O zi pe sufletul meu în Oradea și inevitabile despărțiri ....

După ce duminică mă plimbasem, admirasem nuferii, lotușii și țestoasele din mirificul lac termal din Băile Felix, marți am avut o zi mai puțin activă. A fost o zi înnorată, cu ceva vânt, cu ploaie rară ..... o zi pe sufletul meu!!! O zi în care nu mai ieși în sandale fără șosete, păstrezi pantalonii scurți, dar pui un wind stopper ușor, de vară, peste tricoul tehnic cu care pedalezi sau alergi. Și pe ăla-l pui peste un alt tricou cu mânecă lungă, de preferat un skin/de compresie. V-ați plictisit de pedală și alergare? Sau credeați că am obosit io? Abia mi s-a deschis apetitul, sezonul abia începe, copii!!!

 Stabilisem cu Annamaria Bako, noua vice-campioană națională la full Ironman și la numai o săptămână distanță câștigătoarea unui alt triatlon, de data asta cu distanțe olimpice și pe profil off-road,

 să ne vedem la o pedală. Dar ea a avut ceva treabă, afară ploua prea urât, așa că întâlnirea s-a amânat mai după ora 15. Am stat câteva ore nemișcată, în fața monitorului, lenevind, savurând răcoarea ploii, alintul pisoiului și scriind, ”digerând” cursa de sâmbătă, derulând emoțiile retrăite la infinit. Așa că, după atâta stat și melancolie, cu greu am ieșit în cenușiul zilei .... dar bine am făcut, căci afară era Raiul! Aproape pustiu, peste tot vegetație trezită la viață de o ploaie prelungită ..... dacă ar fi fost soare, nu m-aș fi bucurat atât de mult. Era fascinant să vezi cum într-un interval de timp atât de scurt, de la o caniculă ce părea că topește întreg pământul, acum căutai șosete mai groase și mănuși ca să poți ieși afară!

Până la punctul de întâlnire cu Annamaria aveam un segment de paradis, 5 km de asfalt șerpuitor printr-o zonă rezidențială unde casele încă nu au distrus total natura, armonizându-se parțial în peisaj. În dreapta dealurile ce se înălțau către cer și erau năpădite de vegetația aceea verde, dătătoare de viață, în stânga o întinsă arie protejată de-a lungul Crișului. ”Aria protejată” este de fapt o arie neglijată, neîngrijită, năpădită de o vegetație ce-și face de cap, crescând în voie și nestingherită. Mie una-mi place, dar parcă nu aș lăsa-o așa în voia sorții, toată vegetația aia de-acolo s-ar putea folosi, cine mai știe să dea la coasă și să hrănească animalele cu iarbă .... dispar Doamne toate lucrurile care stau la baza existenței noastre. Ucidem tot, stârpim tot, distrugem tot. Culmea, în numele unui progres care ne distruge de fapt. Dar nah, că iar am deviat ...

Mersul pe bicicletă, atunci când nu dispui de un bazin unde să poți înota, este metoda cea mai plăcută prin care poți începe recuperarea imediată după un concurs greu și foarte greu. Am probat chestia asta după Maratonul din Brașov din aprilie și m-am convins că așa este!

Annamaria m-a condus sus pe deal, către un loc de unde se putea privi panoramic Oradea și unde există un local, ”Ciuperca”.

O urcare absolut criminală, un alt loc perfect de antrenament pe care Oradea îl oferă, spre deosebire de platul Bucureștiului sufocat de mașini, noxe, mașini și iar mașini pe post de umbrele pe roți!

Aici, pe terasa pustie, am savurat în deplină relaxare, la un pahar de vorbă cu tânăra orădeancă, un espresso delicios :-)

Apoi am mai dat un tur vizual prin jur și am început să coborâm pe alt drum spre Parcul Brătianu, de unde pornisem de fapt. Un cățel sârmos stătea pe caldarâm, visând probabil că e în Paris ... nu știu :-)

La câțiva metri, în iarba udă, o cățea istovită dormea și mă uitam la ea de parcă era o ființă umană, o leuză care nu dorește decât să fie lăsată în pace .... avea o expresie atât de grăitoare .... pur și simplu emana epuizare.

Mi-ar fi plăcut să rămân în Oradea încă vreo trei zile. Am regretat enorm că nu-mi luasem toată săptămâna concediu, dar sezonul abia începe și voi mai avea nevoie de zile libere, căci Ironman nu a fost nici pe departe un final.

