IS WINNING ALL THAT COUNTS?

This is a copy/paste post, the source is HERE!

Is winning all that counts? Are you absolutely sure about that?

Two weeks ago, on December 2, Spanish athlete Iván Fernández Anaya was competing in a cross-country race in Burlada, Navarre. He was running second, some distance behind race leader Abel Mutai - bronze medalist in the 3,000-meter steeplechase at the London Olympics. As they entered the finishing straight, he saw the Kenyan runner - the certain winner of the race - mistakenly pull up about 10 meters before the finish, thinking he had already crossed the line.

Fernández Anaya quickly caught up with him, but instead of exploiting Mutai's mistake to speed past and claim an unlikely victory, he stayed behind and, using gestures, guided the Kenyan to the line and let him cross first.

”He was the rightful winner. He created a gap that I couldn't have closed"

"I didn't deserve to win it," says 24-year-old Fernández Anaya. "I did what I had to do. He was the rightful winner. He created a gap that I couldn't have closed if he hadn't made a mistake. As soon as I saw he was stopping, I knew I wasn't going to pass him."

Fernández Anaya is coached in Vitoria by former Spanish distance runner Martín Fiz in the same place, the Prado Park, where he clocked up kilometers and kilometers of training to become European marathon champion in 1994 and world marathon champion in 1995.

"It was a very good gesture of honesty," says Fiz. "A gesture of the kind that isn't made any more. Or rather, of the kind that has never been made. A gesture that I myself wouldn't have made. I certainly would have taken advantage of it to win."

Fiz says his pupil's action does him credit in human if not athletic terms. "The gesture has made him a better person but not a better athlete. He has wasted an occasion. Winning always makes you more of an athlete. You have to go out to win."

Fiz recalls that at the 1997 World Championships in Athens he was followed by his countryman Abel Antón the whole way. In the final meters Antón attacked and easily won the race, having exploited all Fiz's hard work. "I knew that was going to happen. [...] But competition is like that. It wouldn't have been logical for Antón to let me win."

Fernández Anaya trains in the Prado every day, putting in double sessions three times a week - when his vocational studies allow. Experts say he is one step away from entering the elite of Spanish cross-country running. His goal this year is to at least make the Spanish team for the world cross-country champions.

But according to his coach, the pressure gets to him. "He doesn't know how to overcome the pressure, which is what differentiates champions. If he did, he would have been at the recent European championships," Fiz notes.

"In the Burlada cross-country race there was hardly anything at stake [...] apart from being able to say that you had beaten an Olympic medalist," says Fernández Anaya.

"But even if they had told me that winning would have earned me a place in the Spanish team for the European championships, I wouldn't have done it either. Of course it would be another thing if there was a world or European medal at stake. Then, I think that, yes, I would have exploited it to win... But I also think that I have earned more of a name having done what I did than if I had won. And that is very important, because today, with the way things are in all circles, in soccer, in society, in politics, where it seems anything goes, a gesture of honesty goes down well."

Lenea - o fi doar de iarnă și doar la unii? ....

ca un fel de completare la starea mea de ieri și azi, descrisă oarecum aici, am găsit și o fotografie grăitoare:

Vând camel bag minimalist, 260 g!

Camelbag de vânzare, ideal pentru alergătorii pe distanțe mai lungi, se mulează pe corp și aproape că nici nu se simte pe spate. 

Are recipient pentru apă de 1 litru, dar capacitatea rucsacului se poate extinde mai mult, până la 12 l. 

Și pentru bicicliști e excelent. 

Eu am primit unul de altă culoare și atunci renunț la acesta. L-am purtat doar la două curse, fiind cumpărat doar de câteva luni. 

Inițial a costat 169 RON, îl vând cu 125 RON.

Gol, cântărește 260 g, fără rezervorul de apă.
2 buzunare în laterale (încape un aparat foto mic, precum și telefon mobil, acte, chei). Compartiment pentru rezervor apă, folie izolantă la spate.
Chingă ajustabilă centură cu arici pentru reglare uşoară şi rapidă. Chingă de prindere la piept.
Oricât pare de incredibil, toate chestiile astea încap cu ușurință în acest rucsăcel

  

alergare ... cu orice preț?! NUuuuuuuu

Cu siguranță azi n-a fost ”ziua mea”. 

