațiul necesar să vă dați jos de pe bicicletă, deci trebuie să aveți mușchii și plămânii antrenați pentru a urca dealul. Altfel ce faceți? Nu uitați: în stânga voastră este fluxul de mașini, în urmă poate fi un alt biciclist care vine, trotuarul este poate prea înalt sau tocmai acolo este o mașină parcată ... deci trebuie să puteți continua fără incidente.

Fiecare care iese cu bicicleta în trafic trebuie să se gândească și să ia în calcul propriile probleme de sănătate sau lipsă de condiție fizică, mă refer la persoane care pot avea probleme de respirație, cardiace, care pot cântări peste media permisă raportat la înălțimea lor etc.

Începătorilor nu le recomand distanțe prea lungi de la început. E nevoie de timp și exercițiu zilnic pentru a intra cu adevărat în ritmul specific traficului, pentru a-ți dezvolta atenția distributivă și a-ți modela reflexele în mod corespunzător.

În afară de condiția fizică este nevoie de o îndemânare specifică în manevrarea bicicletei, astfel încât să poți face față diverselor obstacole de gen borduri, gropi, fisuri, linii de tramvai, pietre mai mari, animale rătăcite, mingii aruncate de copii și care apar pe carosabil când nu te gândești, opriri bruște ale altui biciclist din față, deschideri bruște de portiere, depășiri din partea unor șoferi (idioți) care te depășesc și o iau apoi la dreapta fără să semnalizeze în vreun fel (!!!) etc. Aici totul se întâmplă la secundă! Este secunda care contează!

Recomand, de asemenea, respectarea regulilor de circulație, chiar dacă ceilalți nu o fac!

Purtarea căștii de protecție.

Întreținerea și verificarea constantă a bicicletei.

Dotarea pe timp de luminozitate scăzută (ceață, ploaie, seară, noapte) cu tot ce te face vizibil celorlați (reflectorizante, ochi de pisică față/spate, lanternă față).

Când mergeți pe trotuare micșorați relevant viteza, nu vă bazați că dacă claxonați sau țipați la pietoni aceștia vă vor elibera vouă calea. Unii pur și simplu nu vor, alții vorbesc la telefonul mobil sau ascultă muzică, alții nu iși dau seama că ați putea trece pe acolo, chiar dacă sunteți pe o pistă de biciclete. Nu există încă această educație și voi nu o veți putea impune cu claxonul sau înjurând.

Întâlnirile mai puțin plăcute cu câinii vagabonzi trebuie și ele luate în calcul. E vital să nu te sperii de nimic atunci când pedalezi, căci ai putea să iți pierzi echilibrul și de aici apar tot felul de situații grave pentru tine și ceilalți.

(va urma)

Un alt fel de material --->  a i c i 

..... căci până a ajunge la nivelul futurist din imagine, 

mai sunt ceva ani lumină de parcurs ..... nu doar în România.