Am revenit în casa gazdelor mele. Terry, cățelul din curtea din spate, nu s-a lăsat nicidecum fotografiat, oricât am încercat :-) Mareeeee pușlama, hoinarul ăsta, ne știm deja de trei ani acum, nu ne mai lătrăm reciproc :-), doar ne băloșim. Ce-ar fi vrut el o hârjoneală cu blănosul meu .... he-heeeeee...........

Oala veche a bunicii, care-mi aduce aminte de copilărie și de bucătăria copilăriei și de mama, o gospodină desăvârșită în stil austriac, mă aștepta anul acest plină ochi cu lapte proaspăt și mult caimac .... cel mai bun lapte pe care l-am băut în ultimii zece ani!!! și la care visez de doi ani .... :-)

Cristina, stâlpul gospodăriei, făcea ce știe ea cel mai bine. Din nou.

Iar eu îmi adunam cu fărașul bucățelele de suflet, oftam pe interior și mă pregăteam sufletește să părăsesc Oradea în zorii zilei următoare.

A fost o călătorie lungă, cu soare și ploaie furioasă și iar soare. Călătorului îi șade bine cu drumul, indiferent ce zice pisoiul din mașină :-), care s-a comportat exemplar, a folosit și toaleta la un moment dat, ca un domn ce e :-)

Bye-bye, Oradea!

Dacă v-a plăcut, citiți și primele emoții de după finish. Danke!

Ironman 1/life: antrenament de luna mai

Aici, varianta scurtă, nr. kilometri de la 
01.01.2013 până la 01.06.2013

Cine vrea varianta lungă, să citească textul :-)

BIKE TOTAL	urban bike	speed ride	RUN	race	SWIM	MTB
389.014	1.014	388	885,1	106	6.2	0

Sâmbătă, 4 mai 2013, 22:55

O zi absolut minunată azi, într-un București aproape pustiit, de care te poți îndrăgosti. Aș da orice să emigreze toți și să rămână doar atâta populație cât a rămas azi!!

Planul de antrenament – nu l-am respectat. Chestia e că nu mai aveam nimic de mâncare, nici măcar un cartof, așa că trebuia să fac o acțiune mai mare de cumpărături, asta înseamnă să merg cu mașina la supermarket și să cheltuiesc câteva sute de lei. Banii s-au dus majoritar pe legume și fructe, am zis să fac o săptămână o cură de suc proaspăt amestecat, deci am luat vreo 10 kg de morcovi superbi, cam tot atâtea de mere, 6 kg de portocale, cartofi, dovlecei și tot așa. Aș bea zilnic suc proaspăt, dar din păcate banii nu ajung.

Am ieșit la o alergare seara, de la 7 până după opt jumate. A plouat, a fost răcoare, Herăstrăul era GOL și absolut fascinant.

16 km alergare cu un pace cam de 5:40, 2 km de mers. Am avut VFF albaștri în picioare.

Per total de la 1 ianuarie 2013:

752,6 km alergați

754 km pedalați prin trafic

  77 km ciclism

   4 km înotați.

Duminică, 5 mai 2013, 22:55

O zi de milioane, o altă zi superbă de antrenament. Sigur, a ieșit mai puțin decât mi-aș fi dorit, din cauza lenei, în sensul că abia la 12 m-am trezit. Bine-bine, am făcut ochi pe la 7, dar m-am întors pe partea cealaltă și am mai dormit .... că era așa liniște și pace și umbră și un pic răcoare matinală .... hmmmmmm, grozav!

La 13:30 am ieșit pe ușă, să scot cursiera la plimbare. Mă gândeam așa, la un 50-70 de km de încercare, să văd cum o fi cu aerobarurile. A ieșit ceva mult peste așteptări:

Km pedalați: 100 km

Viteza medie: 21,8 km/h – foarte slab, foarte slab.

Ruta: Autogara Militari – Crângași – Herăstrău – DN1 – Fiebinți – Mânăstirea Căldărușani și retur.

Tranziția către aerobaruri nu e simplă, dar am progresat. Părăsind DN1 am avut o idee foarte inspirată, asfaltul a fost mult mai bun, traficul relevant mai redus, ceva km cu vânt din față. Foarte tare cursa. În 5 ore eram acasă.

Per total de la 1 ianuarie 2013:

752,6 km alergați

754 km pedalați prin trafic

177 km ciclism

   4 km înotați.