Cum n-a fost nici ieri.

Nu, nu e o întrebare deloc stupidă! Când faci performanță, treaba stă altfel. Dar când o faci de amorul artei, trebuie să accepți că nu în fiecare zi trebuie să fii pregătit și să ai chef și să poți. Să alergi adică :-)

M-am trezit pe la 8 și abia pe la 9 și-un sfert am plecat înfofolită de alergare. Fără tragere de inimă. Simțeam pur și simplu că nu trage sufletul, dar vroiam să ies la aer, la zăpadă, să uzez echipamentul, să nădușesc :)

A fost un fel de struțo-cămilă per final. Am coborât undeva pe la Atheneul Român și am luat-o la pas. Magheru pustiu duminca la 10 dimineața.  Friguț.  Vânticel.  Nimic extrem.  Doar - 5°C. Mai cu mers, mai cu alergat ușor, am ajuns la intrarea în Herăstrău, via Lascăr Catargiu, Piața Victoriei și Aviatorilor.

  Surpriza mare a fost că acțiunea deszăpezirea chiar a funcționat și am regretat că mi-am luat șoșonii cu cuie. Cred că i-am cam tocit. Chiar și în Herăstrău au curățat frate aleea principală din jurul lacului!!! Incredibil, nu aveam pe unde să alerg :-(, cum vii de la podul de cale ferată spre Insula Trandafirilor aleea este curățată total. Impresionant, ce să zic? Dacă chiar e necesar să chelim aleile parcurilor de zăpadă ..... eu aș zice că nu e nimănui util să cheltuim pe astfel de acțiuni. Ce dreaku, nici în parc să nu am parte de zăpadă? Mie mi se pare ca și cum aș aranja în permanență colțul de joacă al copilului .... de atâta ordine, s-ar lăsa și el de jucat. Într-un parc unde nu mai îndrăznesc să vin cu bicicleta, să o las legată de pom și să-mi văd de alergare pentru simplul motiv că un  gardian m-a amenințat, că pe el îl deranja bicicleta mea, mă pomenesc acum că vin autoritățile să dea bani pe deszăpezire ..... în timp ce străzile mai neprincipale din București atentează toată iarna la sănătatea și viața bătrânilor care nu se pot deplasa printre nămeți, mașini înzăpezite și gogoloaie de gheață ascunse. Ca la noi la nimeni. Auzi tu, să cureți parcul de zăpadă!

 Suprafața lacului arăta ciufulită. Da' rău ciufulită! Cred și io, la viscolul care a fost, cum să se așeze zăpada și cum să înghețe apa, dacă nu în chinurile zvârcolirilor?

 La un moment dat am simțit căldura soarelui. Mi-era cald. Deși nu mă îmbrăcasem gros, aveam două tricouri tehnice cu mânecă scurtă, un hanorac skin cu glugă și geaca de alergare.

 Despre prestația mea de ”runner” nici n-are rost să povestesc. S-au adunat ei 13 km amărâți, dar a fost, după cum ziceam, un fel de struțo-cămilă, o combinație leneșă de mers, staționat și alergat lent.

 Timpii sunt foarte sugestivi. Deci, data viitoare, când voi mai simți nevoia de dialog cu șoșonii de alergare ....

 voi știi sigur că e semn că mai bine stau acasă sau scot mâtza la păscut :-) Oricum, abia aștept să vină primăvară și să mă pierd pedalând pe coclauri, cu vântul prin bucle și cocoșată peste cursierăăăăăăăă..............

 Acum, în totalul spirit al lenei, mă delas pupilelor gustative :-)) și zic: ”NU, alergarea nu trebuie să fie cu orice preț, căci e inutilă.”

