Who is in charge?

Who is in charge?

 

Intuition, Kreativität, Liebe

Schon immer pflegte ich zu sagen, dass es keine häßliche Menschen gibt.
Dass wir nicht bösartig und geärgert auf der Welt kommen.
 

Aber dann verändern wir und werden häßlich, bösartig und geärgert. 

Wir trennen uns von uns selbst. Wir lieben uns nicht  und nehmen uns nicht mehr wahr. Wir werden dadurch unliebbar für anderen.

Wir verstehen das Konzept der bedingungslosen Liebe nicht mehr, so wie wir als Kinder taten und so wie die Tiere tun. Wir lassen uns konditioniert, weil wir unsere innere Kraft nicht wahrnehmen und weil als Kinder, wir immer von den Erwachsenen gezwungen wurden, das zu machen, tun, sagen, werden was sie wollten, nicht was wir wollten. Dann beginnen wir auch andere rundherum zu konditionieren.
 

Der Filter verschwindet, wir unterscheiden nicht mehr zwischen was zu uns passt und was nicht, ob das Lebenstempo unseren ist oder nicht, ob unsere Ziele und Wünsche unsere sind oder nicht, ob wir bedingungslos lieben können oder nicht mehr.
 

Wir rebellieren die ganze Zeit und suchen Gelegenheiten, uns verletzt oder beleidigt zu fühlen. Nichts gefällt uns noch. Wir konzentrieren uns egozentrisch nur auf uns, alle andere sind immer "schlechter", "dummer", "schlimmer", "häßlicher","armer" oder "reicher" usw.

Wir vergessen und dann wissen wir nicht mehr, wir selbst zu sein.
Uns zu lieben, uns zu akzeptieren, so wie wir sind.

Und dann wundern wir, dass wir falschen oder negativen oder unpassenden Sachen, Menschen, Situationen in unserem Leben anziehen.

Wenn wir selbst unattraktiv werden, was dürften wir erwarten?

Wir schließen die Liebe aus und in dieser Lücke entsteht die Negativität, die unsere Existenz dann prägt. Die Kreativität und die Intuition gehen auch verloren.

Meine Intuition und Kreativität sind zu mir zurückgekommen. Es gibt nichts Schöneres, außer der Liebe, als so was zu erreichen .....

Wir glauben dann, dass wir das sind durch was wir haben. Wenn wir alles was wir haben verlieren, was dann?

Übung des heutigen Tages:

NO JUDGEMENTS TODAY! 

Românii despre România, alții despre Austria

(Ce ne desparte de a (ne) iubi?)

Românii își denigrează țara și în somn, deși singuri au ales să devină ceea ce este. Prea puțini sunt mândri de apartenența lor. Și asta contribuie la mentalul colectiv care conduce practic destinul național și care ar putea corecta cu siguranță o karmă colectivă.

Am mai scris despre asta și e menționat și în cartea mea. România este, printre altele, vaca de muls a Europei, cel puțin a câtorva țări din Europa (Austria e în top!)

Da, România este ceea ce a fost lăsată să devină. Subconștient sau inconștient. Orice nație își merită clasa politică pe care o are așa cum orice om își merită partenerul de viață pe care îl are, nimic nu este întâmplător și lucrurile se derulează la nivel foarte profund, în subconștient, de aceea nu ajungem la ele, pentru că nu ne interesează decât când este prea târziu.

Străinii sunt în general încântați de România, dar desigur, ochiul de turist nu se pune la socoteală. 

Românii, în general, nu se iubesc pe sine. Desigur că au orgoliul de sine și sunt vanitoși, ca orice ființă umană, dar nu se iubesc pe sine și locul de unde provin. Să fie colectivul mental oglinda acestui fapt? Sigur că da, e unul din aspecte.

Jos e mulțimea de oameni. În stânga e Love. Din dreapta ești împins în prăpastie. La mijloc Cineva a trasat bariera de trecut sau de netrecut .....  Încape globul între cele două tărâmuri și cade sau trece peste prăpastie și intră în zona de dragoste necondiționată? All we need is love ....