Am avut la mine 1 măr verde și 1,5 l de limonadă (apă, miere, lămâie și ghimbir – excelent!). Seara am mâncat pește (somon, din porția de ieri, foarteeee bun) cu ceva ardei, usturoi verde, măsline, conopidă crudă și am băut 1 l de suc proaspăt făcut din morcovi, mere și portocale.

Luni, 6 mai 2013, 21:55

O zi reușită și azi. Nu mă gândeam că mai ies, fiind mult în urmă cu chestiile prin gospodărie. Dar m-a scos un vechi bun prieten la o plimbare prin Cernica, dimineața la 9 plecam de-acasă! El cu bicicleta, eu în alergare pe un traseu pe care el îl curăță de vreo două zile!! Deci potecă îngustă, fără oameni, umbră, chiar pe malul apei. Mirific. Am alergat cam 12 km, ne-am dat huța, am mai mers apoi în tempo vreo 6 km înapoi la mașina mea. Excelent, merci Radu!

Per total de la 1 ianuarie 2013:

768,6 km alergați

754 km pedalați prin trafic

177 km ciclism

   4 km înotați.

Am consumat 1 l apă, o tabletă de magneziu, 1 l de suc proaspăt făcut seara din morcovi, mere, portocale și țelină. Am mâncat piure îmbogățit cu usturoi verde, praz și ardei roșu tăiate foarte subțire + restul din somonul de ieri. O bucată de file, să tragi 3 zile din ea, e cam exagerat deja.

Marți-vineri - pauză

Sâmbătă, 11 mai 2013

41 km EcoMarathon, 6h46min.

Nu mi-a mers excelent. A fost foarte cald. S-a acumulat oboseală la nivelul mușchilor pulpelor superioare, așa că nu mi-a mers prea bine în cursă, nu sunt antrenată pentru un maraton al maratoanelor .... adică în doar 4 săptămâni să alerg 3 maratoane full, din care două montane foarte grele cu diferență de nivel între 2.440 și 2.665 .... nu regret, pentru că traseele au fost de o frumusețe bestială, dar ca și efort, nu se face așa ceva. Am nevoie de pauză serioasă, în doar 6 săptămâni am Ironman.

Per total de la 1 ianuarie 2013:

808,6 km alergați

852 km pedalați prin trafic

177 km ciclism

   4 km înotați.

Marți, 14 mai 2013

Am alergat de la birou acasă, după o ploaie zdravănă. Am rămas mai mult la birou, având de terminat o lucrare, așa că abia la 19:30 am plecat spre casă. 6,5 km în 35 minute. Destul de dificil cu respiratul prin trafic, nu mă adaptez la nebunia asta. Dureri la pulpele superioare. Deci am alergat destul de ușurel.

Miercuri, 15 mai 2013

Am alergat de acasă la birou, 7 km în 33 minute. Era rece, a fost cam vijelie și ploaie peste noapte, cum îmi place mie. Nu m-am simțit în stare de mai mult azi. Până la urmă, în 4 săptămâni am alergat 3 full maratoane, din care 2 montane, dintre cele mai grele. Trebuie să iau o pauză și să fac mai mult ciclism, măcar 250 km în week-endul care vine, poate și o vizită la bazin.

Per total de la 1 ianuarie 2013:

822,1 km alergați

867 km pedalați prin trafic

177 km ciclism

   4 km înotați.

Joi , 16 mai 2013

Am ieșit, spontan, în pauza de prânz și am făcut ”tura Romniceanu Stairs”, adică de 4 ori = 6,4 km / 39min16sec. Cam cald.

Vineri, 17 mai 2013

Am ieșit la alergare după program, coborând spre Piața Constituției la standul Pegas Triathlon Club, să mă înscriu pentru Cozia și triatlonul din Brașov, că ofereau reducere.

Vreme plăcută pentru alergare, zilele astea. Dacă ar rămâne toată vara așa, ar fi ideal.

19 km prin Carol. Primii 11 km în 1h, următorii 9 km în 53 min. M-am cam străduit pentru primii 11 să-i încadrez într-o oră.

Per total de la 1 ianuarie 2013:

846,6 km alergați

889 km pedalați prin trafic

177 km ciclism

   4 km înotați.

Sâmbătă – SOMN LA GREU!