ALTE MATERIALE PE TEMĂ APROPIATĂ:
alergarea-de-iarna

Criza Lance

Iată o noua ”poveste” care ar trebui să nu lase mapamondul pasiv pe interior. Pe lângă crizele ”financiară, economică, politică, socială”, omenirea suferă de acute crize de moralitate, etică, adevăr, imagine, abordare. Dacă ne-am opri un pic mai mult și ne-am analiza pe noi, pe colegii noștrii, rudele, prietenii, cunoștințele noastre, ne-am speria cât de ”ciumați” suntem deja. Cei nou-născuți nu mai au nicio șansă să vină pe lume puri, sunt deja din pântec infectați cu o genă distorsionată și au deja o mentalitate defectuoasă, astfel că ”normalul” este din start ceva putred.

Dacă iei în considerare textul din fotografia de mai sus, pe care eu am găsit-o pe internet, concluzia este una singură: trăim în lumea pe care noi o făurim, deci tot ceea ce se întâmplă este rezultatul strădaniilor noastre. Voi mă adulați pentru că mă credeți un zeu în viață și, dacă vrem să nu fim cu toții infectați până în măduva oaselor, ar trebui să recunoaștem că ființa umană iubește să fie adulată de semenii săi. Că dacă mă adoră patrupedul meu de casă, asta nu are nicio însemnătate pentru orgoliul meu. Dacă mă adoră 3 vecini, iar nu mă mulțumește. Dacă mă adulează locuitorii orașului, încep să am idei. Vreau mai mult. Cum obțin mai mult? Și povestea o știm cu toții. Și marii dictatori ai istoriei umane tot de la un ”Bravooo băăăă, ești bun!!” au pornit. Și li s-a urcat la cap, și ia de-l mai dă tu jos pe ăla cu capul urcat peste nori .... că de-acolo lumea de la picioare se vede cu totul altfel!

  Când UN OM este lăsat să ajungă în vârful unei piramide, el este printre cei mai puțin vinovați. Nimeni în toată istoria omenirii, atât cât cunoaștem din ea, nu a pus stăpânire pe mase de oameni, de unul singur. Nimeni. Nici Hitler,  nici Caesar, nici Băsescu, nici Rasputin, nici Musolini, nici Stalin etc. Nici șeful tău de la birou care poate se comportă ca un tartor!

 Când auzeam despre Armstrong, mă gândeam că eu sunt o ignorantă. Pe vremea aceea nu știam realmente ce înseamnă ciclismul și cu siguranță nici nu auzisem de triatlon. Nu cheltuiam gânduri pe aspecte legate de duritatea unor astfel de competiții sportive. Așa că treceam cu neatenție peste numele Armstrong. Mi se părea ceva utopic și-atât.

Desigur că vor apare studii psihologice acum și topuri întregi de materiale scrise despre acest fenomen mental, cu inimaginabilul pe care l-a determinat la scară uriașă în probabil mai toate segmentele societății (scuzați naivitatea, dar tind să cred că tentaculele au pătruns și pe segmente care aparent nu au nicio legătură cu sportul!). Despre tăria de a insista în minciună, despre puterea de a extinde efectele minciunii, despre ipocrizia infinită, despre capacitatea fie și de a mima bucuria exaltatoare la finișul victorios al unei competiții extrem de dure. Cum te poți bucura în așa hal de un renume pe care ți-l construiești prin înșelăciune? Cum îți poți lăsa părinții, familia, prietenii să te adore și să te serbeze pentru victoriile tale? Să te ierte pentru faptul că nu le acorzi atenție, căci ești prea ocupat? Cum poți lăsa milioane de oameni să depună eforturi nespuse și neștiute doar pentru a te urmări, a te vedea, a te atinge? 

Cum poți ...... ????????????????????????????????????????????????

Adevărul este că astfel de povești încep din neant. Vorba vine. ”Din nimic, nimic nu se naște.” - cum simplu și adevărat susțineau filosofii greci. Adevărul este și că oricine este capabil să lase să se dezvolte o asemenea psihoză colectivă, dacă se prinde că el este alesul și că, contextul îl avantajează. Oricine. Căci tentația este enormă și omul nu e construit pentru a rezista marilor tentații. Cedarea la tentații este dovada imperfecțiunii umane. Cei care ”rezistă” tentației de a-și construi un imperiu, fie el și fals în esență, sau putred, sunt prea puțini.

