continuare de aici
”Nu te oprești din alergat pentru că îmbătrânești. Îmbătrânești pentru că te oprești din alergat.”
”(...) a primit oferta vieții lui: North Face (...) s-a oferit să devină sponsorul cursei. Viitorul lui Caballo (n.b. organizatorul cursei), dar și al cursei sale, era, în sfârșit, asigurat. Caballo s-a gândit îndelung la ofertă .... preț de aprox. un minut.
- Nu, mulțumesc, nu vreau ca oamenii să facă altceva în afară de a veni să alerge, să petreacă, să danseze, să mănânce și s-o ardă cu noi. ALERGATUL N-ARE LEGĂTURĂ CU A-I FACE PE OAMENI SĂ CUMPERE LUCRURI. ALERGATUL TREBUIE SĂ FIE LIBER, OMULE.”
”Nu te oprești din alergat pentru că îmbătrânești. Îmbătrânești pentru că te oprești din alergat.”
”(...) a primit oferta vieții lui: North Face (...) s-a oferit să devină sponsorul cursei. Viitorul lui Caballo (n.b. organizatorul cursei), dar și al cursei sale, era, în sfârșit, asigurat. Caballo s-a gândit îndelung la ofertă .... preț de aprox. un minut.
- Nu, mulțumesc, nu vreau ca oamenii să facă altceva în afară de a veni să alerge, să petreacă, să danseze, să mănânce și s-o ardă cu noi. ALERGATUL N-ARE LEGĂTURĂ CU A-I FACE PE OAMENI SĂ CUMPERE LUCRURI. ALERGATUL TREBUIE SĂ FIE LIBER, OMULE.”
Citat din ”Born to run” by Cristopher McDougall
Nu sunt expert în comunicarea de acest tip și clar nici unul dintre cei care au comentat
nu este. Dar ceva chiar iese în evidență (și) cu ocazia acestei
discuții despre taxe, inflamată uluitor de rapid și de complex de la
postarea unei simple și micuțe întrebări (anume: ”Nu vi se pare că taxa de participare e cam mare?”): faptul că discuția a deviat și s-au adus în dezbatere
aspecte care nu aveau absolut nici o legătură cu revolta Inei și a celor
care i-au ținut partea (total sau parțial). S-a discutat despre
concursuri gratuite (cine a cerut concurs gratuit?!?!), despre profit și
non-profit, despre concurs sportiv = un alt produs pe raftul din supermarket, despre creșterea taxelor și impozitelor în România, despre ”protestul” din 1989 (!!), există și ceva intimidări (percepția de ”intimidare” rezultă din felul cum a fost formulat comentariul respectiv și următorul care a mai apărut) cu referire
la o legislație pe care persoana respectivă, jurist de profesie, nu a
binevoit încă să o aducă totuși la cunoștință, că dacă tot îți faci ”datoria morală”, fă-o până la capăt (citez: ”Banuiesc
ca stiti ca aceasta initiativa se poate lasa cu amenda, iar valoarea
amenzii este mai mare decat cea a taxei de participare: iti garantez eu.
Amenda risti si tu, si cei de la "punctul independent de alimentare".
Ma simt datoare moral sa-ti spun ca acest comportament se poate amenda
si sunt sigura ca va fi...”) ........ în timp ce problematica de fapt a fost ignorată cu graaaaație (vezi cuantumul taxei vs. mesajul de promovare trâmbițat, care unora ni se pare conflictual).
Dacă
nu respectăm de fapt esența problemei ridicate, nu se va ajunge
niciodată la o concluzie sănătoasă, în nici o discuție. Am pățit-o și eu pe marginea unor materiale publicate, au pățit-o și alții, nimeni nu sesizează acest detaliu vital și nu facem altceva decât să pierdem energie, timp, resurse și să ne învrăjbim aiurea pe net .... când unii nici nu ne cunoaștem între noi, față-n față. Că e ușor să fii cocoș pe taste .....
Dar să nu mă lungesc, că mai am de scris azi. Cert este că devierea atât de gravă de la subiectul de fapt - într-o discuție, oricare ar fi aceasta - este clar o dovadă că societatea în care trăim și pe care o lăsăm să se modeleze prin
pasivitatea noastră și prin rolul de spectatori pe care majoritatea
dintre noi și l-a asumat, ivindu-se practic imposibilitatea fizică de a
mai ieși din unghiul de confort propriu, ne afectează în felul de a percepe și a aborda realitatea, ne afectează mult mai mult decât putem și/sau vrem să conștientizăm. Este unul din aspectele de care m-am temut cel mai tare în urmă cu 19 ani.
Dar să nu mă lungesc, că mai am de scris azi, mă repet deja. Așa că mă fac comodă și mă apuc să citesc întâi, ca să nu scriu bălării.
P.S. ”Alergatul trebuie să fie liber, omule.” - adică,
omule, dacă tot trăiesc într-o societate care NU-mi dă
posibilitatea unui câștig pe măsura muncii depuse și majoritatea ne
târâm de la un salariu la altul - doamne-ferește să am nevoie de analize
medicale sau de un frigider nou sau de o renovare sau de o lucrare
dentară -, nu-mi băga dracu în kitul ăla de alergare produse care să-ți
justifice ție o taxă de participare la concursul tău, supradimensionată
la XXXL, mai ales când ieși pe frontispiciu cu niște sponsori care taie
și spânzură în țara asta pe tot ce înseamnă consum, economic, trend, piața muncii etc.. Asta se cheamă ”economie de piață fără scrupule” și cu asta, dacă acceptăm (și o fac majoritatea, abordările de pe FB sunt foarte clare), suntem (și) uman pierduți.
