°Câinii dumneavoastră la control, vă rugăm!”

Austria. Viena. Donau City. Donauinsel. Miercuri seara, ora 18:30. Puțină lume, că e cam frig, vreo 7-8°C doar. Dimineață au fost doar 4°C, mi-au înghețat mâinile pe ghidon, că am arhivat deja mănușile de toamnă-iarnă!

În Austria nu există ”animale fără stăpân”, în sensul că nu zac ale nimănui, suferind, pe străzi.

Toate pisicile și toți câinii sunt obligatoriu vaccinați. Legea e strictă. Dacă pisica ta mușcă pe cineva și nu poți dovedi că are vaccinul făcut la zi contra turbării, ai o problemă destul de mare!

Legat de ”Gassi gehen” - adică cu cățelul la plimbare, și aici legea e strictă.

Pe Donauinsel nu prea se respectă legea asta și eu ca biciclist în majoritatea timpului mă lovesc permanent de acest aspect, dar cum-necum până acum nu am avut incidente. Foarte puțini posesori de căței, care nu respectă legea insulei, sunt rău-voitori. 

Deci ce spune ”Regulamentul de ordine interioară” al insulei: - și vă rog să fiți atenți la text, la introducere, la maniere, la abordare etc.

”Milioane de oameni folosesc Insula Dunării (n.b. din Viena) pentru a face sport și a se relaxa. Regulamentul de ordine interioară al insulei are rolul de a contribui la armonizarea conviețuirii tuturor grupelor de interes. Principiul de bază pentru savurarea petrecerii timpului liber este reciprocitatea și atenția la ceilalți. În cadrul celor mai diverse activități derulate pe acest vast areal, oamenii, animalele și natura trebuie să creeze o echipă.

În ceea ce privește organizarea de activități de timp liber pe Donauinsel: multe sunt posibile, dar nu totul este permis. Insula este clar inscripționată și semnalizată pentru diversele segmente: locuri de stat la soare, zone naturale protejate, segmente unde accesul câinilor nu este permis, zonele destinate special câinilor, locurile de grătar.

Zonele verzi și protecția naturii

Pajiștile de pe Insula Dunării sunt locuri ideale pentru a sta pe iarbă, în scopul relaxării, pentru și pentru derularea de activități sportive. A fii atent la ceilalți prezenți din jurul nostru și a-i respecta garantează o ședere relaxată în acest areal.

Regulile de circulație se aplică și aici ca oriunde. Viteza de deplasare cu bicicleta sau cu rolele trebuie adaptată permanent condițiilor existente. Accesul și rularea cu autoturismul sunt posibile doar cu aprobare specială și doar pe segmentele de asfalt.

Și mai jos este un link cu formularul prin care se poate cere permisiunea de a intra cu mașina pe aleile insulei.

Cu câinele la plimbare

Pe întreaga suprafață a insulei, indiferent că este vorba de alei, pajiști sau poduri/baraje câinii vor fi ținuți în lesă sau vor avea botniță, fără nici o excepție.

În cazul în care pe insulă se află mulțimi mari de oameni (n.b. festival, spectacol, concurs etc.), câinii vor purta și lesa și botnița. Singurele excepții se aplică câinilor din următoarele categorii: salvare, terapie, însoțitori nevăzători, alte categorii ”profesionale” canine (câini aflați în timpul serviciului, mai clar formulat). 

Este interzis accesul câinilor în locurile de joacă ale copiilor, precum și în locurile de plajă și ștrand.

Posesorii de câini au la dispoziție pe insulă două arealuri destinate patrupedelor (și se dă un link către un alt material cu informații detaliate de localizare).

Și mă rog, nu am de gând să traduc tot documentul, dar cam asta este ideea.  

Cum spuneam mai la început, destui de mulți nu respectă aceste reguli. Oricum, nu la orele și pe anotimpurile când bântui eu cel mai des insula, adică dimineața de la 6 - 6:30 sau pe ninsori, ploi, furtuni etc. Unii se supără când strig așa, cam de la 30-40 de metri că ”Achtung, biciclist” sau ”Vorsicht!” etc. Alții ignoră, alții sunt atât de furanți de conversații sau de muzica din urechi că nici nu mă aud și de regulă rulez cu minim 25 km/h, uneori și cu 35-40, depinde cum mă-mpinge și vântul.