Cu siguranță că această poveste te lasă mut. Nici nu știi ce să comentezi. Simți frustrare, tristețe, amărăciune, regret. Regret că totuși nu era adevărat. Regret că s-a aflat. Regret că ai fost prost să crezi. 

Eu una mă simt incapabilă să comentez .... Ce să comentez? Că un om a mințit mapamondul, a înșelat încrederea, sau că mapamondul a crezut posibile performanțele sale supraomenești?

Există oare vreun domeniu în societatea umană unde corectitudinea, lupta dreaptă, talentul, munca asiduă și numai munca să ducă la performanțe neobișnuite? Există bogătași corecți? Există politicieni și afaceriști necorupți? Trebuie să fii ignorant, superficial și naiv să crezi că Lance Armstrong nu este de fapt o imagine relevantă a naturii umane în generalul cel mai banal. Care nu va dispărea niciodată. Natura asta umană adică.
Ce poate deveni Armstrong acum?

Cu siguranță, un profesor cum nu mai există. Un individ care a reușit atât de mulți ani să reziste nedescoperit de dopaj, ori este un geniu, ori au fost prea mulți cei care au știut și au alimentat construirea acestui imperiu, fiind toți plasați în poziții cheie ale sistemului și având grijă ca pozițiile să le fie protejate.

Ceea ce m-ar interesa pe mine acum ar fi:
De ce s-a dezvăluit adevărul? 
și
De ce acum?
E posibil să nu aflăm niciodată.  
Iar Lance Armstrong să fie considerat ca fiind o ființă nepământeană sosită de pe altă planetă necunoscută încă oamenilor.

Aș da orice - vorba vine - să fiu acum în imediata lui apropiere. Să fiu duhul divin cu care vorbește când se crede singur. Oricât de ”păcătos” ar fi, pun pariu că în zilele astea vorbește cu entități divine ...............

 

Norsemen Extreme Triathlon - one of my dreams

There are races that push your limits...and then there's the Norseman. Without question it's the world’s most iconic and toughest long-distance triathlon as well as the most Northern, taking place at the same latitude as Anchorage in Alaska and traveling through the most beautiful parts of Norway.
The prize? Bragging rights for finishing on the plateau of mountain Gaustatoppen at 1,850 meters above sea level (that's about 6,000 ft for our American friends).
Competition for the 250 slots is, as always, fierce and all have been taken for 2013. Except for the 2 that we have in this competition.
As the official wetsuit and swimwear support, blueseventy is offering two readers the chance to race Norseman 2013. The package also includes a blueseventy wetsuit, a race kit package, race support and hotels. You'll also receive a training program with one of our coaching partners, Matt Dixon of Purple Patch Coaching in the US. Or Andy Bullock and Simon Ward in the UK.
The winner will also be featured in the run up to the race by Triathlete or Triathlete Europe with regular training updates and a special race report. You will be walking people through your training progress and so you need to be comfortable writing updates posting up images.
The competition is open to readers in North America and Europe - one race slot has been allocated for each region. Entries are now open and close on Sun 3 March. On Mon 4 March finalists will be posted live on our Facebook page. Votes are then open from any of our Facebook friends to vote for who they would like to see sponsored. The athletes with the most votes will be notified on Mon 18 March.
It goes without saying that this isn't a first timers race and is generally suited to mad people who like beasting themselves in ice-cold water then running up a cliff face. As a minimum you need to have completed at least a handful of iron distance race to enter the competition.
Race date is Sat 3 Aug...good luck!
 I hope this is the right link for vote on FB
if not, please see my profile there 

Un alt fel de genocid în România - totul devine normalitate

”Mass media tace, politicienii tac. E oare întîmplător?

Iazul de decantare Valea Sesii

http://bogdanbalaban.ro/index.php?action=articole_full&id=346

Data publicarii: 08 dec 2012 Click aici pentru a vedea galeria completa de fotografii 

Trebuie să vă avertizez din capul locului că urmează un jurnal trist. Acțiunea lui se va desfășura în jurul unui iaz de decantare numit Valea Sesii aflat în Muntii Metaliferi. Nu voi scrie prea multe, voi lăsa imaginile să spună ce e de spus.