Duminică, 19 mai 2013, 16:55

O altă zi superbă de antrenament, deși prea cald la 30°C°.

Bazinul de la Izvorani nu a fost deschis publicului în acest week-end, așa că planurile mi s-au dat peste cap per total. Având în vedere ziua de ieri consumată prin somn, azi a trebuit să aleg între a merge și eu să asist la semi-maratonul Petrom și între a face totuși un antrenament.

Trezit la 7:40, mâncat 6 ouă de prepeliță, 3-4 guri de cafea. Am umplut bidonul de biclă cu 1 litru de limonadă – apă rece, miere, zeama de la două lămâi, ghimbir nu mai am.

Am pus costumul roșu de triatlon, să văd cum mă mai simt în el. Deasupra, tricou de bike și pantalonul cel mai subțire de pedalat. Problema picioarelor – niciodată nu știu ce să-mi pun în picioare pe distanțe lungi. Data trecută, la cei 100 km, pe ultimii 20 km am avut niște dureri înfiorătoare de monturi, deci clar pantofii negrii nu sunt potriviți de căldură și timp îndelungat. Am luat pantofii de mtb (!!), cu plasă, deși nu am SPD-uri. A mers mai bine cu ei. Pantalonii de la costumul de triatlon mi-au lăsat niște răni destul de urâte, deci pentru IM trebuie să caut alte variante de costumație.

Km pedalați: 111 km, 4h10 în mișcare

Viteza medie: aprox. 26 km/h

Ruta: Autogara Militari – Crângași – Herăstrău – DN1 – Fiebinți – Grădiștea – Sitaru – Mânăstirea Balamuci/Sitaru retur și intrare spre Sat Gruiu – Mânăstirea Căldărușani – Sat Lipia și retur spre București.

Per total de la 1 ianuarie 2013:

846,6 km alergați

889 km pedalați prin trafic

288 km ciclism

   4 km înotați.

Luni, 20 mai 2013, 20:55

Gata, s-a instaurat canicula. Am ieșit la alergare după orele de birou, era trecut de cinci jumate. Prea cald. Deși am ales doar umbră. După 6,5 km și aproape un litru de ceai am renunțat.

Venit acasă, mers la Auchan cu mașina – pățanie mare cu pana la mașină. M-a apucat miezul nopții, nemâncată, obosită.... oribil.

Marți – pauză. Operație la dentist, vreo două zile nu am voie să alerg, trebuie să am mare grijă la mâncat. Nașpa.

Miercuri-vineri – pauză

Sâmbătă, 25 mai 2013, 18:50

Trezit pe la opt. Era răcoare afară, plăcut, liniște, se anunța o zi ideală pentru antrenament. Am mâncat 4 felii de pâine cu unt, macrou afumat și miere, am băut o cafea și la 10 am plecat spre Izvorani. De data asta, cu un rucsăcel în spate, cu tot ce aveam nevoie pentru bazin, plus un lanț destul de greu (are vreo 2 kg) să leg bicicleta. Cei 42 de km de la mine la Complexul Olimpic i-am parcurs într-o oră și 40 minute. Am înotat o oră și 20 minute, 38 bazine crawl, 4 bazine spate și 2 bazine bras.

M-a prins ploaia la câteva sute de metri să ajung acasă J. Au fost 28°C, soare, cam vânt pe DN1 la retur.

București – Izvorani - Țigănești – București = 100 km, 4h15min.

Per total de la 1 ianuarie 2013:

853,1 km alergați

984 km pedalați prin trafic

388 km ciclism

 6,2 km înotați

Duminică, 26 mai 2013, 20:50

Am dormit până pe la 10 și m-am ocupat puțin de casă, că e jale mare. Abia la ora 15 mi-am mișcat fundul la o alergare, fără mari planuri. Afară era mai cald decât mă așteptam. Am luat Bd. Timișoara la picior – Răzoare – Parcul Carol – Parcul Tineretului – pe la km 15 m-am îndreptat spre ieșire, se înegrise cerul, copacii se agitau, se apropia furtuna și nu vroiam să mă retrag pe la metrou, vroiam să alerg toată tura până acasă. Am reușit, ultimii 6 km prin ploaie, vânt, am ajuns ciuculete, cu mâinile puțin înghețate ... 26 de km în

Per total de la 1 ianuarie 2013:

879,1 km alergați

984 km pedalați prin trafic

388 km ciclism

 6,2 km înotați

BIKE       TOTAL	urban bike	speed ride	RUN for fun	RUN race	SWIM	MTB
1372	984	388	879.1	166.911	6.2	0

Luni – pauză – curățat mașina de dude, vai de steaua ei, plus alte chestii gospodărești. M-a lovit rău faza cu mașina.