Austriecii își laudă țara. Sunt foarte mândri. De ea și de sine mai ales. Se iubesc pe sine în sens faptic. Fac marketing excepțional pe brandul lor de țară, ceea ce românii, din păcate, nu fac. Mama zicea: ”Fac din rahat bici!!” și așa este!! Peisagistic, Austria e fascinantă și inepuizabilă, diferențele de climă și peisaj de la un Land la altul te fac să te simți că ești mereu în altă țară. România la fel, dar în alt fel. România e mai mare, geografic: 238,397 km²

vs. Austria cu 83,879 km² !!
Nu intru în comparații, singura care mi se pare relevantă, de ce Austria are un alt nivel de trai, printre multe alte motive: infrastructura. Pare banal, dar amărâtul ăla de drum asfaltat acolo unde trebuie și armonizat cu Natura Mamă arată implicațiile la nivel economic. O țară dispusă geografic așa cum este Austria nu s-ar fi putut dezvolta economic la standardele actuale fără o infrastructură adecvată. Țăranul a devenit ofertant turistic și din asta trăiesc cei mai mulți, indiferent că pensiunea cu grajd e cocoțată la 500 m deasupra orașului, dar acolo se ajunge fie pe cablu, fie pe drum asfaltat și țăranul nu se mai cufundă 50 de cm în noroi, nu-l cară în curte, nu-l cară în casă. Bălării, dar bălăriile astea sunt detaliile care fac diferența. Să găsești cazare în Austria e ultima problemă cu care te poți confrunta, aproape în orice colț. Ai la alegere. Și da, mai sunt colțuri unde internetul nu ajunge, culmea și încălzirea e pe lemne. Dar asfaltul e la colț și în fața grajdului stă de regulă măcar un Mercedes Benz. Unii cară fânul cu el, dacă au renunțat la cai și măgari. Că o fi bine sau nu, nu sunt eu acreditată să spun. Doar povestesc ce văd și ce percep, mai ales că alergările și ieșirile cu bicicleta din ultimii doi ani au fost doar pe coclauri izolate, printre gospodării izolate, deci pe unde nici un ghid turistic nu te duce!

cf. Wikipedia

cf. Wikipedia

În rest, la nivel social, politic, parțial economic, interuman, fizic, fiziologic și psihologic problemele și crizele sunt omniprezente și omnipotente. Și aici există lupta pentru supraviețuire cu cruntele ei componente, mai ales că Austria nu este o nație ”de proprietari”, cum a fost denumită România. 
Dar, ca în orice domeniu ..... „câștigă” cel cu papagalul mai puternic, de regulă ... dacă înțelegi unde bat.

Ce spun străinii (non-turiști, că părerile ăstora nu contează, ci cei care au venit să trăiască - nu doar să locuiască - aici)?

Nu prea spun de bine.

Unfreundlich-und-unterkuehlt-so-sehen-expats-oesterreich - Neprietenoși și reci ca gheața 

Desigur că puțini balcanici pot spune altceva, mama zicea că ”sângele, apă nu se face”.

Dar subscriu la ce spun alții, pentru că fac parte din categoria ”expați” și pentru că în aproape patru ani m-am tăvălit la propriu și la figurat prin jumate de Austria, pornind de la granița cu Ungaria, Viena, staționând doi ani profunzi în Austria Inferioară, mergând la școală un an jumate în Austria Superioară (Linz) și aterizând acum în inima Alpilor, Salzburgerland, Tirol (la 400 km de Viena, 100 km de Salzburg, 70 km de granița cu Germania/Bayern) în Zell am See, una dintre perlele de netăgăduit ale Alpilor (cum era Poiana Brașov și Sinaia în urmă cu 30 de ani, ca renume raportat la țară).

Pe scurt, enumerativ și super-generalizat, desigur, căci povestea detaliată e acoperită de aprox. 600 de pagini de carte:

#  falsitate cât cuprinde

#  indolență și superficialitate la nivel inter-uman

#  fățărnicie

#  minciună cât cuprinde

#  lăcomie financiară cât cuprinde

#  răceală de ghețar

#  incapacitate sufletească

#  ”ai bani, putem fi prieteni. nu ai bani, nu am timp de tine”

#  o nație în burnout

#  o traumă colectivă profundă 

#  blocaje la nivel de nație

#  înșelăciune la toate colțurile

#  lipsă de profesionalism în general

#  marketing extrem de puternic pentru a se acoperi lipsa de esență

#  exploatare maximă

#  tupeu maxim

#  încălcarea legislației în orice domeniu și la orice nivel

#  o mândrie națională exagerată și dispreț față de celelalte nații, mai ales față de nemți (!!!!!)

#  răutate disimulată și cinism - a lot of!
# desconsiderare a ființei umane, considerarea e rară și doar de paravan. Dacă ești angajat, ești doar un instrument. Dacă bașca nu ești austriac, ești un gunoi care merită exploatat.