Dimineața pornim pe ruta Lupsa - Hădărău - fostul sat Geamăna. De la Hădărău se urcă pe un drum de țară cale de 4-5 km pînă ajungem la un pod. În vale pare a fi un lac, pe malul său cîteva case.

La o privire mai atentă constatăm că de fapt lacul nu prea e lac. Mai degrabă este o acumulare de nămol. Urcăm pe pod unde găsim niște conducte. Din ele se aude un zgomot semn că se transporta ceva. Suntem în munții metaliferi aproape de Roșia Montană , glumim spunînd că pe acolo se transportă aurul.

Bineînțeles că nu e vorba de aur ci de steril. Acesta provine de la exploatarea de cupru de la Roșia Poieni, făcută de compania Cupru Min începînd cu anul 1978. Tot arealul ăsta pe care se întinde lacul e o adevărată bombă ecologică.

Iazul de Valea Sesii este un iaz de decantare de vale, deschis ( adica are un singur baraj ). Barajul, contruit din anrocamente, închide valea fiind construit între doi versanţi.Tulbureala de steril este deversată în iaz printr-un sistem de conducte care trebuie să permită dirijarea deversării spre diverse zone situate pe conturul iazului astfel ca toată suprafaţa să fie ocupată.

Sterilul cu conţinut de săruri de metale ale acidului sulfuric se constituie în depozit şi se reazemă pe versanţii naturali. În iazul de la Valea Şesii depozitul de steril, în cele mai multe locuri pe care noi le-am sondat, n-are consistenţă; într-un loc era formată un fel de plajă pe care am călcat şi nu ne-am scufundat.

Apele limpezi, care sunt de fapt solutii apoase ale aceloraşi săruri, ar trebui să ajungă într-un sistem de colectare şi evacuare din care acestea trebuie să fie descărcate spre o staţie de epurare chimică sau spre un sistem de recirculare sau -cel mai simplu, făra costuri, fără jenă - spre un emisar (un râu curat de obicei). Sistemul de colectare şi evacuare noi nu l-am văzut, -dar e drepti că n-am ajuns la baraj unde ar putea să fi fost.

În septembrie 2011 iazul avea in jur de 130ha. Acesta a acoperit aproape în totalitate satul Geamăna; gospodăriile au fost răscumpărate de Cupru Min SA Abrud. Durerea cea mai mare a locuitorilor a fost aceea ca nu a fost respectata promisiunea de a se stramuta cimitirul. Sterilul a inghitit rind pe rind casele oamenilor, dealul pe care era construita biserica, cimitirul. Biserica este unul din putinii martori care ne arata ca aici a fost odata o asezare omeneasca. Namolul a ajuns acum la nivelul acoperisului.

Ce e și mai grav este faptul că asistăm la un dezastru ecologic în derulare. Sterilul continuă să fie deversat cu consecvență și nivelul iazului crește în fiecare an. De aceea cei de la Cupru Min înalță barajul an de an.

Nămolul acesta este pe alocuri brăzdat de firicele înguste de apă. Peisajul e ireal, pe alocuri ai senzația că ești pe altă planetă. În fața ochilor ni se aștern tot felul de culori, date de substanțele deversate. Noi am numit generic aceste substanțe cianuri.

E trist să vezi cum nămolul ăsta a înghițit și continuă să înghită case, gospodării, livezi, garduri. E trist să vezi cum biserica satului, destul de impozantă de altfel, e sufocată de nămol și își duce în tăcere și demnitate ultimii ani de existență.

Cu toate astea fiecare dintre noi, dacă nu a spus, măcar odată a gîndit ceva de genul: ce culori, ce peisaj. intr-adevar lacul ăsta cu este foarte fotogenic, dar...

Din fostul sat Geamăna au mai rămas doar cîteva case și o mînă de oameni care a refuzat să plece. Oare cum e să să vezi tot peisajul ăsta in fiecare zi? Și să mai ai în minte imaginea vechiului sat.

Nu se poate ca atunci cînd vii aici să nu faci legătura cu ceea ce se preconizează a se întîmpla în zona Roșiei Montane. Se spune că și acolo, pe valea Corna, se va amenaja un astfel de iaz de decantare. Și tot așa, sacrificind niște sate. Numai că acela va fi mai întins decît acesta de la Valea Sesii. Unele surse spun că va fi cam de trei-patru ori mai mare.