Marți, 28 mai 2013, 22:50

Am distrus o seară ideală de antrenament – sub 20°C și parcuri relativ goale!! – din cauză că ori am vrut să testez șoșonii Zeet de alergare, fără șosete, ori mi-a fost lene să le iau și am zis ”las că merge și-așa”. Cert este că am pornit la o alergare de 10 km după orele de program, pe la 17:45. Primii 2 km au decurs foarte bine, senzația în șoșoni era foarte plăcută, așa că am decis că mă pot depărta de hotel (punctul meu de start și finish în timpul săptămânii). Mare greșeală!! De la km 4 am simțit cum se formează o nemernică de bășică și după km 5 am întrerupt alergarea. Parcursesem 5 km în 26 de minute și mergeam bine. Am mai alergat ușor vreun km, desculță, retur spre ieșirea din Parcul Tineretului. După care m-am încălțat și am continuat să merg. Păcat, chiar aș fi alergat bine azi. Am ratat ziua. Mă rog, ora de alergare. Nu ajung la 200 km alergați luna asta, e cea mai slabă din an cred.

S-au închis și înscrierile la Ironman. Suntem 39 la full, dintre care 3 fete. Ne apropiem cumva de emoții? După cum decurg pseudo-antrenamentele mele, șanse -1 de a reuși în 15 ore, traseele sunt pur și simplu mult prea lungi și perioada de pregătire asiduă s-a cam încheiat. Orice forțare de acum încolo înseamnă obosirea inutilă a organismului și colaps din primele ore de după start.

Mai am de dus bicicleta la o verificare și de găsit soluții de transport până la Oradea și retur.

Per total de la 1 ianuarie 2013:

885,1 km alergați

1.014 km pedalați prin trafic

   388 km ciclism

    6,2 km înotați

Miercuri-sâmbătă: pauză

IM Oradea 2013 - final traseul de biclă :-)

Aici e cu limită de viteză: 30/h :-)), să nu vă ia radarul! Panta să tot aibă 15% și e domoală față de ce urmează.

Ați avut măcar 3 secunde de ”zona crepusculară”?! :-) Vă gândiți să renunțați sau să luați mountain bike-ul mai bine?

Nu e cazul, de fapt, o parte din finalul traseului de ciclism arată, anul acesta, un pic mai prost decât anul trecut, chiar un pic mult mai deteriorat, așa că luați aminte la viteza de coborâre, căci pozele sunt luate cam pe ultimii 2 km:

 Aici e cu limită de viteză iar, 30 km/h, atenție la radar! :-))

 Acu, nu pe bune: primele 3 poze sunt făcute pe alte coclauri azi dimineață, nu au legătură cu traseul de IM!!! Din păcate, spre deosebire de anii trecuți, aceste cratere nu au fost semnalizate de organizatori, după cum bine îi lăudam în rapoartele de cursă din 2011 și 2012. Probabil că s-a considerat că sunt prea vizibile pe rază mai lungă, dar la ce viteză se prinde pe aceste coborâri ....
aici vedeți traseul înregistrat pe Garmin

De la banal la eveniment

1. Doi oameni, pe un pod. Ete-nah, și ce-i cu asta? În același moment, în lumea asta, probabil că pe multe alte mii de poduri din lume, doi oameni stau deasupra apei ....

2. Un bec în apă! Ete-nah, și ce-i cu asta?!

3. Un fir de naylon coboară în apa lacului. Și?!

 4. Altă pânză de păianjen. Cool, dar nimic special ....

 5. Un termometru banal, care la ieșirea din apă brusc a început să coboare. Semn că apa e mai caldă cu 1-2-3 grade Celsius. Și ce-i cu asta? Pe cine interesează că apa are 28, 30 sau 15°C?!

 

6. Doi tipi merg probabil la scaldă .... Unde e evenimentul?

7. Un patruped blănos, sigur cu personalitate, într-o navetă din plastic. 

DECI, punct și de la capăt, cu răspunsurile :-)

1. Tipul în albastru este Istvan Szokolszky, cel care, de patru ani, organizează singurul triatlon de anduranță de tip Ironman, din România. Pontonul respectiv este practic locul de start, adică pe Lacul Paleu, la vreo zece km de Oradea, jud. Bihor. Și momentul imortalizării: cu două dimineți înainte de startul unei competiții care se anunță mai aprigă din cauza unei canicule copleșitoare.