#  tergiversare 

#  disimulare, prefecătorie, demagogie (D'ale lui Caragiale ar merge de minune și aici) 
# toleranță doar la nivel declarativ și de suprafață, în esență naționalismul înflorește la orice colț, discret sau indiscret

#  o imensă mască care nu poate fi pătrunsă decât după mai mulți ani .....

Pentru mine, Austria a devenit un studiu de caz și adun, mai nou, păreri ale austriecilor despre propria țară. Unele definiții sună cam așa:

”țară bananieră în esență”

”aici ți se trage la coaie pe unde te prinde, te prostește pe față dacă nu știi exact ce ai de făcut”

”angajatorul preferă să fii tâmpit și să te țină așa”

”ai drepturi, dar nu ți se dau, trebuie să ți le cunoști detaliat pentru a ți le putea cere iar mare parte din legislație e formulată în așa fel, încât să te încurce, nu să te ajute”

Din punctul meu de vedere, tematicile sunt universal valabile pe tot mapamondul acolo unde ”civilizația” a ucis spiritul de trib și a încătușat natura umană, depărtând-o de Natura Mamă. Că într-o țară e așa și în alta e altfel, e chestie de specific local, dar subiectele de discuție, discriminările, lăcomia, ura, aspectele mai-sus enumerate sunt în esență always the same. Doar nuanțele diferă pe ici pe colo. Exploatarea omului de către om cu nuanțele ei ascunse și transformate în subiecte tabu ale unei societăți este o tematică mondială și nici o legislație din lume nu o poate regla. 

Acolo unde nu există respect pentru celălalt, acolo unde lăcomia stăpânește sufletul celui care conduce, acolo unde banul e prioritatea de bază, acolo nu va exista niciodată loc pentru uman. ”Cu orice preț” e deviza omului contemporan și comportamentul la nivel de individ devine din ce în ce mai sângeros.

Ce diferă de pildă aici față de România? E curat. E curat rău de tot. O hârtie pe jos, un pet aruncat în lac sau 2-3 gropi în asfalt sunt excepții care sunt însă rapid corectate, peste noapte. Un șantier arată aproape ca un muzeu în aer liber, am mai scris despre asta în 2014, când am ajuns aici și locuiam lângă un șantier. Există niște norme și niște legi care se aplică în general și .... o altă educație, sigur. Nu merge cu șpaga, dar nimeni nu e incoruptibil, doar că la alt nivel. Oameni și oameni peste tot.  Când spun că e curat, a nu se înțelege că nu există mizerie (!)

Ceea ce nu realizează majoritatea austriecilor este faptul că dacă toți expații ar pleca de aici, țara ar da faliment. 
Sau dacă doar străinii din fostul bloc sovietic ar pleca, Austria tot ar da faliment. 