După aproape o zi de umblat pe malurile iazului de decantare de la Valea Şesii ne-am propus să ajungem pe halda de steril ce aparţine exploatării Roşia Poieni. Treaba asta nu ne-a iesit, am ajuns numai sub haldă din cauza neatenţiei, nehotărârii şi mai ales a lipsei de timp.

Astfel am traversat partea de jos a haldei acolo unde au ajuns pietrele mai mari din sterilul depus şi împins pe haldă. Din fotografii reies două alte problemele asociate tuturor haldelor de steril: generarea de ape încărcate acid care contaminează apele de suprafaţă, eroziunea şi instabilitatea taluzului, degradarea terenurilor învecinate.

Am mers ceva timp printre tot felul de bolovani, am pășit pe nisipuri instabile, am traversat pâraie de culoare verde. Am călătorit practic pe tarimuri nepamantene.
Reabilitarea iazului de decantare Valea Şesii ca şi a haldei de steril ar trebui să fie făcută după încetarea exploatării. Dar oare chiar se va intimpla asta?
Ca si concluzie: ar fi bine ca oricare dintre noi sa treaca macar odata si sa vada acest iaz de decantare, sa traga niste invataminte si sa nu mai repete greselile trecutului. Fac un apel catre cei care citesc acest text sa arate articolul si pozele prietenilor, cunoscutilor, sa il distribuie pe retelele de socializare.
În Munţii Apuseni se gasesc 24 iazuri de decantare.

 

http://fotoromania.bogdanbalaban.ro/indexgal.php?cat=Munti&gal=Valea%20Sesii%20-02-11-2012”

N.B. - am primit acest text, integral, așa cum este, pe e-mail.

Avantajul matinalilor

”Startul matinal al majorității curselor de alergare determină efecte diferite de la individ la individ: cei care se trezesc dimineața devreme, pentru că așa este ritmul lor normal, se află în avantaj. Cine alege să fie bufniță, în loc de ciocârlie, chiar are o viață grea!

Chiar este o realitate neplăcută faptul că majoritatea marilor concursuri au startul dimineața foarte devreme. Deși acest fapt nu îi dezavantajează pe toți. Lumea se împarte în indivizi matinali (ciocârliile), în indivizi nocturni (bufnițele) și în indivizi care nu au preferințe pentru anumite ore. Așa și, ce se întâmplă oare când ești un foarte talentat sportiv de anduranță, dar care urăști trezitul în zori? Există o probabilitate, fie ea și cât de mică, să nu rămâi timp îndelungat pe un astfel de sport, care implică ore îndelungate de antrenament și concursuri de mai lungă durată? Asta a fost întrebarea de bază de la care s-a pornit într-un studiu al cercetătorilor sud-africani de la Universitatea din Kapstadt.

Ei compară patru tipuri de grupe:

125 cicliști (CYC)

120 alergători (RUN)

287 de triatloniști Ironman (IM)

 98 de indivizi matinali, activi, dar care nu sunt orientați către competiții (CON).

Primul test a servit la diferențierea ”ciocârliilor” de ”bufnițe”, astfel încât să se știe cât la sută dintr-o grupă conține indivizi matinali (MT), neutri (NT) sau nocturni (ET).

În imaginea de mai jos se vede clar o diferență relevantă între numărul de MT din grupele de sportivi (CYC, RUN, IM), comparativ cu cei din grupa celor care fac sport în timpul liber, fără a concura (CON).

Totuși, nu s-au făcut diferențieri care țin de motive și efecte. Poate că, în cazul cicliștilor, aceștia au ajuns, după mulți ani de antrenamente matinale, la concluzia că parcă le priește mai bine să se trezească dimineața în zori.

Cercetătorii au mai derulat o serie de teste genetice menite să clarifice puțin lucrurile. În imaginea următoare se vede rezultatul unui asemenea test.

”5 allele” este o anumită amprentă a unei gene.

”5 allele” a fost astfel asociată cu ritmuri circadiene mai scurte.