Plătesc pentru participare, am spus-o de zeci de ori deja, dar nu mă obliga să cumpăr produse prin procedee care pot semăna mai degrabă a înșelătorie (a se citi: ”înșelarea încrederii pe care ți-o acord”). Da știu, toți cei care organizează sunt filantropi, altruiști, oameni de bine care luptă pentru un viitor sănătos al nației și se chinuiesc și ei din salarii mai mult sau mai puțin bugetare (chestie discutabilă în ziua de azi, depinde unde te afli pe organigrama bugetară). Și Lance era idolul sportivilor din întreaga lume. Până nu demult .... acum au început cititori ai cărților sale să-l dea în judecată, că își vor banii înapoi dați pe cărțile scrise de el.
Faptul că organizatorii încep practic ”să se lupte pe spațiul temporal” - adică asistăm în 2013 la 2-3 concursuri simultane / week-end -, chestie care s-au putea extinde în viitor și într-o ”luptă” pe spațiul geografic, arată clar că organizarea nu sărăcește pe niciunul dintre ei și nici nu le ”lasă găuri” prin buzunare. Mă refer la acest aspect doar din cauză că ”cam așa se umblă cu vorba”.
Practic, atâta timp cât un concurs oferă tot ceea ce trebuie în materie de siguranță, alimentare și marcaj, nu ar trebui să fie treaba sportivului participant care e chestia cu + sau - pe bilanțul organizatorului. Oricum, majoritatea celor care doar participă nu știu ce se află în culisele organizării .... și mulți au dovedit că nici nu le pasă. Nici nu trebuie.
Sau ..... trebuie să înțelegem totuși cum e cu ”costurile de producție” vs. ”preț de vânzare” și cu anumite mecanisme? Dacă nu ne interesează, atunci dăm oricât pe orice. Și furnizorul câștigă pe seama ignoranței noastre și a comodității noastre. Și apoi vrei să dai vina tot pe el?!?!
În vremuri de profundă criză economică, comoditatea și ignoranța sunt deja un lux pe care nu ar trebui să ni-l mai permitem ..... și acum, că tot s-au făcut asocieri cu ”alte produse” și consumabile, să exemplific cu o istorioară recentă: abordare.
Dacă un organizator are ca partener/sponsor o entitate precum Petrom și cere o taxă atât de ridicată .... cum să nu se iște discuții?! Este revoltător. Ca urmare, și eu aleg să nu particip la acest concurs. Nici dacă mi se oferă participare gratis. E vorba de un principiu, nu de faptul că EU am sau nu am banii respectivi.
Plătesc pentru participare, am spus-o de zeci de ori deja, dar nu mă obliga să cumpăr produse prin procedee care pot semăna mai degrabă a înșelătorie (a se citi: ”înșelarea încrederii pe care ți-o acord”). Da știu, toți cei care organizează sunt filantropi, altruiști, oameni de bine care luptă pentru un viitor sănătos al nației și se chinuiesc și ei din salarii mai mult sau mai puțin bugetare (chestie discutabilă în ziua de azi, depinde unde te afli pe organigrama bugetară). Și Lance era idolul sportivilor din întreaga lume. Până nu demult .... acum au început cititori ai cărților sale să-l dea în judecată, că își vor banii înapoi dați pe cărțile scrise de el.
Faptul că organizatorii încep practic ”să se lupte pe spațiul temporal” - adică asistăm în 2013 la 2-3 concursuri simultane / week-end -, chestie care s-au putea extinde în viitor și într-o ”luptă” pe spațiul geografic, arată clar că organizarea nu sărăcește pe niciunul dintre ei și nici nu le ”lasă găuri” prin buzunare. Mă refer la acest aspect doar din cauză că ”cam așa se umblă cu vorba”.
Practic, atâta timp cât un concurs oferă tot ceea ce trebuie în materie de siguranță, alimentare și marcaj, nu ar trebui să fie treaba sportivului participant care e chestia cu + sau - pe bilanțul organizatorului. Oricum, majoritatea celor care doar participă nu știu ce se află în culisele organizării .... și mulți au dovedit că nici nu le pasă. Nici nu trebuie.
Sau ..... trebuie să înțelegem totuși cum e cu ”costurile de producție” vs. ”preț de vânzare” și cu anumite mecanisme? Dacă nu ne interesează, atunci dăm oricât pe orice. Și furnizorul câștigă pe seama ignoranței noastre și a comodității noastre. Și apoi vrei să dai vina tot pe el?!?!
În vremuri de profundă criză economică, comoditatea și ignoranța sunt deja un lux pe care nu ar trebui să ni-l mai permitem ..... și acum, că tot s-au făcut asocieri cu ”alte produse” și consumabile, să exemplific cu o istorioară recentă: abordare.
Dacă un organizator are ca partener/sponsor o entitate precum Petrom și cere o taxă atât de ridicată .... cum să nu se iște discuții?! Este revoltător. Ca urmare, și eu aleg să nu particip la acest concurs. Nici dacă mi se oferă participare gratis. E vorba de un principiu, nu de faptul că EU am sau nu am banii respectivi.
P.S.
Dacă cineva consideră că greșesc, aici și în orice alt material, este invitat să-și expună punctul de vedere în mod decent. 