2. Nu e bec în apă, evident, ci reflexia soarelui matinal de la ora 08:15, deasupra Lacului Paleu care zace în nesimțirea propriei călduri acumulate. Totul strecurat prin filtrul unei mari și extra-fine pânze de păianjen.

3.  He-he ... la capătul firului se află acel termometrul pe care stau, la propriu și la figurat vorbind, cel puțin 150 de perechi de ochi. Este drumul către aflarea unui răspuns: va fi cu neopren sau fără?! (”Dă-i Doamne să fie sub 24!!! Dă-i Doamne să fie 23,9 măcar!”)

4. O altă pânză de păianjen, în altă paletă de culori, pentru destinderea atmosferei :-))

5. Este un termometru cu totul special, de măsurătoarea căruia atârnă, precum viața de un fir de păr, destinul și karma multora ..... cu sau fără neopren?! Până să ajung eu să fac poza, coborâse deja cu un grad, deci ”apa mării înregistrează la această oră un minim de 28°C!”, ca urmare, draCi înotători și triatleți ..... acu-i aku!! Sunt convinsă că VOI NU VEȚI VREA SĂ PURTAȚI NEOPREN la această temperatură, care va crește, căci soarele nemilos și crud vă va bate pe creștet cu o insistență cinică, tupeistă și răzbunătoare!!

6. Eh, și ei acolo .... îngrijorați și cu rugăciunea la ei, de genul: ”Dă-i Doamne să fie sub 24!!! Dă-i Doamne să fie 23,9 măcar!”). Cristi Hanga, orădeanul Ironman-ist, și amicul lui plus io mergem la 8 ale dimineții să testăm ciorba din Paleu.

7. Este un pisoi care a îndurat 10 ore de mers cu mașina, ca să fie în Oradea. Care a pus stăpânire pe naveta mea de echipament de concurs. Și care e fericit aici în Oradea. Deci vă rog, nu-i orișice pisoi :-))

Și uite-așa, un lac privat din satul Paleu devine, pentru o zi din an, centrul de atracție pentru cel puțin 300 de oameni (sportivi, organizatori, parteneri ai organizatorilor, rude și prieteni ai sportivilor, fotografi etc.). Uite-așa, pentru cei care visează să fie la startul acestei competiții și se pregătesc de măcar un an de zile pentru ea, măsurarea temperaturii apei este un eveniment în sine și banala noastră plimbare la lac dă unora insomnii ....

Greu de crezut că temperatura apei va scădea. Cu siguranță că nici la 24°C nu-ți dorești un neopren de 2-3 mm pe corp.

Principalul este, după umila mea părere, să:

1. vă gândiți că pentru toți concurenții există aceleași condiții de concurs,

2. vă gândiți că se putea și mai rău,

3. vă gândiți că cele 3 sau 6 sau 11 luni de antrenamente sunt doar un drum frumos și sâmbătă nu va fi destinația finală, ci doar un popas, căci antrenamentele vor fi reluate după aceea, căci pentru voi o faceți, nu pentru peștii din Paleu :-)

4. vă gândiți că poate mai bine renunțați la neopren, decât să fie vijelie și furtună și să se anuleze concursul sau vreo probă a acestuia.

5. vă gândiți orice mai vreți voi. Căci oricum va fi ..... CRUNT! :-))

Care puteți, veniți mâine la recunoașterea de traseu bicicletă, e destul de important.

Ironman - înainte de ziua cea mare

Ce trece timpul ăsta, dom'le! 

Cu doi ani în urmă juram că nu îmi voi cumpăra niciodată cursieră, că cică mi-e frică de viteză. Sau de tentația vitezei, mai bine spus. După barbă spartă, membre în ghips, nas spart, dantură parțial distrusă, pierderi parțiale de memorie - toate accidente sportive de-a lungul vieții, evident că intervine un fel de frică de viteză!

Tot atunci dădeam din mâini cu siguranța omului care știe exact ce spune și ce simte, cum că nu mă voi apuca vreodată de alergat.

Și anul trecut am tropăit 1.250 de km în alergare, anul acesta deja am 930 km la activ. Din seria ”viața bate filmul” sau ”never say never”.