CIRCADIÁN adj. (Med.; în sintagma) Ritm circadian = ritm biologic intern pe o durată de aproximativ 24 de ore al unui organism (aflat în imposibilitatea de a sesiza alternanța dintre zi și noapte).

Ritmurile mai scurte (5 allele) indică o preferință matinală. Din studiul cercetătorilor sud-africani rezultă deci că nativii matinali se îndreaptă către sportul de anduranță mai mult decât indivizii ceilalți, care nu tind neapărat spre performanță.

Na, cine se ocupă acum să organizeze prima competiție de triatlon de seară, care să-i atragă la start și pe cei din categoria ”bufnițelor”?”

 Sursa

P.S. Eu personal sunt ”bufniță” în majoritatea timpului. Ador să dorm! Mai ales dimineața. Și să transform nopțile în zile. De când mă știu am fost așa. Noaptea funcționez mai bine. Ai ciudă pe mine? Pune-mă să încep ziua la 6 sau să mă prezint la lucru la 8!! Din păcate .... criza asta și ritmul impus al societății nu prea îmi mai dă de ales, deci mă cam târăsc ..... cu speranța că va veni și rândul meu!

Train your adductors

”Getting the most out of a little muscle group in endurance training.

By Lisa Dolbear, images by Rae Baumann

The adductors—or inner thighs—are one of the “forgotten” muscle groups for most triathletes. That is, until they are cramping and aching and you wonder, “What can be done to prevent that pain from happening again?”

The short answer: strengthen them.

These small muscles in the groin area aren’t immediately associated with strong running or cycling, but they actually play a key role in the way your body aligns and supports itself while you’re moving. Adductors help to handle the strains of high-volume running and cycling, and don’t require much to get stronger.

It’s important to also strengthen the outer thighs—or abductors—when you work the inner thighs, as these muscles compliment each other and work together to be successful. The partnership of these muscle groups makes for a good defense against many common endurance-training injuries (including knee pain), and helps your body to handle the increasing mileage and intensity in your workouts. 

This week, we’ll focus on a good intro exercise for working the thighs, inside and out.

Start by laying on your side, balanced on your elbow with the leg closest to the floor bent beneath you. Extend the top leg so that it’s long, with the side of your foot resting on the floor.

With your core engaged (focus on pulling the core muscles in strong toward the spine), begin the exercise by raising the leg smoothly and evenly from the floor, keep it extended with your foot flexed (no pointy toes!). Be sure to coordinate your breath with this movement so you are exhaling as the leg rises.

On your inhale, lower the leg back down to the starting position. Try to do as many reps as you can over 60 seconds, being sure to keep the proper form and breathing pattern for the whole interval. Rest for 30 seconds, then resume again for two more 60-second intervals.

Next we’ll move to the inner thigh. Stay in the same position on the floor, but this time place the leg on top over the bottom leg, so your foot is resting on the floor in front of you. Your bottom leg is now extended straight along the floor, with the foot flexed. Holding the core strong, raise the lower leg slightly on an exhale, then lower down.

The movement will be small, and you want to avoid letting the leg rest on the floor before raising it again. Complete as many reps as you can over 60 seconds, rest for 30 seconds, then resume the exercise for two more intervals.

Switch sides and repeat from the top to work through the same exercises on the other side.

MAKE IT HARDER:

Be cautious before making this exercise harder, as a little bit goes a long way with these muscle groups.  You can add intensity by strapping on some ankle weights for the leg lifts, or using a resistance band around the ankle and tucked beneath the body. You can also extend the duration of the intervals (i.e. as many reps as you can in 90 seconds instead of 60 seconds). If you feel any strain during the exercise, fall back to the easier version. 

_____________________________

Lisa Barnes Dolbear is a USAT Level 1 coach and three-time IRONMAN finisher who lives and trains in upstate New York. She runs a popular “Dare to Tri” program at her local gym to help introduce new people to the sport, and strives to help athletes balance daily life with their passion for multisport. Follow her blog on mental training, Tri Mojo.

Originally from: 

http://www.ironman.com/triathlon-news/articles/2013/01/functional-friday-thighs-and-tris.aspx#ixzz2J140myLV

SURSA