În seara asta, pe la șase jumate, după ce străbătusem 20 de km prin Viena, destul de obosită și abătută, savuram liniștea de pe insulă, lumina soarelui, cu toate umbrele și culorile acestei primăveri superbe. Rulam încet, sub 25 km/h. Pe dreapta, un cuplu cu un cățel mititel, cu picioare scurte, un fel de șoricar, dar mai mare. Fără botniță, fără lesă. 

Din fața mea veneau doi bicicliști cu ceva bagaj și costumați destul de strong. Păreau niște globetroteri pe două roți.

Și ei și eu ajungem în dreptul cuplului cu cățelul aproximativ în același timp, ei poate 3 secunde mai devreme, astfel încât am avut timp să-mi dau seama ce scenariu se derulează.

Tipii pe bicicletă erau polițiști deghizați. Opreau pe toți posesorii de câini care nu respectau regulamentul. 

Mă uitam cu câtă naturalețe și amabilitate. Au frate ăștia un stil de a aplica legea, de a da amenzi, de a te pune la perete, dacă greșești, cu un zâmbet pe toată fața. Dar nimic ironic sau de genul ”las că-ți arăt io cine sunt io, mama ta de golan!”

M-a frapat abordarea și felul cum au oprit bicicletele și au intrat direct în vorbă cu stăpânii cățelului.

”Gruß Gott! :-)"

"Hello :-)" 

"English, German?"

Să-mi cadă și plombele când am auzit austriacul, angajat la stat (!!!) vorbind pe limba aialaltă, căci cei doi cu cățelul vorbeau engleza ...

Deci, și care e mesajul până la urmă?

Mesajul este, până la urmă, că există o curtoazie în a rezolva încălcările de lege, erorile, abaterile. 
Ideea este că există un VOCABULAR și nu unul de jargon. Chiar acum vedeam pe Facebook o pagină creată de cineva: ”Ai parcat ca un Bou în Timișoara”
Câtă prestanță are titlul ăsta?
Cât de neagresiv este titlul ăsta?
Ce obții cu un astfel de titlu?
Cu atât mai mult (culmea!) cu cât autorul paginii scrie așa: ”Aceasta pagina are ca scop educarea automobilistilor, a autoritatilor si a fortelor de ordine in ceea ce priveste parcarea in spatiul public din Timisoara.”
E ca și cum intră profesorul în clasă și spune: ”bună dimineața, boilor!” ..... cum vi se pare?
Deci revenind la întrebare: Ce obții cu un astfel de titlu?
Agresivitate, vulgaritate și orice, numai rezolvarea unei eventuale probleme nu rezolvi. Rezolvi instigare. Asta da. Și violență. Înjosire. Animalizare.

*******

Cam despre asta e vorba și mă bucur că am ocazia să învăț și să mă reeduc, să-mi reeduc otrava acumulată în 20 de ani de românisme și golănisme ..... nu pentru că ei, austriecii, ar fi eventual mai deștepți și că eu aș avea ceva cu românii. Nu. Ci pentru că văd cum și de ce funcționează lucrurile aici și relațiile între anumite segmente de viață, societate, populație etc.
Ideea este că:

Că există un control.

Că nu vezi brutalitate, nu-l vezi pe ”Gigi, cel mai tare din parcare”, polițistul cu burta prelinsă peste curea, cu semințele în palma stângă sau în buzunare, scuipând pe jos cojile sau scobindu-se în dos ori în nas ori curățindu-și urechea cu prelungita unghie de la degetul mic ...
Oamenii au școală. Au pregătire psihologică și sportivă. Cursuri de comunicare și mediere la greu (alt subiect dureros, nu știu când voi avea timp să îl atac aici pe blog, că tare merită!). Uneori am impresia că și cursuri de mișcare scenică iau, pe cuvânt!

Există prestanță.

Există culanță.

Există autoritate.

Reciprocitate.

Toleranță.

Comunicare.

Aplomb.

Există o armonie.