Anul trecut terminam al doilea Half Ironman cu afirmația: ”acum știu exact de ce nu voi putea niciodată să fac un full!”. Iaca că .... habar nu avem pe ce lume trăim de fapt, căci altfel nu se explică de ce mă pregătesc de acest start.

Și acu?! Acu mă pregătesc pentru start. La aproape 46 de ani - uite una din ocaziile când o femeie nu se dă în lături să-și spună vârsta! - mă prezint la startul primului meu Full Ironman.

Și cu zero feeling.

Va fi greu, asta e sigur. Va fi mai greu, pentru că va fi din nou prea cald. Dar nu am nici un feeling dacă voi termina, cum voi termina, dacă voi putea respecta limitele de timp impuse pentru fiecare probă. Am făcut toate calculele posibile. Dacă totul decurge perfect, precum la celelalte două ediții de half, atunci nu aș avea motive să nu termin la ora 23.  Sau poate 22:59 :-)

Pe înot e clar că trebuie să scot maxim 2h15 - cam așa mă apreciez eu, din burtă! Veți vedea de ce, parcurgând ”jurnalul de antrenament”.

Pe bike am stabilit așa: o medie de min. 23 km/h. Pentru cei 180 km nu am voie să depășesc 8 h. Ei bine, aici sunt pe muchie de cuțit, cred că cele 8 ore ... chiar voi avea nevoie de ele, chiar dacă eu îmi doresc 7h15!

La alergare treb să mențin un ritm constant de aprox. 8,4 km/h, cam 6,30 min/km, ca să nu depășesc 5 h/42 km.

Cu toate sunt pe muchie de cuțit, plus că mai trebuie calculați și timpii de tranziție, de hidratare, alimentare. În rest, chiar nu voi avea timp de visare. Trebuie doar să nu uit să rămân precaută, cum mă străduiesc să fiu întotdeauna, pentru a nu risca accidente cu urmări neplăcute.

Ceea ce știu oricum dintr-o oarecare experiență este faptul că .... va fi inedit și va aduce trăiri noi, indiferent de rezultatul final.

Rezultatul meu final către care aspir este să termin în cele 16 ore limită.
Pe 22 iunie, la Oradea, chiar dacă termin ultima și îi termin și pe cei care vor fi nevoiți să stea după fundul meu (sper să mai rămână câțiva și din plăcere :-), voi ajunge la 1.000 km alergați în 2013. O MIE!! Fără să mă împingă nimeni de la spate, fără măcar să-mi fi propus așa ceva. Cei 42 de km, ca probă finală, îmi vor rotunji numărul de km alergați cu piciorușele mele în primele mai puțin de șase luni ale anului. E și ăsta un obiectiv, nu?
Mai sunt atât de puține zile și nu mă simt pregătită cu nimic. Te simți oare pregătit cu adevărat pentru un full Ironman?? Mă simt grasă, leneșă, înceată, nu prea tânără (ca să nu mă exprim prea brutal, că o să zică nu știu cine că nu mă iubesc îndeajuns), dezorganizată și fără direcție. 
Vital este să nu uit că singura concurență sunt eu și doar eu, va fi un concurs al meu, pentru sufletul meu, fără alte ambiții, fără să mă ia valul. Cu mentalul meu, cu trăirile, retrăirile, amintirile și viziunile mele. Căci ... oho .... ai atât de mult timp să meditezi într-un astfel de concurs, n-ai idee! Îți poți retrăi vizual viața de câteva ori, fie ea și de patru decenii jumate (nu, că primul cincinal nu se pune, îl știi doar din povestirile părinților).
 Nu știu de ce fac asta. 

Pur și simplu dintr-o chemare. Nu există doar ”chemarea Himalaya” sau ”chemarea muntelui” sau ”chemarea artistului”, există și ”chemarea sportivului de anduranță”. Deja delirez, nu? Multe vorbe, nici un conținut. Ah, copilării! Un pic de emoție, e primul triatlon din an :-), this is all! Și va fi al 14-lea din cariera ultimilor 3 ani, că al 13-lea a fost la Mediaș, last September, de ziua mea :-))
ironman-si-ce-se-intampla-cu-organismul-uman 
ironman-oradea-2013-se-apropie .... 
Și puțin umor cu What is it triathlon about it ?!
oamenii-de-fier-ai-romaniei