Și nu mă refer la turiști, ci la cei care au venit aici pentru ”un trai mai bun și o muncă mai bine plătită”. Pe poziții de spălător de vase, cameriste, gunoieri, îngrijitori de bătrâni, femei de serviciu nu vezi decât unguri, slovaci, cehi, români, sloveni, albanezi, nici un suflet de austriac sau poate unul la o sută! Austria trăiește din turism. Muncile din turism sunt executate în proporție de aprox. 75% doar de alte nații, majoritar oameni din fostul bloc sovietic, dar și din Grecia, Turcia, Țările Arabe, Portugalia etc. Și se lasă exploatați și dezumanizați și umiliți la greu, deja mi-e de ajuns să mă uit în ochii lor și știu. Pentru că au priviri goale și un zâmbet obosit și forțat, dar un suflet nimicit. Sunt oamenii care au venit aici și stau doar pentru ”un ban în plus”. Nu au timp și forță să se mai bucure de viața de zi cu zi. Mulți visează doar la alea 2-3 zile pe lună libere, care eventual le pot lega pentru ”a trage o fugă la familie acasă”, în Ungaria de pildă. Sunt extenuați de patronii austrieci și nu au chef și timp să se bucure de peisaj, de soare, muncesc în hoteluri de lux câte 9 și 12 ore pe zi, de multe ori fără să știe ce program de muncă au peste cinci zile și habar nu au dacă afară plouă, ninge sau strălucește soarele!!! Invenția asta cu ”program flexibil” nu le permite să își planifice nimic, pentru că programul e oricând vor mușchii patronului între 6 și 20! Cinismul din inseratele de oferte de muncă e umilitor în sine și nimeni nu comentează. Nu e nici o bucurie să ”muncești acolo unde alții își fac concediul”, dar lozinca asta e peste tot afișată în Austria, de parcă ar fi Eliberarea Sufletului în persoană!!!
În hotelărie, angajatorul ”oferă gratis” spațiu de locuit și mâncare. E o minciună, pentru că nimic nu este gratis. Fără să îți spună, pentru că oricum tu, ca străin, nu cunoști legislația și nici dacă ai cunoaște-o nu te-ar ajuta mare lucru, costurile ”pensiune completă” îți sunt scăzute din salariu. Salariile în branșe sunt reglate prin contractele colective de muncă. Dacă pentru spălător de vase să zicem că salariu minim pe economie ar fi de 1.400 euro la un program de 8 ore pe zi, oferta verbală a angajatorului este de 1.200 euro net și program până la 12-14 ore pe zi!! Nimeni nu controlează și Camera de Muncă ridică nepăsătoare din umeri. Totul e să meargă treaba în Austria, turistul cu bani să fie făcut fericit, nu contează pe costurile cui. 

Ceea ce e uluitor este faptul că austriacul reușește să controleze tot ce vrea el în țara lui, dar și în țările pe unde se instalează (cei care prin România lucrați prin concerne străine, știți la ce mă refer!).  Comparativ, românul în general reușește să se lase exploatat/umilit în alte țări, dar și în propria țară.  Dacă asta nu te pune pe gânduri, la nivel de ”karmă colectivă”, atunci nu știu ce te-ar mai putea pune pe gânduri.

Revenind la faptul că Austria ar da faliment rapid dacă acești expați ar pleca fiecare pe la casele lor, acolo unde sufletul lor a rămas:
România nu ar avea această problemă, ceea ce este un puncte forte. Minusul pentru România este faptul că se lasă plătiți și ”regulați” de străini în propria țară și legislația locală e mai degrabă de partea străinilor, nu a românilor. 

Românii au fost prinși în întuneric câteva decenii, din 1990 s-au lăsat cumpărați pe nimic și apoi au început să se ofere aproape pe gratis. Străinii au profitat din plin.

Un scenariu utopic: să plece toate marile concerne străine din România. Cu know-how-ul acumulat în ultimele decenii și cu puterea de muncă a românului, nivelul de viață și starea de spirit a nației ar înflori în următorii ani. Iar cei care de pe băncile facultăților on-line au prins un post de management ar avea șansa vieții lor să înceapă să dea cu mătura, ca să priceapă ce înseamnă viața în esența ei!

În Austria, banii din lumea arabă dictează în anumite regiuni și nu m-ar mira ca în câțiva ani un loc ca Zell am See să devină optic un fel de Dubai. Vara, aici nu știi dacă ești în Austria sau în Arabia Saudită și localnicii care au magazine cântă de fericire: ”Arabii sunt clienții noștri cei mai buni.” Mă uitam la el, proprietare de afacere și aș fi vrut să-i explic ce face .....  Vânzătoarele din magazinele care fac profit imens din banii turiștilor și localnicilor arabi bogați abia își duc zilele cu un salariu net de aprox. 1.000 - 1.300 euro pe lună. Într-o regiune unde chiria pornește de la 700 euro pe lună! Discrepanțe discrete. 
Nu am informații, dar din zvonuri, cică cei mai numeroși cumpărători de business-uri, hoteluri și apartamente sunt cei din lumea arabă aici. Asta ar însemna, dacă se permite în continuare, că o bucățică din Austria nu ar mai aparține decât pe hârtie țării. Atâta timp cât, în loc să îl faci pe noul venit să învețe limba locală, începi tu să faci afișe în limba arabă .... e ceva neclar ......